Ați trăit vreodată senzația că cineva vă urmărește îndeaproape fiecare mișcare? Ca imediat cum ați întors capul o umbră vă scotocește prin birou, vă întoarce buzunarele, deschide și închide fișetele - practic e în urma voastra și pe urmele voastre oriunde v-ați duce? Vorbeși cu cineva la telefon - el e acolo, te oprești la coffee shop-ul din colț, undeva în apropiere e și umbra - gataa, gata să îți soarbă aburul din paharul de carton. Știu veți spune că am înnebunit și asta am crezut și eu până acum o săptămână. Dar mai bine vă povestesc până la capăt și vă veți convinge singuri că încă am toate țiglele pe casă și chiar ceva în plus (vorba Deliei - Ce am eu și n-are ea?....sau era invers).
Back to the story - După un corporate party, am reveni dimineața la birou cu o durere groaznică de cap. Mi-am trântit geanta într-un colț, iar din palton a căzut pe jos o carte de vizita cu un V grafic argintiu. Pe spate un singur nume Charles Townsend. "Cine-or mai fi și ăștia?" - mi-am zis, în timp ce încercam un search pe Google. Google-ul nu prea vroia să coopereze (sau cel puțin așa credeam eu) căci arăta continuu doar afișul noului film de acțune “Charlie’s Angels” / “Ingerii lui Charlie” ce se lansează și la noi în cinema în 29 noiembrie 2019 (adică săptămâna viitoare). Review-uri, cronici și cam atât. Nimic despre ce căutam eu.
“Bine, bine“ - îmi zic, dar cine e băiatul ăsta Charles și ce cauta cartea lui de vizită în buzunarul meu. Nu îmi termin gândul căci mă sună colega din Recepție - “A venit clientul de la ora 10:00- D-nul Bosley. Acum urcă în biroul tău!“ și închide. (ori am luat-o eu razna, ori noaptea a fost prea lungă, ori...ceva ceva se întâmplă, căci nu îmi aminteam sub nicio formă de vreo întâlnire, nici de numele de Bosley și nici dilema cu Charles Townsend nu o lămurisem). Fac un pic de ordine pe birou și în cadrul ușii apare EL - înalt, spilcuit, și cu un accent british de-ți gâdilă urechile - “Avem treabă! Ăsta e contractul!“ și îmi aruncă pe birou o mapă. Pe mapă recunosc V-ul grafic scris cu litere argintii și numele - Charles Townsend. Inima începe să îmi bată cu putere. Cine e Bosley? Cine e Charles? Unde e butonul de panică? - toate se învârt în capul meu, dar Mr. Bosney mă trezește rapid la realitatea “Masina ta e parcată la -1?“ Dau din cap afirmativ, iar din zbor îmi prind paltonul pe care Bosley mi-l aruncase din mers. Niciodată nu cred că am alergat așa pe tocuri de 15 cm după un bărbat, pe coridorul lung ce duce spre lift fără să știu ce vreau de la el.
“Te urmăresc de multă vreme, dar aseară m-am convins definitiv că tu ești veriga lipsă din noua generație de Îngeri. Ești piesa de puzzle care completează echipa agenției“, a început Bosley discursul de inițiere, în timp ce liftul cobora cele 14 etaje. “Ști cine suntem noi?“ “Nu“- am răspuns cu o ușoară teamă “dar vreau să mă întorc la birou. Am extrem de multă treaba și nu am timp de întâlniri neanunțate“ - iar tonul meu devenise ferm. “Treaba ta aici s-a terminat. Acum ești un Înger“ (toate gândurile negre mi-au trecut prin minte - știrile de la ora 5, accidente, sirene de poliție, viața de după moarte....toate alergau în mintea mea, fără să îmi dau seama daca avusesem vreun accident și eram în comă sau totul era cât se poate de real). “Lasă-mă să îți explic despre ce e vorba“ - a continuat el în timp ce mi-a deschis portiera unui Tesla S Plaid. Ne așezăm pe bancheta din spate și soferul pornește. Direcția e necunoscută, iar geamurile fumurii.
“Ultima lună a fost un lung șir de probe la care te-am supus pentru a ne asigura că ești alegerea perfectă. Poate nu ai înteles asta decât acum, dar am pus de mult ochii pe tine. Îți amintești de BMW-ul fără numere care te șicana în trafic acum două seri când era cât pe ce să cazi cu mașina în Dâmbovița, dar printr-o minune...sau mai exact pentru că ești un sofer extraordinar ai aterizat fix pe malul celalalt? Ei bine BMW-ul era condus de Sabina Wilson, viitoarea ta colegă-îngeraș.Totul a fost un test“ Nu scot niciun cuvânt, dar gândul îmi zboară instant la lecțiile de pilot de raliu pe care le-am primit cadou de la ai mei acum vreo 2-3 ani. Să fi fost o întâmplare? sau mama mă visa/ trainuia în secret să devin Charlie's Angel?
“Dar de cele 2 zile când întreaga rețea informatică a companiei a picat și ai fost singura care a identificat bug-ul, lăsându-i cu gura căscată pe IT-iști?Și asta doar pentru că aveai de trimis proiectul ăla stufos la care lucrasei toată noaptea“ “Tot voi ați fost la mijloc?“- o zic cu uimire. “Păi cum altfel“ și-mi zâmbește ștrengărește.
“Proba finală a fost însă la petrecere.“ “La petrecere?“ - repet uimită “acolo nu s-a întâmplat chiar nimic ciudat. Alcool, karaoke și socializare“ “O fi piece of cake pentru tine, îngeraș, dar să bagi sub masă 2 magnați ruși, să bei votcă cot la cot cu ei, să dansezi samba pe tocuri de 15 centimetri și la final să faci karaoke pe How It's Done a lui Kash Doll, Kim Petras, ALMA, Stefflon Don pe 4 voci asta e de Hollywood“
"În seara asta ajungem la hub, unde vei cunoaște echipa (Sabina, Elena și Jane). Să nu petreceți prea mult că mâine dimineață vă așteaptă prima misiune" - acestea fiind spuse, în mașină s-a lăsat liniște. Fiecare cufundat în gândurile lui, eu șocată de evenimente, el fericit că finalizase cu succes recrutarea echipei de îngeri, după cum aveam să aflu mai târziu.
----------------------------------
Daca sunteți curioși să vedeți aventurile adevăratei noi echipe de îngerași, aveți trailarul aici, iar din 29 noiembrie 2019, IntercomFilm vă așteaptă în cinematografe:
Disclaimer: articolul de față este un joc de imaginație scris pentru SuperBlog 2019. De mâine dimineață revin la biroul meu de corporație.
No comments:
Post a Comment