Gustul Japoniei din bucătăria de acasă: 3 cești de ceai, 3 experiențe

A trecut ceva vreme de la prima călătorie din bucătăria de acasă în lumea gusturilor (dacă nu vă mai amintiți, aici găsiți link-ul) așa că vă invit să pornim împreună în cea de-a doua călătorie, de data aceasta pe tărâmul ceaiului (cum probabil că deja v-ați dat seama din titlu) și nu oriunde, ci în Japonia.

Ceaiul este pentru japonezi un simbol al simplității, un mod de înțelegere a legilor naturii și comuniune în armonie. Deși a fost adus pe ascuns în aici din China în secolul al VIII-lea de un călugăr budist, împreună cu tehnici de ceremonie a ceaiului, artiștii japonezi, samuraii, savanții, căpeteniile militare și împărații l-au ridicat la rang de artă - acel gen de artă care a reușit într-un mod absolut remarcabil să se contopească cu prezentul, să se adapteze vremurilor moderne și totuși să mentină vii rădăcinile seculare. 

Articolul de astăzi nu este însă despre istoria ceaiului și călătoria sa fantastică (deși e o idee excelentă pentru un articol viitor, ci despre experiența mea recentă a degustări unor sortimente de ceai ușor (sau mai mult) diferite de infuziile de plante sau fructe cu care suntem obișnuiți. Băutori de ceai sau nu, sortimentele de mai jos sunt o călătorie spre un alt colț al planetei, așadar pregătiți-vă să descoperiți o latură mai puțin cunoscută a ceaiului:

Raftul de calatorie (28): Femeia cu chimono alb (autor: Ana Johns)

Sursa foto

Iremediabil îndragostită de Japonia visez cu ochii deschisi la prima întâlnire adevărată, palpabila dintre mine și ea. Îmi imaginez că are sa fie primăvara, când cireșii sunt în floare, când aerul este de-a dreptul îmbătat de parfumul lor, când toata lumea practică hanami (adică admiratul florilor de cireși); mă văd mergând spre templele stravechi cu portile lor infininte de un roșu aprins; visez la rânduri întregi de kimonouri mătăsoase, multicolore și încărcate de însemnatate, la coafuri delicate și cocuri timide, dar voluminoase ce scot în evidentă trasaturile fine indiferent de vârstă.

Nu știu cum și când am ajuns să mă îndrăgostesc de Japonia, dar fiecare volum de beletristică plasat pe aceste meleaguri mă face să mă simt din ce în ce mai aproape de acest tărâm de poveste. Japonia e parcă rupta dintr-o lume de basm, cu note puternice arhaice, cu tradiții ce sunt transmise din generație în generație, cu o istorie tumultoasă, cu reguli și ierarhii de neîncălcat și cu o cutuma care nouă, europenilor, ne este de multe ori inaccesibilă, dură și uneori inpardonabila.

Poveste pe circuit - simte, iubește și trăiește viteză

Nurburgring -Sursa

E 4jumatate dimineața și încă nu s-a crăpat de ziuă. In zare se întrezăresc crenelurile castelului Nürburg și turnu-i înalt și semeț. Cumva asta îmi dă un sentiment de protecție și siguranță, dar ideea zidurilor groase de piatra rece mă face să dîrdîi și mai tare. Am emoții și asta mi-a alungat tot somnul. Mă uit la ceas și încerc să-mi intru în starea de concentrare, să repet în minte că mereu trebuie să fi pregătit să fi surprins. Doar așa am ajuns aici, nu? - eu din mii de pretendenți, lăsați rând pe rând în urmă, într-o selecție draconică, cu adrenalină, viteză, autocontrol și curaj. Daca singură am ajuns până aici, alături de noua echipă sunt imbatabilă. You never know where the dream will lead you , aud în minte vocea lui Soichiro - dar eu știu! 

Raftul de calatorie (26) - Splendidul loc al fericirii supreme (autor Raluca Feher)

Partener de plajă

De câțiva ani încoace am dezvoltat un obicei - acela ca înainte de plecarea în concediu să îmi cumpăr o carte de citit. E musai să fie despre călătorii, sau ceva cu o tentă istorică și cât de cât voluminoasă, să-mi ajungă tot concediul. Daca are sau am norocul să mă captiveze rămânem nedespărțite până la final, iar daca nu, rămâne pedepsită într-un fund de bagaj (recunosc, rar mi se întâmplă asta, pentru că încerc să îmi aleg partenera de călătorie cu mare grijă - citesc review-ul și prezentarea, dar mai cu seamă mă ajută coperta - nu știu de ce, dar am o pasiune pentru coperțile care par să ascundă o poveste, care sunt subtile și nu dezvăluie prea multe despre secretul ascuns între coperți). 

