meniu

Monday, July 17, 2017

Bucuresti (31) - Pe urmele familiei Chrissoveloni prin centrul vechi

Sursa foto
Dupa-amiaza de vara, tocmai buna pentru a descoperi noi intelesuri pentru locurile si cladirile pe langa care trecem aproape zilnic, in acelasi iures ce poarta amprenta rutinei. De data aceasta i-am ales ca parteneri de calatorie pe cei de la Asociatia Istoria Artei, intr-un tur pietonal printre cladirile ce au facut parte din patrimoniul familiei Chrissoveloni. Turul a fost condus de d-na Oana Marinache, istoric de arta si presedinta asociatiei, care ne-a purtat pasii pe Lipscani, dar si prin tumultoasa viata a familiei, legaturile cu marile nume ale epocii si ceea ce a ramas in urma lor - trei foste sedii de banca si a unui centru comercial: BNR - filiala Bucuresti (Lipscani nr. 8), imobilul de la numarul 29, Carturesti Carusel (Lipscani nr. 55) si Palatul Sutu. O calatorie interesanta, care se intrepatrunde cu viata financiara a Bucurestiului de la final de sec XIX si inceput de sec XX.

Saturday, July 15, 2017

Romania (28) - Adamclisi, certificatul de nastere al poporului roman


Daca ai facut scoala in Romania, e imposibil sa nu fi auzit de Adamclisi. Imi amintesc cum ne povestea profa de istorie despre aceasta mica localitate din Dobrogea atunci cand invatam despre razboaiele daco-romane si formarea poporului roman. Si daca tot am amintit de orele de istorie, hai sa intram un pic in detalii - in 102 i.H, Traian a iesit invingator impotriva dacilor, chiar in apropiere de acest loc. In cinstea soldatilor sai cazuti in lupta cu neinfiricatii daci, dar si pentru a sarbatorii victoria mult asteptata imparatul roman a comandat construirea, la (ceea ce numim astazi) Adamclisi a unui monument robust si falnic, vizibil de la mare departare pe care l-a numit Tropheum Traiani, iar in apropiere, pe locul localitatii afectata de razboi, a construit o cetate romana care a purtat acelasi nume - Tropheum Traiani.

Dar cu siguranta va intrebati de unde vine numele de Adamclisi, daca romanii au numit cetatea Tropheum Traiani - ei bine, vine de la alti prieteni cotropitori ai nostri - turcii. In limba turca Adamclisi inseamna Biserica Omului (Adam= om, kilise=biserica. Cu alte cuvinte Biserica lui Adam). 

Tuesday, July 4, 2017

Romania (29) - Domeniul Clos des Colombes

Clos des Colombes
Cred in intamplari si in coincidente fericite, cred ca locurile frumoase si mai putin stiute se dezvaluie incet celor care nu inceteaza sa viseze ca ele exista.

Era trecut de ora pranzului, iar noi ne intoarceam la hotel dintr-o mini excursie la Adamclisi, ce se dorea a include si o vizita la crama si podgoria Murfatlar. Daca la Adamclisi am avut parte de o surpriza placuta (cititi aici), la Murfatlar am zis merci ca nu ne-am ales cu un sut in fund (dezamagitor!).

Asadar, pe o temperatura de 35 de grade, rupti de caldura si de foame, am decis sa oprim la unul dintre localurile ce strajuiesc soseaua ce duce spre Olimp, aflate in apropierea lacului Tatalgeac.

Saturday, July 1, 2017

O altfel de vacanta la mare - 5 locuri pe care merita sa le vezi (altele decat marea, plaja, barurile si cluburile)

Cand spunem vacanta la mare ne gandim, de cele mai multe ori la plaja, la bronz, la castele de nisip si scoici, la copii si colace colorate, la plimbari pe plaja sau pe faleza, la cocktaiuri reci si aromate pe marginea piscinei, la o bere rece, bancuri fara perdea si ras in hohote. N-am mai fost de ani de zile la mare, si ma refer la o vacanta a carei destinatie finala sa fie marea, iar centrul universului plaja si piscina...inconstient (poate) am asociat ideea de mare cu leneveala, cu tolanitul la soare pana cand pielea se pigmenteaza de la alb-branza la rosu-rac si intr-un final (mult mai tarziu si dupa staturi si straturi de crema) la brun-ciocolata. 

