Gustul Japoniei din bucătăria de acasă: 3 cești de ceai, 3 experiențe

A trecut ceva vreme de la prima călătorie din bucătăria de acasă în lumea gusturilor (dacă nu vă mai amintiți, aici găsiți link-ul) așa că vă invit să pornim împreună în cea de-a doua călătorie, de data aceasta pe tărâmul ceaiului (cum probabil că deja v-ați dat seama din titlu) și nu oriunde, ci în Japonia.

Ceaiul este pentru japonezi un simbol al simplității, un mod de înțelegere a legilor naturii și comuniune în armonie. Deși a fost adus pe ascuns în aici din China în secolul al VIII-lea de un călugăr budist, împreună cu tehnici de ceremonie a ceaiului, artiștii japonezi, samuraii, savanții, căpeteniile militare și împărații l-au ridicat la rang de artă - acel gen de artă care a reușit într-un mod absolut remarcabil să se contopească cu prezentul, să se adapteze vremurilor moderne și totuși să mentină vii rădăcinile seculare. 

Articolul de astăzi nu este însă despre istoria ceaiului și călătoria sa fantastică (deși e o idee excelentă pentru un articol viitor, ci despre experiența mea recentă a degustări unor sortimente de ceai ușor (sau mai mult) diferite de infuziile de plante sau fructe cu care suntem obișnuiți. Băutori de ceai sau nu, sortimentele de mai jos sunt o călătorie spre un alt colț al planetei, așadar pregătiți-vă să descoperiți o latură mai puțin cunoscută a ceaiului:

Bucuresti (34) - Picnicul japonez, hanami și cireșii înfloriți din Herăstrău

Am făcut-o din nou - am revenit la Yuki - Home Dinining, în ajun de Florii pentru un nou prânz delicios în compania Alexandrei de la Experiențe Japoneze. Ce-i drept, planul inițial era ca evenimentul să aibă loc într-un cadru special - Grădina Japoneză din parcul Herăstrău, la iarbă verde și la umbra cireșilor japonezi înfloriți, însă vremea de afară a avut alte planuri.

Am reconfigurat traseul și ne-am bucurat de decorul tradițional nipon de la Yuki, lăsând plimbarea pentru desert (și am avut parte de un desert pe cinste 😀 - vă povestesc mai multe în continuare).

Bucuresti (33) - Calatorie culinara in lumea samurailor

Sursa

Din când în când cochetez cu ideea de a aprofunda și hrăni curiozitatea și fascinația mea legată de Japonia. E o lume care îmi este deopotrivă dragă, misterioasă, uneori pare intangibilă, iar alteori atât de aproape. Cel mai tare mă atrage eleganța și simbolismul pe care japonezii îl adaugă în fiecare gest, oricât de comun sau de banal ar fi, dupa ce le-ai descoperit sensul, nimic nu îți mai pare întamplator - servirii ceaiului i-au dedicat o ceremonie, orele de lucru manual le-au transformat cu minuțiozitate în artă, împaturirea hârtiei a devenit origami, aranjarea florilor a devenit ikebana, iar lucrul cu florile presate (pe care noi în copilarie le păstram în ierbar) a devenit oshibana, transformându-le în adevarate tablouri. Incerc să descopar Japonia încet, tihnit, în ritmul meu, așa încat sa ma bucur de fiecare nou pas făcut. 

Daca într-un articol anterior v-am povestit despre Takumi, coltișorul japonez din librariile Humanitas care a adus mai aproape lumea kimonourilor, a evantaielor și bineînteles a literaturii nipone, de data aceasta am ales sa marchez ultima seara de iarnă, alături de Alexandra, de la Experiente Japoneze și alți pasionați de cultura niponă, printr-o călătorie a gusturilor spre lumea îndepărtată a samurailor.