meniu

Sunday, September 30, 2018

Muntenegru (1) - Canionul Tara, o marturie in plus ca natura este mai puternica si mai surprinzatoare decat credem

Steagul muntenegrean la trecerea frontierei
Dupa ce am parasit Serbia, ne-am indreptat spre Muntenegru , locul pe care venetienii l-au numit Tinutul Muntilor Negri si care continua sa surprinda prin frumusetea salbatica a padurilor dese de conifere printre care stanci golase isi arata forta inaltandu-se spre cer. Traversand Alpii Dinarici, destinatia noastra a fost Parcul National Durmitor si canionul raului Tara, ce se intinde pe o suprafata de mai bine de 80 km si este cel de-al doilea canion ca marime din lume, dupa Grand Canion din Arizona, Statele Unite ale Americii.

Muntenegru a inceput sa devina recent o destinatie de vacanta, iar ceea ce cucereste este in special peisajul sau natural, salbatic si nealterat. De altfel, zona pe care am traversat-o noi, este inscrisa, din 1980, in Patrimoniul UNESCO tocmai pentru aceasta frumusete salbatica deosebita. Cu regret va spun ca aparatul de fotografiat s-a cam aratat neputincios in a surprinde adevarata maretie a peisajului - asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant ca e o calatorie pe care merita sa o faceti.

Saturday, September 22, 2018

Serbia (1) - 5 ganduri despre Belgrad-ul vazut in fuga

Parlamentul Serbiei - Belgrad
Dupa un scurt tur "panoramic" cu autocarul la lasatul serii si inca 2 tranzituri foarte matinale prin oras este impropriu sa afirm ca am vizitat Belgradul, mai cu seama ca sunt foarte departe de ceea ce inseamna pentru mine explorarea unui oras. Insa chiar si asa, mi-am format o impresie si stiu ca in curand voi reveni aici pentru o vizita in adevaratul sens al cuvantului. Am adaugat deja Belgrad-ul in bucket list-ul de calatorii.

Dincolo de faptul ca Belgradul a fost capitala Iugoslaviei, iar mai apoi a Serbiei si Muntenegrului, pentru ca in final, adica incepand cu 2006 sa fie doar capitala Serbiei, odata ce Muntenegru si-a obtinut independenta;  si ca in 1999 ne uitam curiosi (cel putin eu, copil fiind) si socati (ai mei) la televizor, cand NATO a inceput bombardamentul asupra orasului - prea multe date  despre Belgrad-ul turistic nu aveam , asa ca m-am bucurat ca s-a regasit in itinerariul nostru prin Balcani. 

Din punct de vedere etimologic, numele capitalei sarbesti s-ar traduce ca Orasul Alb - beo=alb, luminos si grad=oras. Prin Calatorscop Belgrad-ul s-a vazut mai degraba gri, cu pronuntate note socialisto-comuniste, mai ales in stilul multor cladiri din zona veche a orasului - Stari Beograd (Vechiul Belgrad). Cu toate acestea, accentele capitaliste isi fac din ce in ce mai mult simtita prezenta - am vazut si cladiri cochete, poduri moderne (Podul Ada de peste Sava este cel mai lung pod suspendat cu cabluri pe un pilon din lume) si branduri internationale cunoscute, iar orasul pare ca va iesi rapid din norul gri.

Peisaj cu turisti romani servind micul dejun - radem ca sa nu plangem


Dupa titlu articolul poate parea off-topic pentru Calatorscop si totusi experienta ultimului circuit (despre care va invit sa cititi in curand mai multe urmarind articolole cu label Adriatica) a demonstrat ca n-ar fi rau ca anumite lucruri sa fie spuse. Poate (nu se stie) mai dau si "bizonii" peste ele, intamplator si usor usor reusim sa ne (auto) educam.

