meniu

Sunday, September 8, 2019

Raftul de calatorie (26) - Splendidul loc al fericirii supreme (autor Raluca Feher)

Partener de plajă
De câțiva ani încoace am dezvoltat un obicei - acela ca înainte de plecarea în concediu să îmi cumpăr o carte de citit. E musai să fie despre călătorii, sau ceva cu o tentă istorică și cât de cât voluminoasă, să-mi ajungă tot concediul. Daca are sau am norocul să mă captiveze rămânem nedespărțite până la final, iar daca nu, rămâne pedepsită într-un fund de bagaj (recunosc, rar mi se întâmplă asta, pentru că încerc să îmi aleg partenera de călătorie cu mare grijă - citesc review-ul și prezentarea, dar mai cu seamă mă ajută coperta - nu știu de ce, dar am o pasiune pentru coperțile care par să ascundă o poveste, care sunt subtile și nu dezvăluie prea multe despre secretul ascuns între coperți). 

Anul acesta, partenera de călătorie a fost o experiență alertă, interactivă, scrisă sincer și cu mult umor - Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum agăsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia de Raluca Feher, om vesel și neconvențional ce vine din zona publicității - deci știe ce și cum să zică și să îți dea să te țină cu ochii în carte până prinzi răsăritul, deși nu ști când a trecut apusul.

In vacanță am fost la Olimp, la noi ici-șa pe malul mării, însă citind Splendidul loc al fericirii supreme, am senzația că m-am întors din Asia (unde mai pui că n-am plătit nici avionul?).

Sunday, September 1, 2019

Experiente calatorscopice (2) - Calatorscop la Superblog

De câte ori v-ați anunțat glorioși prietenii că ați dat peste un tip / tipă care scrie super mișto, că ați citit articole care v-a super inspirat sau că așteptați (aproape) cu sufletul la gură urmatoarea postare? Sunt zeci de mii de bloguri în tot online-ul, sunt bloguri la început de drum și bloguri cu sute de postari, sunt scrieri care au făcut ziua mai bună, mai veselă, care au schimbat vieți, care au unit vieți, care au motivat oamenii sau i-au facut să se redescopere. Sunt oameni a căror pasiune transpiră prin fiecare rând pe care îl lansează în eter, prin fiecare articol pe care îl pregătesc, fiecare poză pe care aleg să o sharuiască cu prieteni, cititori, urmaritori și necunoscuți sunt oameni care își pun sufletul și intimitatea pe tavă, astfel incât alții să poată descoperii, întelege, reuși. 

Bloggingul este a full time job chiar și atunci când nu reușești să scri atât de des pe cât ți-ai propus - important este să o faci cu tot sufletul. De aceea mă bucur și totodată mă onorează ca anul acesta să accept provocarea SuperBlog. Iar dacă vă întrebați ce este Superblog? Ei bine, e una dintre (poate singura) cele mai longevive competiții din blogosfera românească. Și-a făcut debutul prin 2008, iar de atunci se ambiționează să aducă împreună, pe același câmp de bătălie zeci de bloggeri, care își scot toate armele din dotare a.k.a. creativitatea, inventivitatea, personalitatea, experiența personală, pasiunile astfel încât să aducă în fața cititorilor content de calitate. Sunt puse la bătaie și premii tentante, însă contentul este ceea ce rămâne în urmă și ceea ce va lega numele blogger-ului de cititorii săi.

Recunosc că îmi era dor de un concurs și de concurența cu oameni creativi, pasionați de ceea ce fac, de la care ai o groză de învățat. De-a lungul timpului, în jurul acestei competiții s-a construit și consolidat o adevărată comunitate, din care îmi doresc să fac parte.

In perioada următoare voi posta o serie de articole sub eticheta SuperBlog 2019 (adica #superblog2019), pe care sper să le apreciați la fel de mult ca și pe celelalte. Păstram aerul de vacanță și tematica de travelling (despre altceva nici nu prea știu să scriu 😁) și pornim la drum - ne vedem la finish.


