meniu

Sunday, November 12, 2017

Raftul de calatorie (24) - Singura pe Drumul Matasii (autor: Sabina Fati)


Drumul Matasii este cea mai veche artera comerciala si calea care timp de 2500 de ani a facut legatura (terestra si anevoioasa) intre Asia si Europa, a legat doua lumi total diferite, a facut ca traditiile sa circule, gastronomia sa se reinventeze, moda si obiceiurile sa capete culori si sensuri noi. Abandonat odata cu deschiderea rutelor maritime, mai rapide, mai putin costisitoare si aparent mai sigure, Drumul Matasii revine in prim planul zilelor noastre odata cu miscarile, interesele si aspiratiile mai vechilor sau mai noilor puteri economice, militare si politice. 

In acest context, jurnalista Sabina Fati porneste in explorarea acestei rute si reface drumurile batatorite inca de acum 2500 de ani. Jurnalista porneste in aventura ei singura, cu un rucsac mare in spate, cu unul mai mic in fata, cu cateva device-uri tech si cu un mare bagaj de cunostinte despre istoria si politica lumii asiatice dobandit de-a lungul carierei de jurnalist de investigatii. Dar teoria nu se potriveste mereu cu practica si nici socoteala de acasa cu cea de pe Drumul Matasii, ceea ce face lectura si mai palpitanta.

Bulgaria (8) - Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov

Dunarea invelita in ceata si colorata de rasaritul de noiembrie
Dimineata de sambata ne intampina cu o ceata groaza, care in lumina rasaritului capata nuante rozalii de vata de zahar. Traversam Dunarea, in drumul nostru spre capitala tarilor bulgari - Veliko Tarnovo si face o scurta oprire matinala la Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov.
 
Manastirea si pestera in care s-a retras sfantul ce avea sa devina ocrotitorul Bucurestiului se aflata in localitatea bulgara Basarabovo, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de Bucuresti si la doar 10 de Russe. Asadar daca va aflati prin zona, o oprire la Basarabov merita trecuta pe lista, chiar si de catre cei mai putin religiosi.



Bulgaria (7) - Veliko Tarnovo

Tsarevets
Imi doream de mult si foarte mult sa ajung la Veliko Tarnovo, iar alaturi de prietenii de la Terra Incognita am reusit in sfarsit sa bifez si acest obiectiv de pe bucketlist-ul calatorscopic. Inca de la inceput va spun ca e o locatie ideala pentru un weekend sau o zi libera pe care va doriti sa o petreceti altfel decat acasa...unde mai pui ca este si aproape de Bucuresti (aprox 180 km). Veliko, asa cum l-am vazut noi, intr-o zi de noiembrie cu vreme "mofturoasa", dar fara ploaie, este genul de destinatie ideala pentru o escapada indiferent de sezon. 

Tsarevets
Ne-am inceput plimbarea prin Veliko Tarnovo din Piata Tarului Ivan Asen I, adica fix de acolo de unde incepe drumul ce urca spre cetatea medievala. Primul pas (dupa cele cateva poze) a fost achizitionarea biletelor pentru accesul in cetate, numita Tsarevets. Cetatea si orasul vechi au fost construita pe  trei coline (Tsarevets, Trapezista si Sveta Gora), aflate in apropierea raului Yantra. Pozitia sa inalta a insemnat un avantaj strategic in vremurile tulburi ale Evului Mediu, iar asta i-a conferit de-a lungul timpului renumele de "a2a (cetate) in cuvinte si fapte dupa Istambul", ceea ce nu era chiar de ici de colo.

Saturday, October 28, 2017

Malta (4) - Valletta, capitala cavalerilor ioaniti


Valletta sau La Valletta, cum am mai gasit-o prin diferite ghiduri, este capitala Maltei si genul de oras mediteranean medieval pitoresc pe care il poti parcurge intr-o zi, fara prea mare efort. Asadar, o zi petrecuta pe strazile Vallettei este suficienta pentru a-i descoperi frumusetile si a va decide asupra celor pe care vreti sa le revedeti (daca timpul v-o permite), fara teama ca ati putea rata ceva.

Povestea Vallettei, dar si a Maltei in general este strans legata de cea a Cavalerilor Ioaniti, despre care va recomand sa cititi cateva detalii inainte de a vizita insula, pentru a intelege mai bine locurile prin care urmeaza sa va plimbati. Impartiti in opt „natiuni” dupa locurile din care veneau: Provence, Auvergne, Franta, Castilia si Portugalia, Italia Anglia, Germania, Aragon - Catalonia si Navarre,  ei s-au dedat in egala masura la acte de piraterie dar si de infrumusetare a cetatilor, de inaltare a bisericilor de pretuire a artelor. Multe dintre cladirile in care astazi isi desfasoara activitatea diferite institutii ale statului maltez au fost odinioara asa-zisele „auberges” (hanuri), de fapt constructii impunatoare ridicate pentru fiecare dintre „natiuni”- un soi de sediu de partid pentru fiecare ramura a ordinului. O parte dintre ele au supravietuit istoriei si bombardamentelor, altele insa au disparut.