Si cum leneveala nu prea se potriveste cu spiritul calatorscopic, ideea de vacanta petrecuta la mare a fost mai mereu pe loculurile codase, atunci cand ne-am ales itinerariul. Asta pana anul acesta, cand am decis sa dam marii o sansa. Am evitat cele 2 extrme ale litorarului - Mamaia si Vama Veche si ne-am cantonat la Olimp. Nu-o sa va spun povesti cum ca marea ne-a convins definitiv si iremediabil ca este varianta ideala pentru un concediu care sa stinga setea de calatorie, insa am "descoperit" cateva locuri ce merita punctate, in caz ca va aflati pentru cateva zile la malul marii si doriti sa rupeti monotonia statului pe nisip. Si ca sa pastram lucrurile simple, de vara, le-am grupat intr-un top 5 in ordinea preferintei. 
 

Saturday, June 17, 2017

Bucuresti (30) - Delta Vacaresti, impresi si pareri calatorscopice si neavizate

Delta Vacaresti - the classic view
Sambata e zi de plimbareli calatorscopice, iar, daca nu parasim Bucurestiul, descoperim si aici mereu ceva nou. V-am spus ca Bucurestiul e un oras surprinztor! Intr-una dintre sambetele trecute am decis sa ne transformam in mici exploratori si sa ne avantam prin salbaticia care a crescut taman in mijlocul orasului. "Descoperita" si apoi popularizata cu surle si trambite,  promovata prin zeci de documentare mai mult sau mai putin cosmetizate, Delta Vacaresti (caci aceasta a fost destinatia noastra de weekend) promitea o evadare in natura. Si asta era exact ce ne doream!

Saturday, June 3, 2017

Bucuresti (29) - Zona Gradina Icoanei si Schitul Darvari - o plimbare care-ti incarca bateriile

Str. Schitu Darvari
Intr-o perioada in care timpul meu s-a impartit (tot mai des inegal) intre viata de la birou si  incercarea de a compensa si comprima in timpul liber iesiri in oras, timp petrecut cu ai mei, descoperit locuri noi, revizitat locuri dragi, o plimbare de una singura e nu numai un capriciu, dar chiar un act de curaj si indrazneala. Cred ca imaginea pare cunoscuta pentru multi dintre voi, insa iata ca vineri a veni momentul sa inot un pic contra curentului si sa pornesc, singurica, doar cu gandurile mele, intr-o plimbare tihnita, in pas domol pe stradutele din zona Icoanei. 

Aveam in gand si o destinatie precisa, dar pana acolo, m-am bucurat de linistea ce te cuprinde incet, odata ce depasesti zona pietei Romane, spre Lahovari si intri pe str. Eremia Grigorescu. Imediat pe partea stanga, ma intampina Tandarica, teatrul copilariei mele. Zambec, iar murmurul salii si zarva de pe scena (sau o fi fost invers) din piesa "O fetita mai cu mot, pune-un capcaun la colt" imi raspuna in urechi (sa fi trecut vreo 25 de ani de-atunci. Oare se mai joaca?). Eh, incep sa ma deconectez... incet-incet. 