Sunday, August 25, 2019

Experiente calatorscopice (1) - Cu trenul privat la Brasov

Biletul câștigător 
Dragii mei, daca titlul v-a indus in eroare, o spulberăm numaidecât - n-am moștenit vreo mega avere încât să am propriul tren, și nici Orient Express-ul nu s-a bucurat încă de prezența mea (modestă, modestă, știu 😀), dar vreau să vă povestesc despre cea mai recentă experientă cu trenul pe șinele ferate românești (în final e de bine, veți vedea 🚆😃)

De ceva ani operează și în rețeaua feroviara romana câteva companii private, ca alternativă la bătrânul și cam îmbâcsit CFR. Nimic rău în asta, ba dimpotrivă. Puțină competiție poate îi mai trezește din letargie, iar pentru călători vine la pachet cu o groază de avantaje - deci nimic de pierdut.

Personal, călătoresc rar cu trenul - deși îmi place - cam o data pe an și până astăzi (de voie, de nevoie) am fost clienta fidela a CFR. Astazi am hotărât însă să experimentez și ce oferă competiția și va povestesc și vouă experienta (cu bune și mai puțin bune) :

Wednesday, August 21, 2019

Romania (41): Târgoviste, Turnul Chindiei si istoria dulce


Turnul Chindiei
Următoarea oprire dupa traseul din inima Bucegilor, a fost la Târgoviște - fosta cetate de scaun a Țării Românești și capitală pentru mai bine de 300 de ani (între 1396 și 1714).  

Ultima oară când am fost în Târgoviște era la finalul clasei a 4a, într-o tabără, iar una dintre amintirile încă vi legată de această excursie este urcarea, pe scara în forma de melc, în Turnul Chindiei, experiență pe care mi-am dorit să o retraiesc și motivul principal pentru care ne-am oprit aici.

Astăzi, așa cum o face de mai bine de 600 de ani, turnul Chindiei este indubitabil simbolul orașului, silueta și elementele sale specifice fiind prezente inclusiv pe stema Târgoviștei.

De data aceasta a fost o oprire mult prea scurtă pentru a vizita propriu-zis orașul, însă cu siguranță urmează să revenim aici, mai ales că e relativ aproape de București.


Sunday, August 18, 2019

Romania (40) - Calatorscop pe munte - Babele și Sfinx-ul

Platoul Bucegi & Cabana Babele
Profitând de cele câteva zile libere și de vremea frumoasă și ceva mai răcoroasă a ultimelor zile de vară, ne-am pornit din nou la drum. Și cum în ultima vreme pașii ne-au purtat prin așezări urbane mai noi sau mai vechi, întru descoperirea unor locuri de poveste, de data aceasta ochii, dar mai cu seamă plamaânii și-au cerut porția de verde și de aer curat. Era așadar nevoie de o pauză în natură, iar o excursie pe cont propriu prin Bucegi a fost o destinație la îndemână. 

Privind un pic înapoi îmi dau seama că a trecut destul de mult de la ultima astfel de plimbare pe munte - să fie condiția fizică, să fie confortul orășanului, să fie lista extinsă de călătorii? Încă nu ne-am hotărât a cui e vina, însă ce-i drept e că ne-am bucurat de acestă pauză de verde.
Am început aventura dis de dimineață cu trezirea pe la 6:00, îmbarcarea și plecarea din București spre DN1 spre Sinaia. Chiar la intrarea în Sinaia, ne-a abatut de la drumul clasic de pe Valea Prahovei, pe DN 71 până la Cabana Piatra Arsă. Aici am avut prima surpriză - drumul extrem de bun (Deci se poate și la noi 👍). Ruta poartă numele de TransBucegi (sau TransBabele,cum indica GPS-ul nostru) și a fost redeschis circulației prin 2013, iar peisajele sunt spectaculoase.