Revenind la Valletta, datorita cavalerilor acesta a fost primul oras din Europa ridicat dupa niste planuri bine definite, iar acest se traduce prin simplitate si ordine (nu prea ai cum sa te pierzi, intrucat stardutele sunt paralele si perpendiculare si toate se "varsa" in bulevardul (strada) Republica, ce face legatura intre poarta de acces a orasului si Fortul Elmo), dar si prin pitoresc si linistit. Fiind unul din cele mai bine conservate orase fortificate si o adevarata capodopera arhitecturala, Valletta a fost inscrisa, in anul 1980, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Asadar ce e de vazut si e de neratat in Valletta?

Sunday, October 15, 2017

Exercitiu de imaginatie - Biblioteca de calator incepator


La momentul la care am inceput da scriu acest articol, stateam (ca in fiecare dimineata de luni, marti, s.a.m.d) in statia de autobuz. De data aceasta insa aveam in mana "Cartile care ne-au facut oameni", initiata si coordonata de Dan C. Mihailescu si aparuta prin 2010 la editura Humanitas.

Asa cum povesteste insusi autorul, ideea proiectului a pornit de la intrebarea, tot mai des si in diferite contexte adresata, cu privire la lecturile ce ar trebui sa treaca prin mainile oricarui tanar. Acele volume care sa ii deschida pofta de lectura, dorinta de cunoastere si care, in final se doresc a fi catalizatorul ce il va transforma pe "pierde-vara hipsterel" intr-un adult cult. Ei bine, daca despre cartea lui Dan C. Mihailescu o sa va impartasesc mai multe intr-un articol din seria "Raftul de calatorie", cel de fata este despre cartile care au trezit in mine dorinta de a calatorii, de a descoperi o alta latura a cladirilor de langa noi, spiritul de aventura semi urbana si in general tot ceea ce se concentreaza in spiritul calatorscopic din spatele blogului. Asadar, in ropot de tobe si cu elan inainte - 9 volume care mi-au influentat si slefuit spiritul calatorscopic :

Monday, October 9, 2017

Malta (3) - Experiente culinare malteeze


Vacanta in Malta a fost o desfatare pentru toate simturile, astfel ca nu puteam sa povestesc despre aceasta experienta fara sa va povestesc despre gustul Maltei, mai cu seama ca aceasta se lauda cu o bogata istorie culinara. Citeam inainte de a porni la drum ca aceasta este poate prima tara din lume care a avut o gastronomie fusion si mi-am zis "wtf :) suna foarte pretentios si un pic dubios :)". Dar a venit rapid explicatia - "vina" o poarta cavalerii ioaniti, care provenind din diferite colturi ale Europei, au venit fiecare cu bagajul lor gastronomic. Astfel, bucatele aduse de cavaleri s-au impletit cu bucataria insulara a maltezilor, pe care acestia dintai o considerau a fi "bucataria saracului" si astfel s-au nascut preparatele ce astazi defineste gastronomia Maltei. E foarte greu sa gasesti un preparat maltez, fara sa identifici rapid si un frate (mai apropiat sau mai indepartat) prin bucataria italiana, franceza, spaniola, germana, englezeasca sau araba.

Dar sa le luam treptat:

Sunday, October 8, 2017

Malta (2) - 5 resedinte malteze pe care nu trebuie sa le ratezi

Salonul de vara - Casa Rocca Piccola
Pasionat sau nu de istoria locurilor pe care le vizitezi, farmecul local este dat nu doar de acele detalii pe care le observi mergand agale pe strazi, admirand vitrinele sau balcoanele, dar si de ceea ce se ascunde dincolo de zidurile caselor. Cum traiesc sau cum traiau localnicii? Ce fel de obiceiuri aveau? Iar daca nu ai ocazia sa vizitezi caminul unui localnic contemporan, unde sa observi mai bine toate aceste amanunte, adunate la un loc, decat in casele transformate in muzee, ce reconstruiesc atmosfera epocilor trecute si pastreaza o farama din farmecul acelor vremuri. De obicei acestea sunt casele nobililor ce pastreaza atat luxul si moda timpului lor, dar si traditia locurilor, obiceiurile si stilul de viata a celor care ii serveau pe cei bogati. 

Aici trebuie sa va fac o marturisire - pentru mine, cea mai fascinanta incapere din aceste locuinte este bucataria, si nu pentru ca sunt o gurmanda (ceea ce e adevarat :) ) ci pentru ca mi se pare ca surprinde cel mai bine spiritul casei si a vremurilor in care a fost construita si folosita. (Poate n-ar fi o idee rea sa dedic un intreg articol bucatariilor, ce spuneti?).

Kiku si autobuzul Calatorscop la Casa Rocca Piccola
Dar revenind la farmecul local, Malta este cunoscuta ca fiind casa cavalerilor ioaniti, dar si posesoarea unor impresionante resedinte nobiliare:
 
1. Deschidem portile resedintelor malteeze cu prima pe care am si vizitat-o Casa Rocca Piccola, aflata chiar in inima Vallettei, pe strada Republicii, la nr 76. Este locuinta celui de-al 9lea marchiz de Piro, care este totodata si al noualea baron de Budach si cavaler de Malta si face parte dintr-o veche familie nobiliara maleeza. Casa Rocca Piccola este singurul Pallazzo din Valletta aflat in proprietate privata, inca locuit si in care, totusi, este permis accesul vizitatorilor.  Resedinta are o istorie ce se intinde pe mai bine de 400 ani si pastreaza numele primului ei stapan, Don Pietro la Rocca, amiral al Ordinului Sf Ioan in Italia.

