meniu

Friday, October 16, 2020

Salon de thé la mine acasă


Sursa: favi.ro
Să ridice mâna toți cei care, de la începutul pandemiei și-au reconfigurat spațiul locativ, câți dintre voi au redecorat, reamenajat astfel încât casa sau apartamentul să redevină rapid și birou de corporație sau sală de conferințe, și sală de clasă, și loc de joacă pentru cei mici și câte și mai câte. 
 
Nu știu despre voi, dar eu sigur am ridicat mâna și din martie și până nu de mult am văzut cum spațiul meu personal este ușor-ușor înghițit de noile funcționalități. La un moment dat am zis însă STOP - vreau un colțișor care să rămână al meu, în care să mă pot refugia, în care să mă relaxez, să mă regăsesc, să pot citi și savura o cească de ceai fierbinte sau ciocolată caldă privind razele soarelui cum se ițesc printre nori la răsărit sau cum ploaia bate în fereastră și vântul smotocește frunzele ruginii ale toamnei.

Colțișorul meu trebuia să îmbine toate acele lucruri care îmi plac și la care cumva, în contextul actual nu mai avea acces. Ingredientele cheie: confort și căldură, călătorii, ceai și invitație la visare. 
 

Wednesday, October 14, 2020

Aniversarea de cristal sau 15 ani de casă nouă

Traim o perioadă ciudată rău și foarte provocatoare pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, de job, de pasiuni; și nu știu cum a fost la voi, dar parcă în perioada asta mi-am dorit mai mult și mai tare să petrec timp alături de familie. Să fi fost restricțiile de vină, sau poate sentimentul acela de siguranță pe care ți-l dă casa părintească...nu știu să vă spun, dar cert este că am căutat permanent nu doar motive de vizită la ai mei, dar și motive de sărbătoare în formulă extinsă. Am simțit mai mult nevoia să ne bucuram de o masă de duminică în familie, de activități prin curte sau prin bucătările împreună cu mama, de momente din acelea când grijile săptămânii sunt lăsate de-o parte, ne strângem în jurul mesei și depănăm povești (pe care le-am auzit de sute de ori) dar de care încă nu ne-am săturat. Și cum reuniunea nu e reuniune dacă nu are și un motiv de sărbătoare cu bucurie am constatat ca anul acesta se împlinesc 15 ani de când am părăsit apartamentul copilăriei mele, de la etajul 2 din Drumul Taberei și ne-am mutat la casă.

O astfel de mutare e o schimbare majora pentru orice familie, iar faptul că acolo nu te mai poți întoarce, nici măcar în vizită, a fost cu adevărat o provocare, iar demersul în sine o adevărată experientă, presărată cu mute vizite pe șantierul noii case, cu planuri despre cum o să arate "camera mea" (aici e de mentionat că treceam de la a împărți camera cu fratele meu, la didamai garsoniera personală) și cunoașterea vechilor și noilor vecini. E adevărat ce se spune că niciodată nu ajungi să întâlnești mai multi și mai des vecinii decât atunci când de muți.

Așadar una din mesele familiare de duminică s-a transformat în celebrarea a 15 ani de casă nouă. Prilej să ne aducem aminte toată târășenia, în diferite perspective. Sursă de amuzament, de melancolie, dar și de evaluare la rece - ce-am visat, ce-am pus în practică și ce am face altfel dacă am lua-o de la capăt.

Sunday, October 11, 2020

Filme, amintiri din copilărie și draperii

De câte ori de la începutul pandemiei ați auzit sau ați adresat întrebarea: Ce film nou/bun ai mai văzut/ îmi recomanzi? Nu știu cum e la voi, dar recunosc că noi am devorat la propriu "biblioteca" Netflix, ne-am updatat cu filmele apărute în ultimii ani...și odată cu epuizarea acestora am lansat o provocare în cercul restrâns de prieteni - revizionarea filmelor care ne-au marcat diferite etape ale vieții. Cea mai super idee a sezonului! Nu doar ca ne-am asigurat programult de vizionare pentru multe - multe seri, dar am și rememorat multe momente dragi, amuzante și a fost punctul de start pentru o groză de discuții. Dacă prima noastră întâlnire o legăm inevitabil de "Terapie de cuplu" (Hope Springs, din 2012), fiind filmul pe care l-am vizionat atunci, împreună (coincidentă sau nu), filmele care ne-au marcat copilăria sunt ușor diferite. Dacă în cazul lui seriile cu Arnold și Stolone sunt de căpătâi, pentru mine primul gând a fost la Sunetul Muzicii, povestea tinerei călugărițe ajunsă guvernantă a copiilor căpitalnului von Trapp și toate aventurile și povestea de dragoste care a urmat.

Thursday, October 8, 2020

Astăzi nu e un dat, e un dar. Mâine cum e?


Perioada pe care am traversat-o în ultimele luni și care încă nu a luat sfârșit ne-a făcut, pe cei mai mulți dintre noi să ne gândim mai mult, mai cu atenție la ziua de mâine, să fim mai prudenți la deciziile pe care le luam astăzi și care mâine se întorc inevitabil asemeni unui bumerang; să ne bucuram de cei din jurul nostru, să construim și întreținem relațiile care ne hrănesc sufletul și să nu-l mai luam pe astăzi ca pe un dat, ci să îl apreciem ca pe un dar.

Ultimele luni au fost timp de reflecție la ceea ce suntem și care ne sunt valorile, au fost răgaz să ne descotorosim de fațade și să dăm mai mult sens nouă. Să ne recalibrăm busola interioară, să pune stop și să o luam de la capăt mai proaspeți, mai încrezători, cu o atitudine de învingători, încă de când am păsit afară - pentru că fiecare zi e o luptă câștigată.

Sunday, October 4, 2020

7 piese esențiale pentru o toamnă cât un an


Look de toamnă la o cească de ceai

Îmi place să îmi încep ziua cu o cafea fierbinte cu mult lapte, privind pe geam; și asta indiferent de vreme. E momentul meu în care încerc să adun toată energia și vibe-ul pozitiv din univers pentru încă o zi în fața laptop-ului, între call-uri și mailuri și telefoane și multă agitație, cu toate că nu părăsesc perimetrul canapelei. 

Într-o astfel de dimineață m-am trezit întrebându-mă: E toamnă?! Deja? ... Că a fost un an atipic știm cu toții. Că lunile au trecut una după alta și din iarnă mai mai că am sărit direct în toamna, fără să ne fi bucurat de frumusețea fiecarui sezon e din nou un gând care pe mine mă cam întristează. Suspin oarecum după plimbări pe sub pomii înfloriți, după ziele lungi de vară, după adierea rece a brizei și muzica valurilor, după o înghețată cu prietenii la o terasă...

Și cum toamna se arată (deocamdată) blândă și îngăduitoare mai că-mi vine să recuperez acum toate lunile și experiențele pierdute, să-mi iau rucsăcelul pe umăr și să pornesc la drum în căutarea și regăsirea anotimpurilor de altă dată (adică cel puțin a celor de anul trecut): să fie și primăvară pastel, și vară solară și vibrantă și bineînțeles toamnă pasională și sentimentală. Dar cum să le combini pe toate fără să pară că am scăpat de la circ? Cu măsură și cu stil. Și cum 7 e o cifră magică, iar sezonul acesta avem nevoie de praf de zâne ca să îl facem de neuitat, iată 7 piese esențiale pentru o toamnă cât un an (și valabile și pentru multe toamne de acum încolo).