Bucuresti (23) - Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck

In ultimele zile ale lui februarie am profitat de vremea frumoasa de afara si de o zi libera in cursul saptamanii, ca sa imbin treburile administrative cu placutul. Astfel ca, intre doua cozi si multa birocratie am ales sa ma relaxez si in acelasi timp rasfat cu o  plimbare, pe jos, pe stradutele pitoresti si linistite cu case de la 1900 din zona Piata Victoriei - Piata Romana. Asa am ajuns sa revizitez Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck.

Casa ce gazduieste muzeul se face remarcata imediat, nu doar prin arhitectura sa stil Tudor (asemeni Muzeului de Arta Veche Apuseana), dar si prin culoarea zidurilor sale un rosu grena, pe care unii il numesc rosu-pompei; iar intre zidurile sale vei descoperi, odata ce ii treci pragul povestea unei familii de artisti, cu parfum de epoca, de bun gust si pitoresc.

Am petrecut cateva minute admirand de pe trotuar exteriorul casei, apoi am citit cele cateva informatii despre muzeu, aflate pe o placuta, in apropierea portii, cand, de undeva din curte se aude o voce baritonala: "Doriti sa vizitati muzeul?" Pret de cateva clipe in mintea mea a fost un amestec de entuziasm, de wow, de surprindere, de bucurie si inca ceva pe deasupra. Iar la o astfel de invitatie nu aveam cum sa raspund altceva decat DA. Cred ca este prima oara de cand am inceput sa redescopar Bucurestiul, cand am parte de o astfel de primire calda. Sunt convinsa ca multe s-ar schimba in turismul romanesc daca am urma acest exemplu, daca am invata sa fim mai primitori, sa ne "agatam" potentialii vizitatori si sa ii intampinam (cel putin) cu un zambet. 

Dar revenind la muzeu:

Bucuresti (19) - Muzeul Theodor Aman

Intr-o dupa amiaza de vineri (din cele cu multe grade minus si munti de zapada pe trotoare) am simtit nevoia unei pauze de cultura; si cum ma aflam in zona Universitate, am luat-o la pas spre Muzeul Theodor Aman. Nu ma aflam la prima vizita, cu toate ca ultima data cand i-am trecut pragul a fost acum mai bine de 15 ani, iar memoria detaliilor nu ma prea ajuta. Stiam doar ca am mai fost si mi-a placut. 

Asadar, cu cateva franturi de amintiri in minte am pasit in mica curte a casei-muzeu. O doamna gardin m-a intampinat si mi-a indicat intrarea, anuntandu-ma ca d-na custode va veni imediat. Cu greu am reusit sa urc cele 5 trepte din fata cladirii, pentru ca erau acoperite de un strat generos de ghiata lucioasa si cristalina. Un pic de skill-uri alpinistice si am ajuns "in varf", pasesc in holisorul de la intrare, ma incalt cu papuceii de plastic si apoi parca intru intr-o alta lume: eleganta, dar totusi cu aer cald, de acasa.

Bucuresti (17): Palatul Bursei - un crampei din Bucurestiul de alta data

Pe la sfarsitul lunii octombrie, m-am nimerit (printr-o conjunctura fericita in zona Universitate), pe langa Biblioteca Nationala (Palatul al Camerei de Comert si Industrie) despre care v-am povesti mai multe aici. Un afis colorat si cativa tineri cu alura studenteasca stand in dreptul uneia dintre intrarile laterale mi-au atras atentia. "Intrare libera" scria pe afisul colorat, asa ca am profitat de ocazie si am patruns (din nou) in cladirea - monument "de o majestate simpla si frumoasa, cu o fatada grandioasa, clasica si vie“, cum aparea descrisa cladirea, in publicatiile de la inceputul secolului XX.

Mi-am zis ca e o ocazie buna sa descopar o alta aripa a impozantei cladiri ce a adapostit odata Bursa. Mai ales ca, din punctul meu de vedere, este cea mai frumoasa cladire din fostul district bancar al Bucuresiului de alta data; din care mai fac parte cladirea Bancii Nationale, acuala cladire a Universitatii Spiru Haret (ce adapostea odata Societatea Creditului Funciar Urban), etc.