Sunday, May 21, 2017

Raftul de calatorie (23) - Europe: Stanford's Compendium of Geography and Travel (tradusa si adaugita de Sir Andrew C. Ramsay)

Piata de vechituri (si nu numai) Portobello - Londra
Unul dintre cele mai fascinante detalii pentru care apreciez si imi plac pietele de vechituri sunt micile comori pe care le poti descoperi. Da, Bucuria descoperirii, cum ar zice o reclama, este gandul care imi anima fiecare noua plimbare printre zecile de tarabe intesate cu te-miri-ce din "pietele de purici" europene (ca doar pe acestea le-am vazut). Aici gasesti aproape orice, de la bijuterii vintage, obiecte de mobilier, vesela si ustensile de gatit, feronerie, numismatica din diferite perioade, discuri, ziare si pana la kitchosenii si nimicuri (haine vechi, incaltaminte purtata, pahare ciobite si jucarii stricate). Dar, asa cum frumos povesteste si Care Santos in Pofta de Ciocolata, fiecare "vechitura" are o poveste, fiecare smalt sarit, fiecare ciobitura, iar odata ce devi noul ei proprietar, devi la randul tau parte din aceasta poveste.

Romania (26) - Cisnadie si Cisnadioara, fortificatii si aer medieval

Vitraliu - Cisnadie
Dupa ce am vizitat Carta si a sa biserica medievala fortificata, ne-am indreptat spre alte cetati bisericesti construite de sasii asezati in Transilvania. Asa ca iata-ne ajunsi la Cisnadie.  Candva recunoscuta pentru frumusetea si calitatea covoarelor tesute aici, astazi Cisnadie te intampina cu un aer provincial, cu ritmul sau monoton si tacut, dar te surprinde prin robustetea zidurilor de aparare ce imprejmuiesc biserica evanghelica, una dintre cele mai impresionante din Transilvania si foarte bine conservata pana astazi. Dincolo de ele, incepe o poveste:

Lacasul de cult a fost construit de sasi, undeva inainte de 1323 si a purtat (si poarta si astazi) hramul Sfintei Walpurga, una dintre sfintele bisericii catolice mai putin cunoscuta de catre ortodicsi. Walpurga a fost fiica unei familii aristocratice anglo-saxone, care alaturi de fratii ei (de asemenea sfinti ai calendarului catolic) Willibald (Wildbald) si Wunibald (Wynbald), a fost chemata de Sfantul Bonifaciu, in Germania. Willibald este considerat fondatorul episcopiei de Eichstädt (aproximativ 741), iar Wunibald, intemeietorul manastirii benedictine mixte (Doppelkloster) din Heidenheim. După moartea fratelui sau Wunibald, Walburga a devenit abatesa a manastirii intemeiata de fratele sau. Inedit este ca, pe teritoriul Romaniei de astazi, biserica din Cisnadie este singura ce poarta hramul Sfintei Walpurga, fapt ce dovedeste o slaba receptare a acestui cult in zona.

Saturday, April 15, 2017

Cuba cu Terra Incognita - o seara de si cu poveste

Sursa
Ce face un pasionat de calatorie atunci cand nu e pe drum si nici nu planifica urmatoarea plecare? Asculta povestile si experientele altor pasionati, aduna idei si se "hraneste" cu entuziasmul si energia pozitiva pe care acestia o emana.

Voua vi s-a intamplat sa ascultati istorisirile amicilor proaspat intorsi din vacanta si toate bucuria lor sa va incarce bateriile calatoare? Ei bine, noi ne-am inceput saptamana cu o astfel de experienta si nu are cum sa ne mearga altfel decat bine.

Despre Cuba la Journey Pub
Dar sa lasam introducerile, caci sunt multe de povestit. Evenimentul de luni (10 aprilie 2017, sa se consemneze pentru posteritate) a fost organizat de partenerii nostri de calatorie de la Terra Incognita intr-o locatie ce degaja aer calator prin fiecare zid - Journey Pub si a fost despre Cuba. V-am obisnuit pe blog cu povesti din experientele proprii, insa o astfel de aventura merita impartasita. Asadar ce am aflat inedit despre tara pe care oti o recunoastem dupa stereotipurile-simbol - trabucuri, masini din anii '50, romul, Fidel Castro, Che Guevara si Buena Vista Social Club?