Pornim de la un fapt stiut si promovat destul de intens in ultimii ani si anume ca mic dejunul este un obicei sanatos, important, normal si extrem de benefic pentru organism. Este un demers care va ajuta corpul sa aiba un start energic si sa isi dozeze resursele pe parcursul zilei. 

Sunday, September 2, 2018

Scotia (6): South Queensfery & Inchcolm Abbey

Ruinele abatiei de pe insula Inchcolm
Inca din avion profilul orasului Edinburgh, capitala Scotiei ti se dezvaluie ca o oaza de verdeata, cu siruri de case ordonate parca matematic. Prins intre pamant si plafonul de nori, perspectiva asupra orasului te pregateste pentru surprizele placute care te asteapta sa le descoperi la aterizare. Inevitabil imaginea fiordului Forth, ce strapunge malul stancos iti va atrage privirea, iar imensa structura de metal, de un rosul aprins ce leaga malul drept, de malul stang iti va atrage cu siguranta privirea.  

Profilul Podului feroviar 
Daca la prima noastra vizita pe taramul scotian timpul a fost prea scurt si locurile de vizitat foarte multe, de data aceasta ne-am propus sa nu ratat o vizita la South Queensfery. Si, ca sa fim siguri ca nu "ne fura peisajul" si pierdem din vedere aceasta plimbare, am facut un mic research inca de acasa si am reusit chiar sa obtinem o un voucher de reducere pentru o excursie de cateva ore cu plecare din South Queenfery spre Inchcolm Island. Asadar cu biletele achizitionate si excursia planificata, nu ne ramanea decat sa asteptam ziua cu pricina :)

Scotia (5): Un loc cu flux si reflux - Cramond

Digul si profilul insulei Cramond
Dupa vizita si pranzul la Lauriston, ne-am continuat dupa-amiaza insorita aproape de mare, in Cramond, un mic satuc foarte pitoresc si linistit de la periferia Edinburgh-ului. 

Ceea ce atrage vizitatorii aici este insula cu acelasi nume ce poate fi vizitata doar in timpul refluxului, in restul timpului drumul ce-o legata de mal fiind acoperit de apele marii.  Cum vizita noastra nu a fost una planificata, sansele sa "prindem" refluxul erau destul de mici, asa ca ne-am multumit sa ne plimbam de-a lungul digului si sa surprindem profilul insulei de pe continent. 

Scotia (4): Picnic la Castelul Lauriston

Castelul Lauriston
Duminica insorita, total atipica pentru Scotia lunii iulie, ne-a adus din nou pe domeniul unui castel,  de data aceasta aflat in Edinburgh, nu departe de centrul orasului (insa suficient incat sa va recomand sa luati autobuzul). 

Pentru a ajunge acolo, am luat autobuzul 41 de pe Waverley Bridge, in directia Cramond si am coborat la Davidson's Mains (drumul dureaza cam 30 min), de acolo, prima la dreapta si in doar cateva minute va aflati la intrarea pe domeniul castelului. Ce-i drept fata de alte castele vizitate, aici drumul de la poarta pana la castel a fost ceva mai scurt :)), insa am vazut o groaza de familii cu copii care se jucau sau faceau picnic pe spatiul verde.  O atmosfera relaxata de duminica, fara fumul de gratar neaos, masa intinsa pe board-ul inca fierbinte al masinii din dotare, etc...ei nu, masinile stau cuminti in parcare, iar la iarba verde se sta pe paturica, se mananca din casoleta/ pachetel si se arunca frumos la cos  :) .  Alta lume, alta poveste.

Revenind la povestea castelului Lauriston, aceasta  incepe in secolul al 16 lea,  cu turnul principal, in jurul careia casa s-a extins, ajungand in sec. 19 la forma sa actuala. De pe peluza din spatele castelului veti avea o vedere panoramica splendida spre Firth of Forth, fiordul de pe coasta estica a Scotiei si locul unde raul Forth se varsa in Marea Nordului.