Exercitiu de imaginatie (12) - Garderoba lui Mobutu

Experiențele de călătorie vin și atunci când nu te aștepti, iar daca până acum asociam mersul la aeroport cu o nouă plecare mult așteptata, de data aceasta mă încercau sentimente din cele mai diverse și cu siguranță la fel de intense ca și când aș fi plecat spre Africa și nu Africa ar fi venit spre mine. 

Înarmată cu un minim de informații despre cel pe care aveam să îl întâlnesc, construiam în jurul ideei că va fi primul contact cu Continentul Negru. Îmi făceam în mine bilanțul cunoștintelor despre Africa și realizam cu cât mă apropiam mai mult de aeroport că nu știu aproape nimic în profunzime despre acest subiect. Mulți asociază Africa cu sărăcia, dar ceva îmi spunea că nu poate fi un adevăr general, alții o asociază cu sălbăticia, dar cu siguranță e mai mult decât atât, iar prima imagine care îmi vine în minte e inundată de strălucirea culorilor din vestimentația localnicilor. La fel de fascinant este și stilul lor liber și atât de diferit formalismului european și cumva debordează de naturalețe și căldură, acompaniată de zâmbetul ce umple orice cameră. În același timp în minte îmi venea imaginea păpușii -băiețel pe care o aveam  în copilărie și pe care îl botezasem Mobutu, iar mama îmi spunea că e din ciocolată. Coincidență sau nu, Mobutu al meu din copilărie prinsese viață și venea din Nairobi, la București, pentru a-mi fi coleg pentru următoarele 4 luni.

Exercitiu de imaginatie (12) - Cum e cu ărli buchingu?

Dacă îți propui o vacanta la mare pe litorarul românesc optiunile sunt, într-o proporție covârșitoare îndreptate spre doua direcții - Mamaia sau Vama Veche. Orice alegere intermediară e ca o călătorie în timp, înapoi în Epoca de Aur - totul pare că a rămas pe loc, doar mașinile sunt mai multe și luminile mai colorate. 

Cu acest gând în minte, dar împinsă de un puseu de nostalgie după vremurile copilăriei, am decis astă vară să petrec o săptămână pe litoralul românesc. Nu întâmplător am ales Eforie Nord, căci pentru mine Eforie Nord este stațiunea copilăriei - la Eforie am descoperit marea, la Eforie am învățat să înot, aici am câștigat primul concurs din viața mea (la 4 ani - se numea "Copilul Soarelui") și multe, multe altele. N-aș fi crezut niciodată că după aproape 30 de ani, le voi găsi pe toate aproape intacte. În timp ce ne plimbam pe faleză mi-am dat seama că, pentru a retrăi experienta Litoral înainte de '90 nici nu e nevoie să descoperi sau să inventezi mașina timpului - te găsește ea pe tine;  trebuie doar să alegi stațiunea corectă.

Libertatea de a face alegeri bune aduce amintiri de neuitat

Știți deja că suntem mari amatori ai călătoriilor independente, în care libertatea este cuvântul de ordine - libertate în alegerea programului zilnic, în traseul ales și de multe ori în alegerea mijloacelor de transport cu care să ne deplasăm. În timp am ajuns la concluzia că una dintre metodele foarte la îndemână de a simți mai bine identitatea locala este prin "testarea" transportului local - așa vezi cum trăiesc localnicii, cum se desfășoară rutina lor zilnică, cum socializează, cum se comportă față de străini, față de autorități (controlorii, șoferii, etc), dar și față de ai lor.

Cu toate acestea, un scurt city break la Lisabona ne-a adus în fața unei experiențe noi, unice și inedite - închirierea unui autoturism și deplasarea cu aceasta în căutarea de amintiri călătorscopice. De ce această destinație? Pentru că visam de muuult să mă pierd prin labirinul de străduțe ale cartierului Alfama din Lisabona, dar am descoperit mult mai mult decât atât. Și ca să vă spun un secret ... am adoptat aceasta variantă cu o oarecare strângere de inima, deși știam că am alături de mine un sofer desăvârșit, care nu și-ar asuma rolul de ghid-rutier pe un traseu necunoscut, la bordul unui autoturism neprietenos (oricât de bun ar fi copilotul). Dar până la urmă experiențele de neuitat înseamnă să ieși din zona de confort, nu?

