Romania (38): Casa de targovet din Ploiesti

Plimbarea in Ploiesti a continuat, dupa vizita la Muzeul Ceasurilor, cu un alt obiectiv aflat la doar cativa pasi si pe care ne-am dorit sa il includem in palmaresul calatorscopic - cea mai veche casa din Ploiesti cunoscuta si sub numele de Casa de targovet din secolul al XVIII-lea – al XIX-lea sau Casa Hagi Prodan. O casuta cu ziduri albe si ornamente colorate ce contrasteaza cu celelalte case din jur si cu blocurile ce-i fac paravan si care...inevitabiliti atrage privirea.

Romania (37) - La Ploiesti timpul are casa lui - Muzeul Ceasurilor

Casa Luca Elefterescu - Muzeul Ceasurilor, Ploiesti

Pe ideea "niciun weekend acasa", am pornit intr-o duminica spre Ploiesti cu gandul la Muzeul Ceasurilor, pe care il mai vizitasem in urma cu multi multi ani, intr-o excursie din scoala primara. Imi ramasese in minte un ceas-tablou sau tablou-ceas cu o scena dintr-un burg medieval, o fierarie, cu elemente miscatoare, dintre care coada vesela unui catel e cea care m-a fascinat cel mai mult. 

Asadar, imediat ce am ajuns in Ploiesti, prima oprire a fost Muzeul Ceasurilor, renovat si redeschis publicului in 2016. Aflat intr-o zona linistita, de case vechi (zona ce mi-a amintit cumva de casele din zona str. Popa Soare sau cele din Bdv Dacia din Bucuresti), casa avocatului si liderul conservatorilor prahoveni, Luca Elefterescu, ce adaposteste astazi muzeul se remarca prin arhitectura sa in stil neogotic, in contrast si totusi in armonie cu celelalte cladiri din jur. In oramentul de fier ce imbracausa de la intare au ramas inglobate initialele celui dintai proprietar (E si L). De altfel, de casa lui Luca Elefterescu se leaga multe dintre evenimentele mondene alte vremii - sfarsit de secol XIX, inceput de secol XX, in principal jours fixes, la care se organizau concerte de camera sau se dansau valsuri si culminand cu primul revelion din Ploiesti, organizat chiar in marele salon din resedinta lui Elefterescu. Vorbim despre trecere dintre 1903 si 1904. 60 de ani mai tarziu profesorul Nicolae Simache avea sa mute aici colectia sa de obiecte pentru masurarea timpului: cadrane solare, clepsidre, nisiparnite, ceasuri de mobilier, de semineu, de perete, de buzunar, de calatorie si tot felul de accesorii si curiozitati, toate avand ca scop masurarea timpului.

Romania (20) - Castelul Bran, o vizita cu multe surprize...placute

Daca Pelesul si Pelisorul au ramas in amintirile copilariei mele prin paupuceii cu care erai incaltat inainte de a pasi in resedinta de iarna a regilor Romaniei, Castelul Bran era acel castel rece, aproape pustiu si cumva neprimitor. A fost nevoie de o pauza de mai bine de 15 ani (pentru mine), de o retrocedare si reparatii, renovari si remobilari capitale, ca Branul sa isi recapete farmecul atat de cetate medievala, cat si de resedinta regala, de alta data. Acum e un mix fericit din ambele si o incantare pentru orice vizitator.

Romania (13) - Micul Trianon de la Floresti - o bijuterie pierduta si o poveste trista

"Adevarat paradis terestru, cu atat mai impresionant cu cat nici de pe calea ferata ce traverseaza campia intre Floresti si Baicoi, nici imprejurimile prafuite ale proprietatii, nici drumul desfundat care leaga gara de castel nu lasau sa se intrevada ceva asemanator. Colorit bogat, armonios impartit: straturi inflorite, catifeaua de un verde intens a pajistilor netede, carpeni ramurosi, tunsi impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fantani arteziene dupa moda franceza, linia clasica a aleilor lungi, cu pietrisul fin bine netezit, care aminteau gradinile de la Versailles, inviorate de asfintitul soarelui de mijloc de august; palcuri de vile luminoase si de pavilioane vesele, impodobite cu capucine și muscate". - in aceste cuvinte descria Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino palatul de la Floresti.

La 100 de ani si ceva de la finalizarea constructiei (in 1913), aproape nimic nu mai aminteste de paradisul terestru, insa ruinele intr-o avansata stare de degradare continua seria locurilor frumoase din Romania, in jurul carora s-ar putea tese sute de povesti, ce cad victime ale nepasarii si probabil a intereselor ascunse.Desi Calatorscop este despre calatorii si locuri pe care va recomand sa le vizitati, nu pot trece cu vederea monumentele cu un imens potential turistic care sunt lasate (de cele mai multe ori voit) in paragina.

3 zile pe domeniul Peles intr-o locatie cu poveste

Weekend-ul trecut ne-am bucurat de premiul castigat la Orkestra Fall-Winter 2014, adica voucher-ul de la Aerotravel. Locatia aleasa: Sinaia - Domeniu Peles - Hotelul Bastion.*

De ce am facut tocmia aceasta alegere? Pentru ca vroiam sa fie relativ aproape de Bucuresti, la munte, intr-o zona in care sa avem ce vizita si pe unde sa ne plimbam, in mijlocul naturii si sa ne deconectam de agitatia urbana. Am vrut sa fie o locatie de weekend, incat sa nu nu para rau ca timpul va fi prea scurt pentru explorare. Cat despre hotel - il remarcasem inca din octombrie. M-a atras design-ul exterior, perfect in ton cu zona de munte, cu arhitectura celorlalte cladiri de pe domeniu de la Peles, cat si recenziile bune de pe site-urile de specialitate.

Cireasa de pe tort a fost insa poveste (frumoasa), care leaga hotelul

Romania (9) - Castelul Cantacuzino

Privit dinspre Gara Busteni, Palatul  Cantacuzino este pe de-o parte robust, si totusi atat pitoresc, cu linii drepte si foisorul in stil brancovenesc, cu elementele specifice stilului neo-romanesc, cu intinsul parc din jur presarat cu flori in culorile toamnei si cele doua bazine cu fantani artenziane. 

Romania (8) - Castelul Iulia Hasdeu

O zi calduta si cu cer senin de noiembrie mi-a parut a fi perfecta pentru a vizita, descoperii si redescoperii locuri frumoase nu departe de Bucuresti. O prima oprire am facut la Campina, la castelul construit de Bogdan-Petriceicu Hasdeu in memoria fiicei sale, Iulia.

Cine a fost Iulia Hasdeu? Fiica lui B.P. Hasdeu, academician, jurist, lingvist, istoric si om politic, ea insasi considerata un geniu la o varsta frageda, primul roman care a absolvit Universitatea Sorbona din Paris, la numai 18 ani. Din pacate, Iulia moare la 19 ani, de tuberculoza.