Saturday, October 7, 2017

Malta (1) - 5 vederi malteeze

Proaspat reintoarsa din Malta, gandul imi zboara inca la albastrul aproape ireal al marii, la zidurile si stancile calcaroase de culoarea mierii, la culorile vii ale barcutelor de pescuit din varful carora ochiul norocos a lui Osiriss te priveste atent. E grea trecerea de la 37 de grade si mangaierea calda a brizei la 15 grade romanesti si o ploaie mocaneasca de toamna, asa ca ma agat de imaginile inca proaspete din vacanta si impartasesc cu voi 5 vederi malteeze cu care m-am reintors acasa:

Sunday, August 20, 2017

Romania (29) - Povesti din Delta Dunarii - Mila 23

Rasarit de Delta
A trecut deja o luna de cand ne-am intors din vacanta si inca nu v-am spus povestea despre Delta, cea de-a doua parte a concediului de anul acesta. Ma grabesc, fuguta-fuguta sa impartasesc cu voi experienta - nu de alta, dar poate va inspira :) si va schimbati planurile pe ultima suta de meri.  

Pentru a simti din plin experienta am ales sa "campam" chiar in inima celui mai tanar pamant romanesc, adica la Mila 23in mijlocul unei familii de lipoveni si sa ne bucuram de tot ce are delta mai frumos de oferit: natura, traditional, relaxare si apusuri si rasarituri de soare fantastice.

Sunday, August 13, 2017

Romania (31) - 10 intrebari si raspunsuri pentru o vacanta in Delta

Siniliul - albastru traditional al Deltei - arhitectura din Mila 23
Pentru a va ajuta sa economisiti timp si energie cautand informatii pentru planificarea unei vacante in delta, am sintetizat mai jos intrebarile pe care ni le-am pus si raspunsurile pe care le-am obtinut (aproximativ) pe propria piele. Daca mai sunt si alte curiozitati pe care noi le-am omis, rubrica de comentarii de la finalul articolului va sta la dispozite - vom reveni prompt cu un raspuns, sau facem un research impreuna si va scoatem din impas :)

1. Cum ajung in Delta?
Punctul terminus, fie ca veniti cu masina sau cu trenul va fi Tulcea. De acolo, in functie de cazare sau de planurile pe care le aveti, va veti imbarca fie pe barca motorizata a pensiunii sau a gazdelor voastre, fie cu "transportul in comun",

Tuesday, August 8, 2017

Romania (30) - Povesti in Delta Dunarii: Manastirea Stipoc (Schitul Sf. Atanasie)

O plimbare cu barca pe bratele Dunarii este un adevarat tresure-hunt; niciodata nu sti ce miunatii te asteapta dincolo de lastarisi - poate un stol de lebede sau de pelicani, poate o intindere nesfarsita de nuferi albi sau galbeni, poate cai in galop prin colb sau vacute plictisite la adapat. E un peisaj natural atat de pur si de surprinzator, incat obiectivul aparatului foto (smartphone-ului mai nou :) ) nu are cum sa faca fata. Imaginile iti raman impregnate pe retina si iti doresti sa le pastrezi asa pentru cat mai mult timp, chiar si dupa reintoarcerea la rutina zilnica.

Dar in Delta minunatiile nu sunt doar naturale, caci si omul a pus umarul la treaba si si-a colorat viata solitara in nuante de albastru si a invatat sa foloseasca ceea ce delta i-a oferit pentru a-si construi un trai in acord cu regulile stabilite de intinderea de apa ce-l inconjoara. Aici, pe unul dintre grindurile deltei am descoperit un coltisor de rai, cu flori multicolore si verdeata si parfum diafan de simplitate - Manastirea Stipoc.

Manastirea este de rit vechi ortodox, adica se ghideaza dupa calendarul iulian,  la fel ca biserica rusa, diferenta fiind ca nu o fac in limba slava, ci in limba romana. Aceasta biserică aparține de o mitropolie autonoma, cu sediul la Slatioara, judetul Suceava (Mitropolia bisericilor pe stil vechi din Romania). Si uite am mai aflat un detaliu nou.

Sunday, July 30, 2017

Bulgaria (6) - Demir Baba, Marin Petrov si Cetatea Abritus de la Razgrad

(continuam povestea calatoriei in Bulgaria, zona Razgrad. Prima parte a experientei o gasiti aici)

Dupa Mormantul lui Dromichete, la nici 5 min si la o distanta de 2,5 km am facut urmatoarea oprire - Mormantul lui Demir Baba. Primul detaliu care te (aproape) socheaza, dar si amuza in acelasi timp, sunt multitudinea de zdrente de tot felul legate prin copaci, de balustrada sau de banci. Exista in credinta locului speranta ca, lasand un obiect de imbracaminte, boala si raul se vor indeparta de cel al carui obiect este lasat la acest loc sfant. Asa ca oameni mai mult sau mai putin evlaviosi si-au uitat pe aici sosete, tricouri, saluri, batiste, etc.