1. Cel mai mare dusman al cubanezilor sunt americanii, dar cu toate astea visul cubanez este sa traiasca visul american. Unde mai pui ca, majoritatea cubanezilor au o ruda prin State care ii ajuta financiar (in Cuba, ca strain nu ai voie sa iti deschizi o afacere decat daca ai un partener cubanez, care obligatoriu detine peste 50% din firma. Dar cubanezii sunt inventivi si astfel rudele cubanezo-americane, sustinute de neaosii cubanezi de acasa, au rezolvat si acest impediment);

Tuesday, April 11, 2017

Romania (25) - Sibiul, prin aburi de locomotiva

Sibiul turistic si-a legat numele de anul 2007, atunci cand a fost capitala europeana a culturii. Atuci s-a investit puternic in renovarea cladirilor istorice, dar si in diferite facilitati pentru turisti. Anii au trecut, mai exact vreo 10 si (surprinzator) multe din cele facute atuci au reusit sa se pastreze. 

Alaturi de Arhiva de Geografie si de Calator prin garile de odinioara am descoperit insa un loc uitat de tot ce a insemnat "capitala europeana a culturii", dar care desi cam prafuit si aproape necunoscut, spune o poveste. Iar noua, calatorscopicilor, ne plac locurile si lucrurile cu poveste, asa ca vizita ne-a venit "manusa". Ei bine, nu departe de centrul istoric al Sibiului, dar suficient de bine ascuns incat sa treaca neobservat, se afla Muzeului Locomotivelor cu Abur. Asa-i ca suna interesant? Haideti sa va povestesc cate ceva despre el:

Ca sa nu plecati la drum cu false asteptari si sa ma boscoroditi la sosire, o sa va spun, din capul locului ca termenul de muzeu, in acest context, este mult supraevaluat. In fapt este vorba despre o zona de triaj, aflata nu departe de gara din Sibiu, unde au fost depozitate "bunicutele cu aburi".  Totul este in aer liber, fara vreun fel de decor sau explicatii, insa experienta este inedita. 

Muzeul a fost inaugurat 1994 si este "casa" a 35 de locomotive, 2 pluguri, 2 macarale, toate construite in perioada 1885 – 1958, cateva dintre ele de productie romaneasca (uzinele Domeniilor Resita, 23 August si Malaxa), dar si de pe alte meleaguri(Schwartzkopff, Orenstein & Koppel, Borsig din Berlin, Mavag din Budapesta, Skoda, etc).

Saturday, March 25, 2017

Romania (24) - Biserica fortificata din Cârta

De la Racos, in drum spre Sibiu si trecand prin Fagaras am descoperit un alt loc de poveste. Sincera sa fiu, nu stiam ca exista, dar a fost o mare bucurie sa o vizitam si mai cu seama sa constatam ca este "taken care of" (lucru pe care ma rar il putem spune despre obiectivele turistice din Romania si in special despre ruine).

Dar sa trecem la povesti despre locuri frumoase, caci urmeaza sa includem in categoria locurilor calatorscopice - biserica cisterniciana fortificata de la Carta.

Simbol cistercian: - crosa de abate, pe poarta bisericii din Carta
Povestea ei incepe pe la 1205-1206, cand, pe aceste meleaguri a poposit un grup de calugari cistercieni veniti de la manastirea Igris (jud.