Anul acesta, partenera de călătorie a fost o experiență alertă, interactivă, scrisă sincer și cu mult umor - Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum agăsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia de Raluca Feher, om vesel și neconvențional ce vine din zona publicității - deci știe ce și cum să zică și să îți dea să te țină cu ochii în carte până prinzi răsăritul, deși nu ști când a trecut apusul.

In vacanță am fost la Olimp, la noi ici-șa pe malul mării, însă citind Splendidul loc al fericirii supreme, am senzația că m-am întors din Asia (unde mai pui că n-am plătit nici avionul?).

Bucuresti (34) - Picnicul japonez, hanami și cireșii înfloriți din Herăstrău

Am făcut-o din nou - am revenit la Yuki - Home Dinining, în ajun de Florii pentru un nou prânz delicios în compania Alexandrei de la Experiențe Japoneze. Ce-i drept, planul inițial era ca evenimentul să aibă loc într-un cadru special - Grădina Japoneză din parcul Herăstrău, la iarbă verde și la umbra cireșilor japonezi înfloriți, însă vremea de afară a avut alte planuri.

Am reconfigurat traseul și ne-am bucurat de decorul tradițional nipon de la Yuki, lăsând plimbarea pentru desert (și am avut parte de un desert pe cinste 😀 - vă povestesc mai multe în continuare).

Scotia (4): Picnic la Castelul Lauriston

Castelul Lauriston

Duminica insorita, total atipica pentru Scotia lunii iulie, ne-a adus din nou pe domeniul unui castel,  de data aceasta aflat in Edinburgh, nu departe de centrul orasului (insa suficient incat sa va recomand sa luati autobuzul). 

Pentru a ajunge acolo, am luat autobuzul 41 de pe Waverley Bridge, in directia Cramond si am coborat la Davidson's Mains (drumul dureaza cam 30 min), de acolo, prima la dreapta si in doar cateva minute va aflati la intrarea pe domeniul castelului. Ce-i drept fata de alte castele vizitate, aici drumul de la poarta pana la castel a fost ceva mai scurt :)), insa am vazut o groaza de familii cu copii care se jucau sau faceau picnic pe spatiul verde.  O atmosfera relaxata de duminica, fara fumul de gratar neaos, masa intinsa pe board-ul inca fierbinte al masinii din dotare, etc...ei nu, masinile stau cuminti in parcare, iar la iarba verde se sta pe paturica, se mananca din casoleta/ pachetel si se arunca frumos la cos  :) .  Alta lume, alta poveste.

Revenind la povestea castelului Lauriston, aceasta  incepe in secolul al 16 lea,  cu turnul principal, in jurul careia casa s-a extins, ajungand in sec. 19 la forma sa actuala. De pe peluza din spatele castelului veti avea o vedere panoramica splendida spre Firth of Forth, fiordul de pe coasta estica a Scotiei si locul unde raul Forth se varsa in Marea Nordului.

Bucuresti (30) - 4 destinatii pentru a calatorii "departe" fara sa parasesti Bucurestiul

Sunt vacante din care ne intoarcem si ne-am dori sa luam totul cu noi acasa: vederea de la fereastra hotelului, sunetul valurilor lovind tarmul, adierea vantului de dimineta pe strazile aproape pustii, apusul de soare ce mangaie acoperisurile caselor si turlele bisericilor, zanganitul tramvaielor ce traverseaza in viteza strazile cu piatra cubica si inevitabil gustul si aromele preparatelor specifice.

Nu de putine ori ne intoarcem din vacante cu cateva astfel de amintiri, dar fie ca sunt dulciuri, cafea, ceai, dulceata, branza, seminte, condimente, "proviziile" se sfarsesc cat ai clipi (si unde mai pui ca trebuie sa le si imparti cu cei dragi  si mancaciosi 😆). Si mai sunt si acele locuri pe care ne-am dori atat de mult sa le vizitam, insa fie distanta, fie resursele financiare, fie timpul, fie...fie... se pun cumva in calea noastra, asa incat, e necesar sa gasim alternative sa aducem destinatia mult dorita mai aproape.

Si cum, in ultima vreme au inceput sa apara si in Bucuresti magazinele cu specific din diferite tari. Calatorscop a dat o raita (probabil prima dintr-un lung sir) si va povestesc si voua ce am descoperit, incercat si degustat:

Takumi - coltisorul japonez din Bucuresti

Ultimele carti pe care le-am citit surprind Japonia in diferite perioade istorice, dar fie ca este vorba despre Japonia secolului XIX din Ultima concubina, fie de cea de dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial descrisa in Vechiul Oras Imperial sau de Japonia moderna din Imparateasa, toate surprind caracterul traditionalist, plin de simbolistica al acestei tari. Rigoarea cu care fiecare obicei este indeplinit (de la ceremonia ceaiului la ofrandele aduse zeilor in templu, la machiajul gheiselor sau chiar simpla imbracare a chimonoului) sau atentia si multitudinea de intelesuri ascunse pe care fiecare tesatura, pictura sau caligrafie o inglobeaza, m-au determinat sa incerc sa aflu cat mai mult despre cultura nipona. Si, cu toate ca experientele mele de calatorie de pana acum s-au rezumat la teritoriul european, prin intermediul fiecarui capitol din cartile amintite, am mai facut un pas spre Japonia florilor de cires si a atingerii de matase. Cu siguranta ca Japonia zilelor noastre este mult tehnologizata si poate imaginea surprinsa in cele trei romane nu mai are prea mult a face cu realitatea cotidiana, dar cu toate acestea cred in continuare ca rafinamentul si delicatetea unor astfel de traditii si simboluri nu pot fi date uitari, chiar si in fata celei mai avansate tehnologii.

Asa ca mare a fost bucuria sa aflu ca saptamana trecuta s-a deschis in Bucuresti primul magazin japonez, cu rafturi pline de obiecte de ceramica si artizanat, venite tocmai de la mama lor si nu imitatii facute pe vapor. Magazinul se numeste Takumi, face parte din grupul Humanitas si s-a deschis in locul fostei librari Humanitas din curtea Green Hours. 

Raftul de calatorie (21) - Ultima concubina (autor: Lesley Downer)

Ultima concubina propune cititorilor o calatorie in timp, in Japonia feudala condusa de shoguni a secolului XIX (cunoscuta si sub denumirea de perioada Edo), in care traditia si onoarea, dar si supunerea si sacrificiul erau litere de lege. Este o calatorie fascinanta intr-o Japonie neatinsa inca de cultura si influenta europeana si pierduta pentru totdeauna, o lume a secretelor bine pastrate, a intrigilor care nu depaseau poarta palatului shogunal si a sentimentelor nerostite.

Dincolo de povestea ultimei concubine a shogunului, imaginata de Lesley Downer, tesuta in jurul unor personaje reale (Printesa Kazu, shogunul Iemochi, batrana doamna Honju-in, doamna Tensho-in, mama shongunului, chiar si faptul ca printesa Kazu ii daruieste shogunului inainte de a pleca la lupta cadou o concubina este real), ceea ce face ca Ultima concubina sa se regaseasca pe Raftul de Calatorie este multitudinea detaliilor legate de istoria, ritualurile, traditiile, poezia si arta sub toate formele ei a Japoniei acelor timpuri - pe scurt o monografie a societatii japoneze din jurul anilor 1860, in care aspecte ale vietii satului traditional se impletesc cu viata de la Palatul femeilor din Edo (actualul Tokyo), dar si cu drumurile ce traverseaza teritoriul tarii, legand Edo (Tokyo) de Kyoto si Osaka.

Simbolul Tokugawa

Raftul de calatorie (20) - Vechiul oras imperial (autor: Yasunari Kawabata)

Indiferent de continent, primavara este anotimpul trezirii la viata, cand totul se imbraca in culori pastel si parfumuri proaspete si suave. Ma intreb - cum ar fi, ca macar pentru cateva minute sa ne oprim din iuresul cotidian si sa ne bucuram aceasta renasterea a naturii? Daca ne-am dedica un pic din timpul nostru unei plimbari in parc, indiferent de vreme, pe alei linistite si mai putin umblate, doar noi si gandurile noastre, admirand copacii inmuguriti, albul si rozul gingas al florilior, respirand aerul diminetii innobilat cu parfum delicat de primavara? Cum arata si cum e viata celor care ating aceste deziderate; cei din viata carora reconectarea cu natura, cu frumosul natural este parte din viata de zi cu zi?

* 

"Vechiul oras imperial" este o carte cu mireasma de flori de cires, cu descrieri atat de vizuale incat ai senzatia ca te transpui in acea lume, ca te plimbi, alaturi de Chieko prin parcurile cu alei strajuite de pomi infloriti, inconjurat de zeci de nuante de roz si rosu, de verdele proaspat al ierbi, vegheat de muntii inca inzapeziti.Povestea, desi nu foarte bogata in actiune, te poarta printre sarbatorile bogat simbolistice de peste an ale fostei capitale imperiale - Kyoto, alcatuind o monografie pitoreasca, plina de culoare a acestui colt de lume.

Raftul de calatorie (11) - Bazarul pe roti (autor: Paul Theroux)

"Inca din copilarie, cand locuiam la o azvarlitura de bat de Boston si de Maine, rar mi s-a intamplat sa aud cum trece un tren fara sa mi doresc sa urc in el" - asa se deschide jurnalul de calatorie prin Asia a lui Paul Theroux. Si cumva, pe tot parcursul cartii si a voiajului sau, iti inspira placerea de a calatori cu trenul, chiar daca uneori asta vine la pachet cu mizerie, oameni "dubiosi" din diferite clase sociale si neajunsuri ale retelei feroviare.