Dar sa incepem cu inceputul: De la nivelul drumului principal mergi pe o poteca ce intra in padure, apoi incepi sa cobori treptele (vreo 200 si ceva) si ajungi intr-un luminis ce pare rupt din alta poveste si bine ascuns in maruntaiele padurii, la umbra unei stanci inalte.

Bulgaria (5) - Rezervatia Srebarna si Mormanul lui Dromichete

Cu bacul spre Silistra
Am comis-o din nou si ne-a placut la fel de mult ca de fiecare data! Unde, cum si de ce...in cele ce urmeaza!

Am plecat cu prietenii de la Terra Incognita la drum, sa descoperim o noua particica din Bulgaria vecina. De data aeasta am avut in "meniu" un pic de delta si pelicani, un pic din istoria tracilor, a romanilor, ceva medieval-o islamic si detalii scluptate in lemn prin anii '70. Par un mix ciudat si neomogen? Eu zic sa nu va precipitati si sa cititi mai departe. S-ar putea sa va schimbati planurile de calatorie, sau sa includeti locatii noi:

Muzeul rezervatiei din Srebarna
Am inceput programul dis de dimineata, caci drumul era lung si plin de surprize, dupa cate ne-a avertizat Razvan. Am pornit din Bucuresti, iar prima oprire - bacul de la Calarasi, cu care am traversat Dunarea, iar dupa cateva sute de metrii, am ajuns la granita cu Bulgaria, in Silistra. Cu bacul luat 😀 am pornit spre primul dintre obiectivele din programul nostru - Rezervatia Biosferica de la Srebarna, o mini delta (tot) a Dunarii, situata pe una dintre rutele majore de migratie a pasarilor (ei bine da, pasarile calatoare nu zboara asa, fiecare pe unde vrea, ci au rute clare si stabile, asemeni culoarelor de zbor pentru avioane. Oare au si turn de control?).
Mike in actiune, cu ochii pe pelicanii din Delta


Monday, July 17, 2017

Bucuresti (31) - Pe urmele familiei Chrissoveloni prin centrul vechi

Sursa foto
Dupa-amiaza de vara, tocmai buna pentru a descoperi noi intelesuri pentru locurile si cladirile pe langa care trecem aproape zilnic, in acelasi iures ce poarta amprenta rutinei. De data aceasta i-am ales ca parteneri de calatorie pe cei de la Asociatia Istoria Artei, intr-un tur pietonal printre cladirile ce au facut parte din patrimoniul familiei Chrissoveloni. Turul a fost condus de d-na Oana Marinache, istoric de arta si presedinta asociatiei, care ne-a purtat pasii pe Lipscani, dar si prin tumultoasa viata a familiei, legaturile cu marile nume ale epocii si ceea ce a ramas in urma lor - trei foste sedii de banca si a unui centru comercial: BNR - filiala Bucuresti (Lipscani nr. 8), imobilul de la numarul 29, Carturesti Carusel (Lipscani nr. 55) si Palatul Sutu. O calatorie interesanta, care se intrepatrunde cu viata financiara a Bucurestiului de la final de sec XIX si inceput de sec XX.

Saturday, July 15, 2017

Romania (28) - Adamclisi, certificatul de nastere al poporului roman


Daca ai facut scoala in Romania, e imposibil sa nu fi auzit de Adamclisi. Imi amintesc cum ne povestea profa de istorie despre aceasta mica localitate din Dobrogea atunci cand invatam despre razboaiele daco-romane si formarea poporului roman. Si daca tot am amintit de orele de istorie, hai sa intram un pic in detalii - in 102 i.H, Traian a iesit invingator impotriva dacilor, chiar in apropiere de acest loc. In cinstea soldatilor sai cazuti in lupta cu neinfiricatii daci, dar si pentru a sarbatorii victoria mult asteptata imparatul roman a comandat construirea, la (ceea ce numim astazi) Adamclisi a unui monument robust si falnic, vizibil de la mare departare pe care l-a numit Tropheum Traiani, iar in apropiere, pe locul localitatii afectata de razboi, a construit o cetate romana care a purtat acelasi nume - Tropheum Traiani.

Dar cu siguranta va intrebati de unde vine numele de Adamclisi, daca romanii au numit cetatea Tropheum Traiani - ei bine, vine de la alti prieteni cotropitori ai nostri - turcii. In limba turca Adamclisi inseamna Biserica Omului (Adam= om, kilise=biserica. Cu alte cuvinte Biserica lui Adam). 

Tuesday, July 4, 2017

Romania (29) - Domeniul Clos des Colombes

Clos des Colombes
Cred in intamplari si in coincidente fericite, cred ca locurile frumoase si mai putin stiute se dezvaluie incet celor care nu inceteaza sa viseze ca ele exista.

Era trecut de ora pranzului, iar noi ne intoarceam la hotel dintr-o mini excursie la Adamclisi, ce se dorea a include si o vizita la crama si podgoria Murfatlar. Daca la Adamclisi am avut parte de o surpriza placuta (cititi aici), la Murfatlar am zis merci ca nu ne-am ales cu un sut in fund (dezamagitor!).