Saturday, March 18, 2017

Romania (23) - Castelul Sükösd-Bethlen din Racos

Intrarea in curtea castelului
Dupa ce am coborat de pe platoul vulcanic, unde ne-am bucurat de minunatiile facute de mana Mamei Naturi, a venit momentul sa descoperim un alt loc deosebit, de data aceasta construit de mana omului - Castelul Sükösd-Bethlen, mai puin cunoscut si vizitat, dar fascinant daca ajungi sa pasesti dincolo de ziduri.
Castelul a fost construit in 1624 (dupa alte surse 1634) de familia grofului Istvan Sükősd, a carui familie avea origini secuiasti, pe domeniul primit de acesta de la principele Gabriel Bethlen. In ciuda aspectului fortificat, Castelul Sükösd-Bethlen a fost, inainte de toate, resedinta nobiliara ce se bucura de luxul si confortul unei locuinte de rangul sau. Zidurile groase ce o inconjoara si bastioanele circulare aveau rolul de apare a locuitorilor resedintei de navalirile turcesti, dar mai ales de rascoalele taranesti, destul de frecvente in acea perioada. 
In 1694, castelul intra in proprietatea celui care a dat cel de-al doilea nume castelului, adica contelui Samuel Bethlen (1663-1708), locotenent al tinutului Küküllő (Tarnava Mica) si capitan general al Scaunului Mures, care s-a ingrijit de renovarea si modernizarea castelului. Acesta nu a fost insa locuinta permanenta a lui Bethlen, ci doar o locuinta temporara. 

Romania (22) - Vulcanul stins de la Racos, Lacul de Smarald si Coloanele de Bazalt

Weekend-ul trecut a fost dedicat unei noi escapade calatorscopice, de data aceasta alaturi de Andrei Berghes si Arhiva de Geografie. Si cum aveam planuri mari si drum lung pentru ziua ce se anunta innorata si pe alocuri cu ploaie, ne-am pornit dis de dimineata, in grup organizat spre a descoperi comorile naturale mai putin cunoscute si turistic promovate. Prima oprire:
Harta

Vulcanul stins de la Racos

In primul rand, va propun sa ne plasam pe harta. Racos-ul este un sat, aflat cam la 70 km de Brasov si cam 20 de km de Cetatea Rupea. O plasare tocmai buna daca planificati un weekend medieval care sa includa cele 2 locatii vecine care se bucura de popularitate. 

Autocarul parcheaza fix langa castelul grofului Istvan Sükősd si primim promisiunea ferma ca, la intoarcere vizitam si castelul (citit despre aceasta experienta aici). Ne aflam fix in centrul satului, asa ca o luam la picitor pe urcusul intai asfaltat, apoi pietruit, ca in cele din urma sa ajungem la pamant (noroi la momentul vizitei noatre) si apoi camp si iarba, ce ne duce spre "piatra rosie", asa cum numesc localnicii vulcanul. In fapt, Racos-ul este cel mai tanar vulcan de pe teritoriul Romaniei, care (aflam de la Andrei, ghidul nostru ca a erupt ultima dată in urma cu aproximativ 683 de mii de ani, formand cele mai noi roci din Carpatii romanesti. 
 

Sunday, March 5, 2017

Bucuresti (28) - Vila cu clopotei (Muzeul Dr. Nicole Minovici): intre folcor si expozitia de tatuaje

Vedere spre Vila cu clopotei, din curtea muzeului
Aproape de iesirea din Bucuresti, spre DN1, chiar langa gara Baneasa peisajul este marcat de o constructie in cel mai pur stil romanesc, un mix armonios de eleganta, traditional, ospitalitate si maiestozitate - e cunoscuta sub titulatura de Vila cu Clopotei si gazdieste, de mai bine de 110 ani Muzeul Dr. Nicolae Minovici, primul muzeu bucurestean de arta populara. Arhitectura vilei, ce o face sa se distinga printre toate cladirile ce o inconjoara i se datoreaza lui Cristofi Cerkez. Initial muzeul a apartinut initiativei private a Dr. Minovici, dar in 1937 acesta doneaza colectia sa de arta populara, precum si proprietatea aferenta Comunei Bucurestilor. In mai 2016, muzeul a fost redeschis publicului, dupa o ampla consolidare si renovare. 