Exercitiu de imaginatie (11) - Laponia, frigul și puterea naturii

Cei mai mulți dintre cei care se pregătesc în această perioadă de o mini vacanță sau de un city break iau în calcul o destinație exotică, cu mult soare, cu briză călduță și nisip fin, departe de temperaturile joase și neprietenoase care încep să se facă simțite pe la noi. Oarecum justificat ținând cont că pe meleagurile mioritice e prea devreme pentru ski, e prea cald pentru oameni de zăpadă, mai e ceva de așteptat până se pornesc colindele și beculețele de Crăciun și cu toate acestea pe mine vremea de afară m-a făcut să visez un pic la o nouă vacanță luând în calcul o destinație rece. 

O destinație la care visez de mult sunt țările nordice sau în sens mai larg aș spune Laponia, zona pe care copilul din noi o consideră țara lui Moș Crăciun, iar pe care adultul (cel puțin cel din mine) o consideră o zonă sălbatică și prea puțin descoperită. Dar cum pentru orice călătorie planificată și mult așteptată e nevoie de o minimă pregătire, și expediția în țara Moșului are nevoie de aceeași atenție.

Cel mai frumos cadou

Se apropie cu pași repezi sfârșitul anului și parcă am vrea să înghesuim în cele câteva zile rămase toate lucrurile pe care n-am reuşit să le finalizăm de-a lungul celor 12 luni. Facem liste și bilanțuri și ne gândim aproape dezamăgiți unde s-au scurs cele 365 de zile, apoi tragem aer în piept și facem planuri mărețe pentru următorul an.

Și uite așa, vrând - nevrând se adună o grămadă de chestii de rezolvat, de cumpărat, de aranjat. Apoi ne uităm din nou la calendar și de parcă asta n-ar fi suficientă depresia de final de an, se declanșează un alt simptom - cel al freneziei cumpărăturilor - și începem să cumpărăm, și cumpărăm mult, de parcă ar fi sfârșitul lumii, cumpărăm haotic, iar în toată nebunia asta uitam ce e mai important - esența acestei perioade a anului și semnificația unui cadou, căci un cadou nu e un obiect pur și simplu, un cadou înseamnă suflet, înseamnă emoție, înseamnă bucurie. De câte ori nu te-ai gândit oare la cel mai frumos cadou?

Exercitiu de imaginatie (10) - Ultima îngerașă a lui Charlie

Ați trăit vreodată senzația că cineva vă urmărește îndeaproape fiecare mișcare? Ca imediat cum ați întors capul o umbră vă scotocește prin birou, vă întoarce buzunarele, deschide și închide fișetele - practic e în urma voastra și pe urmele voastre oriunde v-ați duce? Vorbeși cu cineva la telefon - el e acolo, te oprești la coffee shop-ul din colț, undeva în apropiere e și umbra - gataa, gata să îți soarbă aburul din paharul de carton. Știu veți spune că am înnebunit și asta am crezut și eu până acum o săptămână. Dar mai bine vă povestesc până la capăt și vă veți convinge singuri că încă am toate țiglele pe casă și chiar ceva în plus (vorba Deliei - Ce am eu și n-are ea?....sau era invers).

Back to the story - După un corporate party, am reveni dimineața la birou cu o durere groaznică de cap. Mi-am trântit geanta într-un colț, iar din palton a căzut pe jos o carte de vizita cu un V grafic argintiu. Pe spate un singur nume Charles Townsend. "Cine-or mai fi și ăștia?" - mi-am zis, în timp ce încercam un search pe Google. Google-ul nu prea vroia să coopereze (sau cel puțin așa credeam eu) căci arăta continuu doar afișul noului film de acțune “Charlie’s Angels” / “Ingerii lui Charlie” ce se lansează și la noi în cinema în 29 noiembrie 2019 (adică săptămâna viitoare). Review-uri, cronici și cam atât. Nimic despre ce căutam eu.

