Poveste pe circuit - simte, iubește și trăiește viteză

Nurburgring -Sursa

E 4jumatate dimineața și încă nu s-a crăpat de ziuă. In zare se întrezăresc crenelurile castelului Nürburg și turnu-i înalt și semeț. Cumva asta îmi dă un sentiment de protecție și siguranță, dar ideea zidurilor groase de piatra rece mă face să dîrdîi și mai tare. Am emoții și asta mi-a alungat tot somnul. Mă uit la ceas și încerc să-mi intru în starea de concentrare, să repet în minte că mereu trebuie să fi pregătit să fi surprins. Doar așa am ajuns aici, nu? - eu din mii de pretendenți, lăsați rând pe rând în urmă, într-o selecție draconică, cu adrenalină, viteză, autocontrol și curaj. Daca singură am ajuns până aici, alături de noua echipă sunt imbatabilă. You never know where the dream will lead you , aud în minte vocea lui Soichiro - dar eu știu! 

Visul meu a fost să fiu aici - pe circuit de la Nurburgring și acum sunt. Și nu oricum! ci cu țelul suprem în minte - să doborâm împreuna recordul de viteză. Eu, noua Honda Civic Type R și Soichiro Honda*.  Azi dăm startul, azi suntem pentru prima dată o o echipă compactă, azi e prima zi a aventurii noastre împreuna - fără simulatoare, fără poligon, fără ajustări - azi suntem noi 3. Trei piese de puzzle care de azi se unesc și devin una: competiție, inovație și progres. Familia Civic are un nou membru, gama Type R își așteaptă noul lider, iar Nurburgring va fi martorul unui nou record.

E un frig de crapă pietrele, dar nu plouă și asta îmi dă un vibe bun. In capul meu se derulează filme, mai multe - simultan, ca într-un carusel, zgomotul de motoare turate, fum din țevile de eșapament, accelerația apăsată până la podea și viraje controlate la viteze amețitoare. 

Sursa

- Hello! you must be my new champion!  Inima mi se oprește brusc. Deși în fața mea stă un japonez firav și zâmbitor, în lumina roșiatică a răsăritului îl simt ca pe o instituție, ca pe un munte, ca și cum sufletul Honda a prins viață și îmi strânge mâna. Apuc să zic doar un tremurat "I am honored!" și Soichiro deja mă trage lângă mașină și dă la o parte, dintr-o singură miscare prelata ce o protejează - Ea e! Impreună vom face visele să prindă contur! și dintr-o dată am simțit un sentiment real de conexiune cu vehiculul. Liniile scluptate, alura puternică, funcțională, detaliile aerodinamice toate îmi confirmau că am un partener care iubește viteza și performanța la fel de mult ca și mine. 

De sub capota ne întâmpină un motor de doi litri, patru cilindri VTEC TURBO, cu o putere maximă de 320 CP și un cuplu de 400 Nm. Il privesc și în timp ce Soichiro îmi vorbeste cu mândrie despre inginerii săi, despre precizie și vise atinse, în mintea mea se derulează cifrele vitezometrului - 100, 150, 170, 200 ...pot mai mult, se poate....220, 240, 260 ......265, încă se poate....272! Vitezometrul imaginar se opreste și cifra îmi rămâne impregnată în minte. Aici o să ajungem! - Nu spun nimic, dar zâmbesc și îmi pare că mașina mă aude și mă aprobă.  

Testul de performanţă este, bineînţeles, pe pistă, iar Nürburgring ni se deschide înainte. Cerul senin, fără pic de nor, asfaltul negru freamătă și pulseză odată cu noi. Mai privesc odată castelul, martor al atâtor bătălii mai mult sau mai puțin motorizate, trag aer în piept, ne mai privim odată în ochi toți trei.  Să-i dăm drumul! spun mai hotărâtă ca oricând și toate se pun în mișcare, ca într-o descătușare de forțe.

Sursa

Apăs butonul de pornire al motorului, cadranele de bord se aprind într-un roșu de foc ce spune din toate ledurile - Victorie!, schimbătorul de viteze începe să vibreze, într-o fracțiune de secundă suntem deja în mișcare. După câteva secunte Soichiro izbucnește în râs, într-o bucurie sinceră, ca într-o eliberare - omul ăsta simte, iubește și trăiește pentru viteză. 

Atacăm curbele cu încredere, căci Honda nu se teme să își arată calitățile - stabilitatea și controlul, chiar și condițiile de conducere mult mai sportivă decât probabil că ar prefera un sofer uzual. Aici își face simțită prezența și noul sistem de suspensie independentă spate multi-link care stabilitatea la frânare şi reduce ruliul caroseriei. 

Sursa

Peisajul se derulează pe lângă noi în viteză, nu mai aud nimic decât zgomotul motorului și bătăile inimi, într-o muzică aproape la unison. Am devenit unul. 

Din când în când îmi arunc ochii pe vitezometru și am un sentiment de deja-vu - 100, 150, 170, 200 ... Și parcă simt că pot mai mult, iar ea îmi cere mai mult. Accelerez! E stabilă și bine înfiptă în șosea - 220, 240, 260 .... 265. Aici mă întorc spre Soichiro și cu coada ochiului încerc să îi prin privirea cerând aprobare. Imi zâmbește cu încredere și atunci știu că pot. Mă uit înainte fixând orizontul și calc accelerația - vitezometrul urcă instant la 268, 270, 271 ...272 și rămâne fix asemeni filmului derulat în mintea mea înainte de plecare. Succesul se măsoară adeseori în fracţiuni de secundă, iar fractiunea de secundă în care am atins 272 km/h e apogeul. Acum pot să respir....cobor ușor viteza și intram în ultimele curbe, apoi în linie dreaptă. 

Sursa

Trecem de finish  - cronometrul arată 7 secunde sub ultimul record. Aud șampania explodând și știu că am reușit! Modelele Honda reconfirmă crezul sub care au fost create de Soichiro - "If Honda does not race, there is no Honda."

Zâmbesc din nou și știu că acasă o Honda Civic de vânzare , pregătită să facem echipă în noi și noi provocări urbane. Impreună suntem o echipă imbatabilă, doar am demostrat-o! 

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2019 - Proba 2. Sponsorul probei: Honda Trading România

* Disclaimer pentru cârcotași - Nu vă faceți griji, știu că Soichiro Honda a murit în 1991, iar daca nu era așa, astăzi ar fi avut 113 ani, dar sky is the limit, așa că, fiecare e liber să-și ducă imaginația cât mai departe. Pentru mine, pe circuit Soichiro era în floarea vârstei și gata să mă ghideze spre depășirea recordului.