Sunday, February 26, 2017

Bucuresti (27) - Palatul Primaverii

Intrarea
11 februarie - zi de sambata si aproape sfarsit de iarna, cu temperaturi inca prea joase pentru o plimbare la pas prin Bucuresti, in cautare de nou colturi cu poveste, dar perfecta pentru a descoperi interioare la fel de intersante, incaperi intre ai caror ziduri s-a scris istorie si despre care auzim prea rar vorbinu-se cu admiratie. Din pacate, dar si din fericire Bucurestiul nu duce lipsa de astfel de locuri, iar noi am mai descoperit inca unul despre care va povestim pe scurt, in continuare:

Asadar, am inceput cu scurta escapada prin cartierul Primaverii, cu destinatie precisa - Palatul Primaverii, probabil cea mai cunoscuta, dar si mai greu accesibila resedinta din perioada comunista. Aici s-a aflat, incepand cu 1965 locuinta privata a sotilor Nicolae si Elena Ceausescu si casa in care, pentru o perioada scurta de timp au locuit si copiilor acestora, Nicu, Zoe si Valentin.

Candelabrul din crama
Cateva cuvinte despre cartierul (astazi elegant, linistit, dar si acum, ca si atunci, nu pentru oricine) ce "gazduieste" palatul (in fapt, o vila cu etaj):

Povestea sa incepe dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand Carol al II-lea, impreuna cu primarul de atunci al Bucurestiului - Dem. D. Dobrescu hotaraste construirea, pe acest loc a unui cartier la standarde occidentale, destinat (ca si astazi) politicienilor, dar si celor bogati. In anii 50 au inceput sa se mute aici primii nomenclaturisti comunisti. Tot in aceasta perioada vilele au inceput sa fie modernizate, iar cu timpul, pe masura ce locuitorii cartierului ocupau tot mai importante functii in stat, cartierul a devenit un mic univers inchis. La inceputul anilor 80 traficul in aceasta zona a fost interzis cu desavarsire. Astfel, viata celor ce locuiau in acest cartier a devenit inaccesibila celor de rand, ceea ce a dat nastere povestilor urbane ce inca circula despre luxul si grandoarea in care locuiau faimosii sai rezidenti.

Sunday, January 8, 2017

Incepem anul cu fapte bune: Calatorscop se alatura initiativei Bookster

Una dintre scrisorile copiilor sustinuti de Bookster - Sursa
Se spune ca, asa cum iti incepi anul, asa il vei petrece pana la final. Si, pentru ca imi doresc un an la fel de interesant, pozitiv, activ ca 2016, initiativa celor de la Bookster (despre care va povestesc mai jos) nu avea cum sa nu imi trezeasca interesul. 

Cine sunt Bookster? As spune, fara exagerare ca, in 2016, pentru Calatorscop Bookster a fost unul dintre "furnizorii" principali ai Raftului de Calatorie, atunci cand titlurile nu s-au numarat printre achizitiile personale.  Tot de la ei am vizionat o sumedenie de clipuri interesante de la conferintele TED si am citit articole care m-am inspirat si care au influentat, intr-un fel sau altul articolele calatorscopice pe care le-ati citit de-a lungul anului.

Friday, January 6, 2017

Olanda (1) - Cateva impresii despre city icon-urile Amsterdam-ului

Amsterdam este asociat cu ideea de libertinism, uneori dus la extrem. In zonele turistice, mirosul de iarba e aproape la fiecare colt de strada, iar magazinele de suveniruri se confunda uneori cu sex-shop-urile, insa daca treci peste asta, Amsterdam-ul poate fi si altfel, si te va surprinde.

Primul lucru care ne-a lasat cu gura cascata, odata ajunsi in Amsterdam a fost imensa parcare de...biciclete. Un afis gigant anunta ca, sunt 2500 de locuri de parcare gratuite. Cate locuri cu plata erau in toata acea parcare supraetajata, partial acoperita n-as putea sa va spun, dar era o maaare de biciclete. In Amsterdam sunt peste 600000 de biciclete si e aproape imposibil sa faceti poze in care sa nu apara cel putin o bicicleta. Plimbandu-ne pe stradute nu aveai cu sa confunzi localnicii mergand pe biciclete cu turistii-biciclisti de ocazie. Acestia din urma confuzi, cu hartile in bataia vantului, stapanind cu greu vehiculul pe pantele cu piatra cubica dintre doua poduri. Fun to watch!