Din călătorii mă întorc întotdeauna cu amintiri plăcute sau măcar amuzante, cu experiențe noi încercate cu emoție, cu momente surprinse în fotografii sau mai nou în insta-story-uri, cu rețete pe care să le încerc acasă ca să mă bucur mereu de gustul de vacantă, cu prieteni din alt colț al lumii descoperiți la o bere sau înghețată pe o terasă aglomerată, cu povești pe care le vom spune over and over, dar de fiecare dată am aceeași dilemă - eu, pentru mine, ce îmi iau ca amintire?
Pe la începuturile pasiunii pentru călătorii (să fi tot avut vreo 15-16 ani) am tatonat terenul magneților și a tricourilor cu numele orașului în care am stat, dar mi-a trecut repede. Îmi doream altceva - ceva cu semnificație, ceva care să fie cu mine permanent, ceva care să îmi amintească de vacanță, de relaxare, de perioadele de destindere, de locuri frumoase, ceva care să reziste în timp, iar toate aceste calități le-am regăsit în bijuterii. Se spune că bijuterile poarte cu ele povești, și, Doamne cât e de adevărat!