Sunday, August 11, 2019

Romania (39) - Castelul (nestiut) de la Ruginoasa și povestea telenovelică ce îl înconjoară

In urmă cu câțiva ani am participat la un seminar organizat la Fundația Calea Victoriei și susținut de d-na Anita Sterea pe tema castelelor, conacelor și palatelor din România. Acela a fost momentul în care lista locurilor pe care îmi doream să le vizitez a crescut exponențial. Am aflat detalii interesante despre o mulțime de oameni și locuri cu care istoria, dar și caracterul nostru balcanic au fost nedrepte; locuri și oameni cărora le datoram cel puțin păstrarea vie a memoriei și consolidarea celor ridicate de ei. (despre experiență citiți mai multe aici).

Dar de ce vă povestesc despre seminarul cu castele? Pentru că recent, adica weekendul trecut am reușit să vizităm Castelul lui Alexandrul Ioan Cuza de la Ruginoasa, unul dintre castelele despre care am aflat la acel curs. Câți dintre voi știau despre acest loc? Câți l-ați vizitat deja? Sper ca dupa ce citiți articolul, să îl puneți pe lista călătoriilor voastre viitoare.

Sunday, July 21, 2019

Liechtenstein (2) - La pas prin Vaduz

Viza de Liechtenstein
Așa cum am promis revin cu un articol ceva mai detaliat despre ziua petrecută în Vaduz, micuța capitală a Principatului Liechtenstein. E bine de știut că toate obiectivele sunt grupate pe o singură stradă pietonală, numită de localnici Das Städtle, nu mai lungă de 600 m. Așadar timp berechet să  o parcurgi în lung și-n lat.

Vaduz este un un mic orașel de munte, înconjurat de mult verde și flori multicolore la ferestre, presărat ici colo de opere de artă plasate chiar pe stradă, astfel încât să fie admirate de cât mai mulți trecători. Cu greu își poți convinge percepția că te aflii într-o capitală europeană, căci tot ceea ce te înconjoară te duce cu gândul la un sătuc de munte bazarez, ceva mai răsărit.

Liechtenstein (1) - am mai bifat un stat pitic :) - detalii tehnice

Vedere spre Castelul din Vaduz
Una dintre escapadele mult așteptate ale excursiei in Elveția a fost ziua pe care am dedicat-o micuțului stat Liechtenstein, pierdut șîn mijlocul Alpilor, între granița Elveției cu Austria. Cu excepția faptului că este monarhie (de fapt principat) și un mic paradis fiscal, prea multe date concrete despre Liechtenstein nu știam, dar aveam să aflu. Și cum informațiile turistice despre Liechtenstein sunt limitate sper ca seria aricolelor călătorscopice despre această destinație să vă fie utilă.

Numele principatului este legat de numele unui castel din Austria - Maria Enzensdorf, construit în 1130 de către Hugo von Petronell Liechtenstein. Locul pe care acesta a fost construit se numea Piatra Luminii adică (licht=lumina și stein=stânca).

Începem cu un articol dedicat aspectelor mai tehnice - good to know - pentru planificarea călătoriei și promit să revin într-un altul cu impresii despre micuța capitală - Vaduz. Așadar:

Sunday, May 5, 2019

Bucuresti (34) - Picnicul japonez, hanami și cireșii înfloriți din Herăstrău

Am făcut-o din nou - am revenit la Yuki - Home Dinining, în ajun de Florii pentru un nou prânz delicios în compania Alexandrei de la Experiențe Japoneze. Ce-i drept, planul inițial era ca evenimentul să aibă loc într-un cadru special - Grădina Japoneză din parcul Herăstrău, la iarbă verde și la umbra cireșilor japonezi înfloriți, însă vremea de afară a avut alte planuri.

Am reconfigurat traseul și ne-am bucurat de decorul tradițional nipon de la Yuki, lăsând plimbarea pentru desert (și am avut parte de un desert pe cinste 😀 - vă povestesc mai multe în continuare).