Asadar, pe o temperatura de 35 de grade, rupti de caldura si de foame, am decis sa oprim la unul dintre localurile ce strajuiesc soseaua ce duce spre Olimp, aflate in apropierea lacului Tatalgeac.

Saturday, July 1, 2017

O altfel de vacanta la mare - 5 locuri pe care merita sa le vezi (altele decat marea, plaja, barurile si cluburile)

Cand spunem vacanta la mare ne gandim, de cele mai multe ori la plaja, la bronz, la castele de nisip si scoici, la copii si colace colorate, la plimbari pe plaja sau pe faleza, la cocktaiuri reci si aromate pe marginea piscinei, la o bere rece, bancuri fara perdea si ras in hohote. N-am mai fost de ani de zile la mare, si ma refer la o vacanta a carei destinatie finala sa fie marea, iar centrul universului plaja si piscina...inconstient (poate) am asociat ideea de mare cu leneveala, cu tolanitul la soare pana cand pielea se pigmenteaza de la alb-branza la rosu-rac si intr-un final (mult mai tarziu si dupa staturi si straturi de crema) la brun-ciocolata. 

Si cum leneveala nu prea se potriveste cu spiritul calatorscopic, ideea de vacanta petrecuta la mare a fost mai mereu pe loculurile codase, atunci cand ne-am ales itinerariul. Asta pana anul acesta, cand am decis sa dam marii o sansa. Am evitat cele 2 extrme ale litorarului - Mamaia si Vama Veche si ne-am cantonat la Olimp. Nu-o sa va spun povesti cum ca marea ne-a convins definitiv si iremediabil ca este varianta ideala pentru un concediu care sa stinga setea de calatorie, insa am "descoperit" cateva locuri ce merita punctate, in caz ca va aflati pentru cateva zile la malul marii si doriti sa rupeti monotonia statului pe nisip. Si ca sa pastram lucrurile simple, de vara, le-am grupat intr-un top 5 in ordinea preferintei. 
 

Saturday, June 17, 2017

Bucuresti (30) - Delta Vacaresti, impresi si pareri calatorscopice si neavizate

Delta Vacaresti - the classic view
Sambata e zi de plimbareli calatorscopice, iar, daca nu parasim Bucurestiul, descoperim si aici mereu ceva nou. V-am spus ca Bucurestiul e un oras surprinztor! Intr-una dintre sambetele trecute am decis sa ne transformam in mici exploratori si sa ne avantam prin salbaticia care a crescut taman in mijlocul orasului. "Descoperita" si apoi popularizata cu surle si trambite,  promovata prin zeci de documentare mai mult sau mai putin cosmetizate, Delta Vacaresti (caci aceasta a fost destinatia noastra de weekend) promitea o evadare in natura. Si asta era exact ce ne doream!

Saturday, June 3, 2017

Bucuresti (29) - Zona Gradina Icoanei si Schitul Darvari - o plimbare care-ti incarca bateriile

Str. Schitu Darvari
Intr-o perioada in care timpul meu s-a impartit (tot mai des inegal) intre viata de la birou si  incercarea de a compensa si comprima in timpul liber iesiri in oras, timp petrecut cu ai mei, descoperit locuri noi, revizitat locuri dragi, o plimbare de una singura e nu numai un capriciu, dar chiar un act de curaj si indrazneala. Cred ca imaginea pare cunoscuta pentru multi dintre voi, insa iata ca vineri a veni momentul sa inot un pic contra curentului si sa pornesc, singurica, doar cu gandurile mele, intr-o plimbare tihnita, in pas domol pe stradutele din zona Icoanei. 

Aveam in gand si o destinatie precisa, dar pana acolo, m-am bucurat de linistea ce te cuprinde incet, odata ce depasesti zona pietei Romane, spre Lahovari si intri pe str. Eremia Grigorescu. Imediat pe partea stanga, ma intampina Tandarica, teatrul copilariei mele. Zambec, iar murmurul salii si zarva de pe scena (sau o fi fost invers) din piesa "O fetita mai cu mot, pune-un capcaun la colt" imi raspuna in urechi (sa fi trecut vreo 25 de ani de-atunci. Oare se mai joaca?). Eh, incep sa ma deconectez... incet-incet. 

Sunday, May 21, 2017

Raftul de calatorie (23) - Europe: Stanford's Compendium of Geography and Travel (tradusa si adaugita de Sir Andrew C. Ramsay)

Piata de vechituri (si nu numai) Portobello - Londra
Unul dintre cele mai fascinante detalii pentru care apreciez si imi plac pietele de vechituri sunt micile comori pe care le poti descoperi. Da, Bucuria descoperirii, cum ar zice o reclama, este gandul care imi anima fiecare noua plimbare printre zecile de tarabe intesate cu te-miri-ce din "pietele de purici" europene (ca doar pe acestea le-am vazut). Aici gasesti aproape orice, de la bijuterii vintage, obiecte de mobilier, vesela si ustensile de gatit, feronerie, numismatica din diferite perioade, discuri, ziare si pana la kitchosenii si nimicuri (haine vechi, incaltaminte purtata, pahare ciobite si jucarii stricate). Dar, asa cum frumos povesteste si Care Santos in Pofta de Ciocolata, fiecare "vechitura" are o poveste, fiecare smalt sarit, fiecare ciobitura, iar odata ce devi noul ei proprietar, devi la randul tau parte din aceasta poveste.