6 accesorii de toamnă pentru plimbări cu zâmbetul pe buze

Veselie de toamnă

Cu vremea impredictibilă și peisajele schimbătoare, zeci de culori într-o paletă extrem de generoasă. toamna poate fi doar cea mai bună perioadă a anului pentru a călători. Dar poate fi, de asemenea, un sezon dificil pentru alegerea garderobei perfecte pentru o escapadă de câteva zile - dimineți răcoroase, după-amieze mai calduțe și nopțile adesea răcoroase, probabilitatea de ploaie - în concluzie multe variabile de care ar trebui să ți cont. O idee bună este să adoptați strategia ținutelor "foi de ceapă", adică mai multe straturi de care să te poți debarasa ușor sau pe care să le poți adăuga peste ținuta de bază, astfel încât să te simți călduros, confortabil, dar și chic în orice moment al zilei. Această strategie este esențială mai ales atunci când vorbim despre garderoba de călătorie - bagajul ne așteaptă în camera de hotel, iar noi avem atâtea locuri și lucruri de vizitat, experimentat și de pozat. Vă propun în continuare o lista cu 6 accesorii de toamnă ce  nu ar trebui să vă lipsească din arsenal (extra tip - puneți lista bine, căci se va dovedi utilă și la primăvară 😉):

Parazit - prima experiență cinefilă sud-coreeană - o lume a contrastelor de lângă noi, privită cu umor (negru)

Săptămâna aceasta am mai adăugat o experiență asiatică în palmaresul călătorscopic și anume primul film sud coreean văzut la cinema. Nu la ei, ci la noi, mai exact la Cinema Elvira Popesco. 

Parasite (sau cum a fost tradus la noi, Parazit) nu e doar un film coreean, ci este câştigătorul Palme d’Or la Cannes 2019 și primul film sud-coreean care primește această distincție. Cu un așa CV invitația de vizionare a fost cu atât mai interesantă.

Imagine din film

Într-o maneiră satirică, filmul reușește să își țină spectatorii cu sufletul la gură timp de un pic peste 2 ore, prezentând realitatea actuală, dură, pe alocuri chiar cu note violente și cu un puternic contrast între clasele sociale din Coreea de Sud (cu toate că, într-o oarecare măsură povestea poate fi replicată în aproape orice colț de planetă). Așadar, subiectul este unul universal valabil, cel al inechitățile sociale, iar maniera de prezentare, care te trece prin o paletă largă de trăiri, îl face să își merite distincțiile.  Regia este semnată de Bong Joon-Ho, un regizor de origine coreeană din noul val de regizori contemporani.

Am intrat în sala de cinema cu curiozitate, fără prea multe așteptări și, cu excepția celor câteva imagini din promo - fără nici cea mai vagă idee despre subiect și am ieșit cu o mulțime de gânduri și întrebări. Per total aș spune că vizionarea a fost o surpriză plăcută, iar regizorul și-a atins scopul.

Despre ceasuri, curaj și ciocolată

Când spui Elveția spui automat și ciocolată, peisaje cu munți stâncoși și pajiști verzi și întinse pe care obligatoriu pasc vacuțe (mai mult sau mai puțin mov), spui precizie, bănci, și nepărat ceasuri. Dar câți dintre voi s-au întrebat cum de a devenit Elveția, un mic stat prins între munți și între puterile lumii, un etalon într-ale orologiei?

Li se atribuie eronat elvețienilor titlul de creatori ai primelor ceasuri, când în realitate titlul aparține germanilor. Însă e drept să afirmăm că elvețienii sunt răspunzători pentru popularizarea acestora, evoluția lor de la a fi apanajul nobilimii la accesorii accesibile tuturor și estetica lor, de la accesorii preponderent funcționale, la adevărate bijuterii. 

Puțin știu că succesul ceasurilor se datorează reformei religioase din secolul XVI-lea. Cum așa? E o poveste interesantă:

De la castel, în sifonier și retur

Answear.ro mă provoacă din nou să scriu un articol fashionist, așadar iată-mă în fața unei noi dileme - garderoba idolului meu, stilul său vestimentar și recrearea unei ținute a sa. Păi și cum leg eu asta de călătorii și motivul pentru care ne-am adunat cu toții aici pe Călătorscop. Unde mai pui că nu prea cred nici în idoli, nici în modele și tipare în materie de stil, nici un fashion. Grea probă, mon cher!

Dar stai așa că moda nu e doar pe covorul roșu, nu e doar la Hollywood și în reviste glossy glossy - moda e acolo unde vrei tu să o cauți și unde vrei tu să o găsești, iar pentru mine eleganța a fost și rămâne în stilul britanic. Așadar vă provoc la o plimbare pe tărâmurile reginei în căutarea... Dar mai bine citiți voi ce am căutat și ce am găsit.