Saturday, April 27, 2019

Israel (5) - Croazieră pe Marea Tiberiadei

Marea Tiberiadei și Sprânceana Muntelui
Se întâmplă rar ca una dintre primele experiențe dintr-un loc nou pe care îl văd să rămână cel mai aproape de sufletul meu și dupa ce călătoria a luat sfârșit. De obicei locurile mi se dezvaluie treptat, iar primele zile rămân cumva într-un nor de ceață. Ei bine, nu și de data aceasta, căci în Israel am experimentat un sentiment nou - una dintre cele mai frumoase amintiri ale excursiei în Israel a fost croaziera pe Marea Tiberiadei,  chiar în prima dimineață petrecută în Țara Sfântă.

După ce cu o zi înainte aterizasem în Tel Aviv, am făcut un tur pietonal în Nazareth și am petrecut o noapte tot acolo, dimineața ne-a întâmpinat cu o zi senină și cu o surpriză. Era aproape 8 dimineața când autocarul cobora pe straduțele înguste ale orașului antic Tiberias, spre portul Tiberias Marina.

Friday, April 26, 2019

Israel (4) - Ierusalim (partea a 2a): Drumul Crucii (Via Dolorosa), Sfântul Mormânt, Zidul Plângerii

Sfântul Mormânt
(prima parte a articolului)


Cea de-a zecea oprire este prima dintre cele aflate în incinta Sfântului Mormânt, ce ni se prezintă întai ca o curte nu prea mare, împreșmuită de ziduri de piatra masive. In fața Bisericii sunt trepte pe care se odihnesc pelerinii, iar grupurile își stabilesc locuri de întâlnire spre a se regrupa. Inainte de a intra în această curte, chiar în capatul aleii ce duce spre trepte ne-am oprit la unul dintre magazine pentru a cumpăra lumânari pe care să le aprindem la Mormântul Sfânt. Se vând în mănunchiuri de 33 și sunt făcute din ceară de albine, sunt extrem de flexibile și împrăștie un miros plăcut, ușor dulceag. Prețul unui astfel de mănunchi variază, în funcție de dimensiune și calitate de la 1 dolar (cele din parafină,sfărâmicoase și în general de slabă calitate) la 2-3 dolari cele din ceară.

Sunday, April 21, 2019

Israel (3) - Ierusalim (prima parte) - Muntele Măslinilor și Drumul Crucii (Via Dolorosa)

Vedere panoramica - Cetatea Ierusalimului
După întoarcerea din Israel, rememorând toate locurile pe care le-am vizitat, am față de Ierusalim un soi de mixed-feelings.  Este fără doar și poate un oraș cu o mare încărcatură spirituală, indiferent de religia pe care o ai, iar pe de altă parte este un loc al contrastelor, de la multitudinea culturală și religioasă care locuiește aici, la împărtirea orașului între israelieni și palestinieni și diferențele ce derivă de aici, la amalgamul de vechi-arhaic și nou-modern, pe alocuri futurist.

Harta Ierusalimului
Chiar și pe cei mai puțin initiați într-ale religiei (me included), un pelerinaj în Țara Sfântă nu îi va lăsa indiferenți, iar Ierusalim-ul este un oraș pe care trebuie să îl vezi măcar o dată în viață. Orașul este împărțit în patru cartiere: cartierul arab, cartierul evreiesc, cartierul creștin și cel armenesc, iar diferențele de la unul la celalalt sunt mai mult decât vizibile, aș spune (fără să greșesc) chiar palpabile.

O vorbă spunea: "Toate drumurile duc la Roma", ei bine, când vorbim despre religii, mai ales cele monoteiste, fără doar și poate toate drumurile duc la Ierusalim, punct de referință atât pentru creștini (Grădina Ghetimani, Biserica Sfântului Mormânt, Drumul Crucii sunt doar câteva dintre locurile emblematice), pentru evrei (mormântul Regelui David și Zidul Plângerii), dar și musulmani (Moscheea al-Aqsa și Dome of the Rock de unde se crede că Profetul Muhammad a urcat în ceruri). Dar cu toată încărcătură spirituală și învățătura despre toleranță, Ierusalimul, al cprui nume înseamnă Orașul Păcii mi-a lăsat impresia unui butoi cu pulbere gata-gata să bubuie la cea mai mică scânteie.