Romania (26) - Cisnadie si Cisnadioara, fortificatii si aer medieval

Vitraliu - Cisnadie
Dupa ce am vizitat Carta si a sa biserica medievala fortificata, ne-am indreptat spre alte cetati bisericesti construite de sasii asezati in Transilvania. Asa ca iata-ne ajunsi la Cisnadie.  Candva recunoscuta pentru frumusetea si calitatea covoarelor tesute aici, astazi Cisnadie te intampina cu un aer provincial, cu ritmul sau monoton si tacut, dar te surprinde prin robustetea zidurilor de aparare ce imprejmuiesc biserica evanghelica, una dintre cele mai impresionante din Transilvania si foarte bine conservata pana astazi. Dincolo de ele, incepe o poveste:

Lacasul de cult a fost construit de sasi, undeva inainte de 1323 si a purtat (si poarta si astazi) hramul Sfintei Walpurga, una dintre sfintele bisericii catolice mai putin cunoscuta de catre ortodicsi. Walpurga a fost fiica unei familii aristocratice anglo-saxone, care alaturi de fratii ei (de asemenea sfinti ai calendarului catolic) Willibald (Wildbald) si Wunibald (Wynbald), a fost chemata de Sfantul Bonifaciu, in Germania. Willibald este considerat fondatorul episcopiei de Eichstädt (aproximativ 741), iar Wunibald, intemeietorul manastirii benedictine mixte (Doppelkloster) din Heidenheim. După moartea fratelui sau Wunibald, Walburga a devenit abatesa a manastirii intemeiata de fratele sau. Inedit este ca, pe teritoriul Romaniei de astazi, biserica din Cisnadie este singura ce poarta hramul Sfintei Walpurga, fapt ce dovedeste o slaba receptare a acestui cult in zona.

Saturday, April 15, 2017

Cuba cu Terra Incognita - o seara de si cu poveste

Sursa
Ce face un pasionat de calatorie atunci cand nu e pe drum si nici nu planifica urmatoarea plecare? Asculta povestile si experientele altor pasionati, aduna idei si se "hraneste" cu entuziasmul si energia pozitiva pe care acestia o emana.

Voua vi s-a intamplat sa ascultati istorisirile amicilor proaspat intorsi din vacanta si toate bucuria lor sa va incarce bateriile calatoare? Ei bine, noi ne-am inceput saptamana cu o astfel de experienta si nu are cum sa ne mearga altfel decat bine.

Despre Cuba la Journey Pub
Dar sa lasam introducerile, caci sunt multe de povestit. Evenimentul de luni (10 aprilie 2017, sa se consemneze pentru posteritate) a fost organizat de partenerii nostri de calatorie de la Terra Incognita intr-o locatie ce degaja aer calator prin fiecare zid - Journey Pub si a fost despre Cuba. V-am obisnuit pe blog cu povesti din experientele proprii, insa o astfel de aventura merita impartasita. Asadar ce am aflat inedit despre tara pe care oti o recunoastem dupa stereotipurile-simbol - trabucuri, masini din anii '50, romul, Fidel Castro, Che Guevara si Buena Vista Social Club?


1. Cel mai mare dusman al cubanezilor sunt americanii, dar cu toate astea visul cubanez este sa traiasca visul american. Unde mai pui ca, majoritatea cubanezilor au o ruda prin State care ii ajuta financiar (in Cuba, ca strain nu ai voie sa iti deschizi o afacere decat daca ai un partener cubanez, care obligatoriu detine peste 50% din firma. Dar cubanezii sunt inventivi si astfel rudele cubanezo-americane, sustinute de neaosii cubanezi de acasa, au rezolvat si acest impediment);

Tuesday, April 11, 2017

Romania (25) - Sibiul, prin aburi de locomotiva

Sibiul turistic si-a legat numele de anul 2007, atunci cand a fost capitala europeana a culturii. Atuci s-a investit puternic in renovarea cladirilor istorice, dar si in diferite facilitati pentru turisti. Anii au trecut, mai exact vreo 10 si (surprinzator) multe din cele facute atuci au reusit sa se pastreze. 

Alaturi de Arhiva de Geografie si de Calator prin garile de odinioara am descoperit insa un loc uitat de tot ce a insemnat "capitala europeana a culturii", dar care desi cam prafuit si aproape necunoscut, spune o poveste. Iar noua, calatorscopicilor, ne plac locurile si lucrurile cu poveste, asa ca vizita ne-a venit "manusa". Ei bine, nu departe de centrul istoric al Sibiului, dar suficient de bine ascuns incat sa treaca neobservat, se afla Muzeului Locomotivelor cu Abur. Asa-i ca suna interesant? Haideti sa va povestesc cate ceva despre el:

Ca sa nu plecati la drum cu false asteptari si sa ma boscoroditi la sosire, o sa va spun, din capul locului ca termenul de muzeu, in acest context, este mult supraevaluat. In fapt este vorba despre o zona de triaj, aflata nu departe de gara din Sibiu, unde au fost depozitate "bunicutele cu aburi".  Totul este in aer liber, fara vreun fel de decor sau explicatii, insa experienta este inedita. 