SuperBlog la nivelul urmator- Proba cantonament

Pe locuri, fiţi gata....Superblog

Dragii mei,

De mai bine de o luna articolele de pe Călătorscop sunt scrise sub umbrela SuperBlog, cea mai longevivă competiţie de blogging de pe la noi. Acum, dupa o luna şi jumatate de scris şi tot scris despre ce nici cu  gândul nu gândeam, la ore la care în mod normal m-aş fi odihnit pentru a fi gata pentru o noua zi de mers la birou şi răspunzând prezent la toate probele de până acum pot spune cu convingere că e o competiţie dură, antrenantă, iar atmosfera comunităţii de bloggeri te poartă zilnic de la agonie (şocul fiecarei proble noi şi a cerintelor sponsorilor) la extaz (când aafli că ai obţinut un punctaj bun la o probă dificilă) şi înapoi la agonie şi apoi iar la extaz. Stăteam (deşi statul în contextul unei astfel de competiţii e ceva relativ) şi îmi imaginam cum ar arăta un cantonament SuperBlog.Cum ar fi să îi aduci la un loc pe toţi participanţii, ba mai mult, pe unii să îi faci chiar colegi de cameră, iar dimineaţa la micul dejun, alături de croissant şi cafeaua cu laptic să le serveşti şi o probă?

Vreau o fericire ca afară - kalsarikannit

Sursa - Pinterest

Intr-o dimineață de weekend leneș, răsfoiam o revistă rătăcită prin dorimitor, iar privirea mi-a căzut peste un titlu scris cu litere mari și colorate "Topul celor mai fericite țări în 2019" și peste pozele ce ilustrau articolul cu pricina - fețe zâmbitoare, interioare de locuințe în culori plăcute, multă verdeață și copii jucându-se liberi cu animăluțele de companie. Mi-am luat ceașca de cafea cu lapte, am luat revista și am început să citesc, dar gândul meu încolțise deja o întrebare - oare de ce avem nevoie ca să fim fericiți? și ce ne ajută să revenim la această stare, dacă mediul ne strică zen-ul?

Cei mai mulți dintre noi, conștient sau nu, reacționam la stimuli vizuali și asta ne ajută să ne menținem echilibrul interior. De aceea ne petrecem timp personalizând locul în care ne petrecem majoritatea timpului - fie acasă sau la birou, iar în funcție de energia pe care ni-o oferă avem tendința de a petrece cât mai mult timp în acel spatiu. 

Pe cont propriu sau agentie de turism?

Planificarea vacanței ne dă tuturor bătăi de cap. Sunt puține cazurile pe care le cunosc de călătorii impulsive, fără niciun minim de pregătire, fără scrolat pe net cu ochii pe poze cu destinația aleasă, fără verificat oferte și comparat prețuri, fără citit articole despre locul ales, fără consultarea site-urilor dedicate. În acest context se întâmpla frecvent ca printre primele întrebări ce apar atunci când ne pregătim urmatoarea vacanță să fie inevitabil și - Pe cont propriu sau agentie de turism? Și pe cât de simplu pare răspunsul la prima vedere, pe atât de multe polemici, gândiri și răzgândiri poate provoca. Opțiunile sunt multiple, la fel și avantajele și dezavantajele pentru alegerea uneia dintre alternative. 

Suntem diferiți și avem așteptări diferite, de aceea trebuie cântărite toate variantele și aleasă opțiunea care vi se potrivește cel mai bine. Iar dacă în cazul călătoriilor în afara țării diferența o face în primul rând destinația aleasă, accesabilitatea, stilul de călătorie și (poate) și anturajul, în cazul călătoriilor în țară lucrurile se complică.

De ce? Pentru că e un mediu mai familiar, pentru că "știm cum merge treaba", pentru că e mai comod așa...și totuși fiecare din cele două alternative vine cu plusuri și minusuri. Deși în genere suntem fanii declarați ai călătoriilor pe cont propriu, de-a lungul timpului noi am experiementat diferite variante, așa că vă las mai jos o serie de argumente pro și contra, și cine știe, poate la următoarea vacanță încercați ceva nou. Așadar Agenția de turism sau Do-It-Yourself?

Goana dupa cadoul calatorului infocat (3)

Experientele înseamnă povești și emoții

Eheee...cine ar fi zis că articolele cu titlul "Goana dupa cadoul călătorului înfocat" vor deveni o trilogie sau (cine știe?) chiar o mini-serie? Iată că după ediția 2014 și cea din 2016, a venit rândul pentru o noua porție de inspirație pentru cei dragi vouă pasionați de călătorii. 