Sunday, April 7, 2019

Israel (2) -Experienta inedita - Marea Moarta

Una dintre experiențele pe care trebuie să le încercați dacă vizitați Israelul este plaja și ''baia' în Marea Moartă, recunoscută nu doar pentru efectele ei terapeutice, dar și pentru senzația "mai altfel" pe care o oferă. 

Ce-i drept, e mult spus baie, pentru că aici pur și simplu plutești, apa nu te lasă deloc să te scufunzi (și fie vorba între noi...nici nu cred că ți-ai dori asta la cât e de sărată). De înotat nici nu poate fi vorba, căci apa pare să opună permanent rezistență, așa că varianta recomandată rămâne pluta. Dar câteva ore sau o zi pe malul mării merită, chiar și pentru cei pe care nu îi încântă o zi la plajă (priviți-o ca pe vizitarea unui obiectiv turistic). 

Sunday, March 31, 2019

Israel (1) - Sfaturi de călătorie și alte informatii utile

Cetatea Ierusalimului
"Uitați tot ce știți, credeți că știți sau aveți impresia că știți despre Israel" - cu acest motto în minte ne-am început călătoria în Israel, iar până la final s-a dovedit a fi mai mult decât adevărat. Israelul este plin de contraste, un amalgam de civilizații, de religii, de istorie împletită cu religia, de tehnologie și arhaism, de lux și sărăcie, de rigoare și securitate, încât la final e greu să definești clar sentimentul cu care rămai. 

Călătoria în Israel a fost un pelerinaj la locurile sfinte, primul pelerinaj în care am fost - dealtfel și o experiență diferită chiar și pentru o "nepracticantă" ca mine. Dar pentru a întelege mai bine contextul locului în care ne aflam, deschid seria articolelor despre aceasta experiență cu o serie de informatii ceva mai tehnice, urmand ca descrierea locurile pe care le-am vizitat să fie inclusă într-un material separat. Așadar:

Saturday, March 2, 2019

Bucuresti (33) - Calatorie culinara in lumea samurailor

Sursa
Din când în când cochetez cu ideea de a aprofunda și hrăni curiozitatea și fascinația mea legată de Japonia. E o lume care îmi este deopotrivă dragă, misterioasă, uneori pare intangibilă, iar alteori atât de aproape. Cel mai tare mă atrage eleganța și simbolismul pe care japonezii îl adaugă în fiecare gest, oricât de comun sau de banal ar fi, dupa ce le-ai descoperit sensul, nimic nu îți mai pare întamplator - servirii ceaiului i-au dedicat o ceremonie, orele de lucru manual le-au transformat cu minuțiozitate în artă, împaturirea hârtiei a devenit origami, aranjarea florilor a devenit ikebana, iar lucrul cu florile presate (pe care noi în copilarie le păstram în ierbar) a devenit oshibana, transformându-le în adevarate tablouri. Incerc să descopar Japonia încet, tihnit, în ritmul meu, așa încat sa ma bucur de fiecare nou pas făcut. 

Daca într-un articol anterior v-am povestit despre Takumi, coltișorul japonez din librariile Humanitas care a adus mai aproape lumea kimonourilor, a evantaielor și bineînteles a literaturii nipone, de data aceasta am ales sa marchez ultima seara de iarnă, alături de Alexandra, de la Experiente Japoneze și alți pasionați de cultura niponă, printr-o călătorie a gusturilor spre lumea îndepărtată a samurailor.

Bucuresti (32) - Un colt din Micul Paris de odinioara

Calatorscop la FotoCabinet
Dragilor,

Incepe perioada aceea a anului cu inimioare roz-rosii, ciocolata, (pseudo) cine romantice, mi-mi-mi-urii si priviri galese, incat te intrebi unde naiba a zacut ascunsa atata dragoste si cum de taman acum, cand afara ploua si iarna parca nu mai vrea sa plece ne-a apucat reumatismul, pardon...romantismul. Sa va spun un non-secret - pana si noua, femeilor ni se cam apleaca de la atata dulcegaraie. Sau oi fi ramas eu singura Cupidon-Grinch. Dar hai ca m-a luat valul si uit despre ce vroiam sa va povestesc :) 