Muzeul a fost inaugurat 1994 si este "casa" a 35 de locomotive, 2 pluguri, 2 macarale, toate construite in perioada 1885 – 1958, cateva dintre ele de productie romaneasca (uzinele Domeniilor Resita, 23 August si Malaxa), dar si de pe alte meleaguri(Schwartzkopff, Orenstein & Koppel, Borsig din Berlin, Mavag din Budapesta, Skoda, etc).

Saturday, March 25, 2017

Romania (24) - Biserica fortificata din Cârta

De la Racos, in drum spre Sibiu si trecand prin Fagaras am descoperit un alt loc de poveste. Sincera sa fiu, nu stiam ca exista, dar a fost o mare bucurie sa o vizitam si mai cu seama sa constatam ca este "taken care of" (lucru pe care ma rar il putem spune despre obiectivele turistice din Romania si in special despre ruine).

Dar sa trecem la povesti despre locuri frumoase, caci urmeaza sa includem in categoria locurilor calatorscopice - biserica cisterniciana fortificata de la Carta.

Simbol cistercian: - crosa de abate, pe poarta bisericii din Carta
Povestea ei incepe pe la 1205-1206, cand, pe aceste meleaguri a poposit un grup de calugari cistercieni veniti de la manastirea Igris (jud.

Saturday, March 18, 2017

Romania (23) - Castelul Sükösd-Bethlen din Racos

Intrarea in curtea castelului
Dupa ce am coborat de pe platoul vulcanic, unde ne-am bucurat de minunatiile facute de mana Mamei Naturi, a venit momentul sa descoperim un alt loc deosebit, de data aceasta construit de mana omului - Castelul Sükösd-Bethlen, mai puin cunoscut si vizitat, dar fascinant daca ajungi sa pasesti dincolo de ziduri.
Castelul a fost construit in 1624 (dupa alte surse 1634) de familia grofului Istvan Sükősd, a carui familie avea origini secuiasti, pe domeniul primit de acesta de la principele Gabriel Bethlen. In ciuda aspectului fortificat, Castelul Sükösd-Bethlen a fost, inainte de toate, resedinta nobiliara ce se bucura de luxul si confortul unei locuinte de rangul sau. Zidurile groase ce o inconjoara si bastioanele circulare aveau rolul de apare a locuitorilor resedintei de navalirile turcesti, dar mai ales de rascoalele taranesti, destul de frecvente in acea perioada. 
In 1694, castelul intra in proprietatea celui care a dat cel de-al doilea nume castelului, adica contelui Samuel Bethlen (1663-1708), locotenent al tinutului Küküllő (Tarnava Mica) si capitan general al Scaunului Mures, care s-a ingrijit de renovarea si modernizarea castelului. Acesta nu a fost insa locuinta permanenta a lui Bethlen, ci doar o locuinta temporara. 

Romania (22) - Vulcanul stins de la Racos, Lacul de Smarald si Coloanele de Bazalt

Weekend-ul trecut a fost dedicat unei noi escapade calatorscopice, de data aceasta alaturi de Andrei Berghes si Arhiva de Geografie. Si cum aveam planuri mari si drum lung pentru ziua ce se anunta innorata si pe alocuri cu ploaie, ne-am pornit dis de dimineata, in grup organizat spre a descoperi comorile naturale mai putin cunoscute si turistic promovate. Prima oprire:
Harta

Vulcanul stins de la Racos

In primul rand, va propun sa ne plasam pe harta. Racos-ul este un sat, aflat cam la 70 km de Brasov si cam 20 de km de Cetatea Rupea. O plasare tocmai buna daca planificati un weekend medieval care sa includa cele 2 locatii vecine care se bucura de popularitate. 

Autocarul parcheaza fix langa castelul grofului Istvan Sükősd si primim promisiunea ferma ca, la intoarcere vizitam si castelul (citit despre aceasta experienta aici). Ne aflam fix in centrul satului, asa ca o luam la picitor pe urcusul intai asfaltat, apoi pietruit, ca in cele din urma sa ajungem la pamant (noroi la momentul vizitei noatre) si apoi camp si iarba, ce ne duce spre "piatra rosie", asa cum numesc localnicii vulcanul. In fapt, Racos-ul este cel mai tanar vulcan de pe teritoriul Romaniei, care (aflam de la Andrei, ghidul nostru ca a erupt ultima dată in urma cu aproximativ 683 de mii de ani, formand cele mai noi roci din Carpatii romanesti. 
 