Și cum cele mai frumoase surprize sunt cele atent gândite și cântărite, cele pregătite din timp și cu gândul la cel care se va bucura de ele, iar moment mai bun pentru surprize ticluite din timp nu poate decât Crăciunul ca moment pentru a le oferi și perioada reducerilor ce se deschide, de câșiva ani și la noi cu Black Friday, pentru a le achiziționa și pregăti, e timpul să începem pregătirile. Nu vă faceți griji că timp e berechet să le facem cât mai sclipitoare, cât mai savuroase și evident, neapărat personalizate, chiar și pentru cei mai pretențioși călători.

Și cum e cred cu tărie că o experiență face cât (cel puțin) 1000 de cadouri consumabile și efemere, pentru 2019 vă mai lansez o provocare - Ce-ar fi ca anul acesta să sezonul cadourilor să fie sub deviza Experiementeaza viata? Da, ați citit bine, în loc de cadouri atent împachetate, să oferim experiențe de viață în jurul cărora cu siguranță se vor țese zeci de povești, de hohote de râs, de exclamații și multă bucurie. Până la urmă fiecare călătorie are farmecul ei, are vibe-ul ei și de multe ori vine cu un bagaj mai mare sau mai mic de experiențe cu adrenalină, așa că ce-ar fi să le oferim celor dragi acele experiențe la care visează de mult sau la care (poate) n-au îndrăznit să viseze niciodată?

Cu ochii după luminițe...

De multe ori în călătoriile noastre ni se întâmplă să ajungem la destinație după lăsarea întunericului,iar de curiozitate sau entuziasm ne place să mai petrecem cateva zeci de minute bucurându-ne de prima întalnire cu o noua destinație. În același sens, excursiile organizate includ in programul lor și tururi de noapte cu autocarul sau pietonale.

Avem zeci de exemple de orașe pe care a doua zi de dimineață nu le-am mai recunoscut, după ce, cu o seară înainte făcusem un tur nocturn pe principalele bulevarde. Pur și simplu păreau un cu totul alt loc, asemeni unei adolescente pe care o vezi (ca să nu zic agăți) vineri seara în club și o redescoperi la cafeaua de dimineață.

Existența unei vieți de noapte active și mai ales felul în care ea se manifestă poate spune multe despre un oraș, despre potențialul său, despre stilul de viață, despre locuitorii săi. Suntem asaltați de luminițe, LED-uri, culori care sparg întunericul nopții - dar câte dintre aceste reclame luminoase sunt cu adevărat utile și de care dintre ele ne leagă momente memorabile? Despre experiențele noastre călătorscopice cu luminițe colorate vorbim în acest articol. 

Democrația, o utopie necesara

Articolul de față ar putea parea ușor atipic pentru un blog de travelling, însă, acceptând provocarea SuperBlog întrerupem ritmul călătoriilor și facem un exercițiu civic.

Democrația este probabil soluția de compromis pentru guvernarea unei țări. Nimeni nu se aștepta ca tranziția spre democrație să funcționeze ireproșabil într-o țară ca România, după aproximativ 45 de ani de comunism, mecanismul democratic devenind o formă de import din Occident. Nu știu dacă în perioada interbelică eram la nivelul marilor democrații ale Europei, însă la momentul acesta așteptările Uniunii Europene la adresa noastră sunt mari. De aceea, abaterile și încălcările regulilor democratice trebuie avute în vedere și taxate mult mai drastic. De ce nu se întâmplă asta? Pentru că România nu a funcționa ca un stat profund democratic începând cu anul 1990, ci a avut un parcurs destul de întortocheat, în care cei aleși s-au năpustit de fiecare dată să îşi mărească veniturile şi averile, să își consolideze privilegiile ignorînd orice alte avertismente și considerații.

România nu este condusă de popor, ci de o elită politică provenită încă din fosta nomenclatură comunistă. Nimeni nu întreabă poporul ce-și dorește cu adevărat sau dacă s-a întâmplat rezultatul s-a soldat cu un referendum. Aici având un exemplu clar că într-o democrație cum este cea a noastră, un proces de consultare prin vot a cetățenilor cu privire la un text de lege chiar dacă este validat prin vot, punerea lui în practică... se lasă îndelung așteptat. Deasemeni, un instrument democratic îl reprezintă petiția online și reprezintă o modalitate prin care orice persoană își poate exprima liber opinia față de o situație a realității românești.