Chiar ma intrebam cum de mi-a zburat mintea la asta si de unde am plecat..Hmm? A! da :) ma gandeam la cat de "altfel" trebuie sa fi fost dragostea in Bucurestiul Belle Epoque, cand pana si dezvelitul gleznelor reprezenta o granita foarte fina intre intimitate si vulgaritate, cand o adiere din gene frangea inevitabil inima tanarului student neinitiat in ale dragostei, si cand, prinsa in valtoarea sentimentelor si stransa in corsetul dupa moda vremii, dominisoara lesina, asemeni unei trestii aplecata de vant (si isi revenea la fel de rapid, daca nu intorcea privirea potrivita). 

Saturday, February 9, 2019

Bucuresti (31) - Heidi Choco World: rasfat si tentatii dulci

Praline la final de workshop
Prima plimbare calatorscopica din 2019 ne-a adus in lumea dulce si fascinanta a ciocolatei. Personal, mi-a adus aminte de Zaanse Schans - Olanda, oraselul olandez din apropierea Amsterdam-ului in care aroma de cacao cu lapte si de ciocolata pluteste efectiv in aer, insa de data aceasta ne aflam la o margine de Bucuresti, mai exact in comuna Pantelimon, unde, alaturi de cei de la TED Adventure am pornit intr-o experienta dulce. Iar daca am inceput anul asa, sper sa o tinem in acelasi ritm pana la final - tot pe drum si mereu cu experiente dulci.



Sunday, January 27, 2019

Croatia (1) - O seara in Pula

Amfiteatrul din Pula
Unii ii spunem numele pe la colțuri, șoptit și apoi afișează un zâmbet tâmp sau se folosesc de denumirea italiană, fără conotații neaose și usor mai puritană - Pola. Ei bine, o sa prefer să îl numesc în continuare Pula și să recunosc ....am fost în Pula și mi-a plăcut al naibi de tare și iau in calcul și o ședere ceva mai lungă și mia tihnită pe aici.

Na, ca am zis-o (și o las și scrisă pentru posteritate).

Am ajuns in Pula dupa lăsarea intunericului, iar majoritatea obiectivelor și magazinelor erau inchis; cu toate acestea orașul însuși este un muzeu in aer liber și in special centrul sau vechi, care forfotea de lume, localnici și turisti deopotrivă. 

Slovenia (3) - Pestera Postojna si olmii

Olmii - Pestera Postojna
Dupa Ljublijana, Slovenia ne-a mai dezvaluit una dintre comorile sale - Peștera de la Postojna, cunoscută ca fiind una dintre cele mai mari din Europa.

Pe lânga frumusețea construita aici de Mama Natura și de râul Pivka, responsabil de crearea întregii peşteri, sigur vă vor surprinde și câteva contribuții umane - căci, de mai bine de 140 de ani, Postojna este singura peştera din lume în care accesul se face cu trenuleţul (și ce călătorie fascinantă îți oferă!), iar pe lângă asta, aici, in inima pământului se află și cel  mai vechi oficiu poştal subteran din lume; găzduit inițial, adică prin 1899, în zona Sălii Concertelor, mutat în 1927 în sala Marelui Munte, de unde si astazi puteti transmite salutari celor de acasa.

Saturday, January 19, 2019

Republica Moldova (3) - Gusturi moldave

Salon - Restaurantul "Vatra Neamului" din Chisinau
Daca spui Moldova spui si placinte, si vin, si bomboane Bucuria si cate si mai cate, de-ti lasa gura apa... Asadar ce gust are Chisinaul? E greu sa-i pui o eticheta, mai ales atunci cand vi din Romania  si ai crescut intr-o casa in care intotdeauna s-a gati. Toate-ti par oarecum familiare si totusi parca au ceva care le face sa para altfel. M-am tot gandit si cred ca cel mai "corect" este cel de "mancare de acasa, de traditional si casnic, de exact ceea ce ai nevoie cand vi infrigurat acasa iarna".