Sunday, March 5, 2017

Bucuresti (28) - Vila cu clopotei (Muzeul Dr. Nicole Minovici): intre folcor si expozitia de tatuaje

Vedere spre Vila cu clopotei, din curtea muzeului
Aproape de iesirea din Bucuresti, spre DN1, chiar langa gara Baneasa peisajul este marcat de o constructie in cel mai pur stil romanesc, un mix armonios de eleganta, traditional, ospitalitate si maiestozitate - e cunoscuta sub titulatura de Vila cu Clopotei si gazdieste, de mai bine de 110 ani Muzeul Dr. Nicolae Minovici, primul muzeu bucurestean de arta populara. Arhitectura vilei, ce o face sa se distinga printre toate cladirile ce o inconjoara i se datoreaza lui Cristofi Cerkez. Initial muzeul a apartinut initiativei private a Dr. Minovici, dar in 1937 acesta doneaza colectia sa de arta populara, precum si proprietatea aferenta Comunei Bucurestilor. In mai 2016, muzeul a fost redeschis publicului, dupa o ampla consolidare si renovare. 

Sunday, February 26, 2017

Bucuresti (27) - Palatul Primaverii

Intrarea
11 februarie - zi de sambata si aproape sfarsit de iarna, cu temperaturi inca prea joase pentru o plimbare la pas prin Bucuresti, in cautare de nou colturi cu poveste, dar perfecta pentru a descoperi interioare la fel de intersante, incaperi intre ai caror ziduri s-a scris istorie si despre care auzim prea rar vorbinu-se cu admiratie. Din pacate, dar si din fericire Bucurestiul nu duce lipsa de astfel de locuri, iar noi am mai descoperit inca unul despre care va povestim pe scurt, in continuare:

Asadar, am inceput cu scurta escapada prin cartierul Primaverii, cu destinatie precisa - Palatul Primaverii, probabil cea mai cunoscuta, dar si mai greu accesibila resedinta din perioada comunista. Aici s-a aflat, incepand cu 1965 locuinta privata a sotilor Nicolae si Elena Ceausescu si casa in care, pentru o perioada scurta de timp au locuit si copiilor acestora, Nicu, Zoe si Valentin.

Candelabrul din crama
Cateva cuvinte despre cartierul (astazi elegant, linistit, dar si acum, ca si atunci, nu pentru oricine) ce "gazduieste" palatul (in fapt, o vila cu etaj):

Povestea sa incepe dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand Carol al II-lea, impreuna cu primarul de atunci al Bucurestiului - Dem. D. Dobrescu hotaraste construirea, pe acest loc a unui cartier la standarde occidentale, destinat (ca si astazi) politicienilor, dar si celor bogati. In anii 50 au inceput sa se mute aici primii nomenclaturisti comunisti. Tot in aceasta perioada vilele au inceput sa fie modernizate, iar cu timpul, pe masura ce locuitorii cartierului ocupau tot mai importante functii in stat, cartierul a devenit un mic univers inchis. La inceputul anilor 80 traficul in aceasta zona a fost interzis cu desavarsire. Astfel, viata celor ce locuiau in acest cartier a devenit inaccesibila celor de rand, ceea ce a dat nastere povestilor urbane ce inca circula despre luxul si grandoarea in care locuiau faimosii sai rezidenti.

Sunday, January 8, 2017

Incepem anul cu fapte bune: Calatorscop se alatura initiativei Bookster

Una dintre scrisorile copiilor sustinuti de Bookster - Sursa
Se spune ca, asa cum iti incepi anul, asa il vei petrece pana la final. Si, pentru ca imi doresc un an la fel de interesant, pozitiv, activ ca 2016, initiativa celor de la Bookster (despre care va povestesc mai jos) nu avea cum sa nu imi trezeasca interesul. 

Cine sunt Bookster? As spune, fara exagerare ca, in 2016, pentru Calatorscop Bookster a fost unul dintre "furnizorii" principali ai Raftului de Calatorie, atunci cand titlurile nu s-au numarat printre achizitiile personale.  Tot de la ei am vizionat o sumedenie de clipuri interesante de la conferintele TED si am citit articole care m-am inspirat si care au influentat, intr-un fel sau altul articolele calatorscopice pe care le-ati citit de-a lungul anului.

Friday, January 6, 2017

Olanda (1) - Cateva impresii despre city icon-urile Amsterdam-ului

Amsterdam este asociat cu ideea de libertinism, uneori dus la extrem. In zonele turistice, mirosul de iarba e aproape la fiecare colt de strada, iar magazinele de suveniruri se confunda uneori cu sex-shop-urile, insa daca treci peste asta, Amsterdam-ul poate fi si altfel, si te va surprinde.

Primul lucru care ne-a lasat cu gura cascata, odata ajunsi in Amsterdam a fost imensa parcare de...biciclete. Un afis gigant anunta ca, sunt 2500 de locuri de parcare gratuite. Cate locuri cu plata erau in toata acea parcare supraetajata, partial acoperita n-as putea sa va spun, dar era o maaare de biciclete. In Amsterdam sunt peste 600000 de biciclete si e aproape imposibil sa faceti poze in care sa nu apara cel putin o bicicleta. Plimbandu-ne pe stradute nu aveai cu sa confunzi localnicii mergand pe biciclete cu turistii-biciclisti de ocazie. Acestia din urma confuzi, cu hartile in bataia vantului, stapanind cu greu vehiculul pe pantele cu piatra cubica dintre doua poduri. Fun to watch!