Istanbul (5) - Istanbul si altfel... mai creativ

Impresia de ansamblu pe care mi-a lasat-o Istanbul-ul a fost aceea a unui oras conservator si traditionalist, in care timpul pare ca sta in loc, suspinand (in soapta) dupa perioada de glorie a maretului si intinsului Imperiu Otoman. Dar, pe ici pe colo, pe unde si cand nu te astepti Istanbulul te surprinde, explodeaza prin culoare, magie si detalii; o combinatie intre nou si vechi, intre traditie, istorie si modern care te lasa fara cuvinte.

Dupa vizita la Palatul Dolmabahce, mergand in directia opusa fata de statia tramvaiului T1, pe langa zidurile palatului, am dat peste Muzeul Colectiilor Palatului (Saray Koleksiyonlari Muze): o cladire cu un singur nivel, din piatra, care, privita de afara nu spune prea multe. Ei bine, este unul din muzeele care mi-au placut cel mai mult in Istanbul. 

Raftul de calatorie (9) - Madame Mallory şi micul bucătar indian (autor: Richard C. Morais)

Am descoperit cartea prin prisma promovarii (destul de intensa) a filmului pe care l-a inspirat - Hundred Foot Journey (tradus la noi: Razboi in bucatarie) si "suparata" ca nu am reusit sa vad filmul, am ales sa citesc cartea. Si cum "Cartea bate filmul" in aproape toate situatiile, nu ma pot plange ca a fost o alegere gresita.

Madame Mallory şi micul bucătar indian este o carte plina de culoare si arome, care iti provoaca papilele gustative si te atrage intr-o incursiune cu ritm alert prin tainele a doua dintre cele mai cunoscute bucatarii de pe mapamond: cea indiana si cea frantuzeasca. Din start tin sa va spun ca titlul traducerii in limba romana (desi am regasit aceasi "traducere" si in alte limbi) este total nefericit, chiar stirbeste oarescum din farmecul si suspansul povestii.

Dar sa nu va faceti o falsa impresie ca vorbim despre o carte de bucate, nu!

Viena (1) - Piata de purici sau (mai pitoresc) Flohmarkt

Inevitabil fiecare calatorie include in program o zi, sau momente dedicate cumparaturilor. Fie ca este vorba despre suveniruri, cadouri pentru cei dragi sau lucruri care sa iti aminteasca, odata intors acasa, de farmecul locurilor vizitate. In Viena am descoperit o alternativa la "traditionala" sesiune de shopping - piata de vechituri sau Piata de Purici.

Ca sa te poti bucura de magia acestui loc e nevoie sa te trezesti cat mai de dimineata (piata se deschide incepand cu ora 6:30). Noi am ajuns pe la 8:30 si pana la 10 ne-am plimbat in voie pe langa cele 4 siruri lungi de tarabe. Apoi au inceput sa vina grupuri din ce in ce mai multe de turisti si parca nici aerul nu mai era suficient.

Aici gasesti ce vrei si ce nu vrei, de la bijuterii vintage, obiecte de mobilier, vesela si ustensile de gatit, feronerie, numismatica din diferite perioade, discuri, ziare si pana la kitchosenii si nimicuri (haine vechi, incaltaminte purtata, pahare ciobite si jucarii stricate).

Bucuresti (1) - Muzeul de Arta Veche Apuseana

Dupa cateva articole introductive, e timpul sa punem calatorscopul la treaba. 

Din pacate vremea nu a fost chiar de partea noastra, insa cine spune ca intr-o zi ploioasa nu poti descoperi lucruri si locuri noi? Asadar am pornit la drum, ca sa descoperim unul dintre muzeele din Bucuresti. Ne-am "uitat:" prin calatorscop si am ales unul mai putin cunoscut si promovat, insa deosebit si cu o poveste frumoasa.