Parazit - prima experiență cinefilă sud-coreeană - o lume a contrastelor de lângă noi, privită cu umor (negru)

Săptămâna aceasta am mai adăugat o experiență asiatică în palmaresul călătorscopic și anume primul film sud coreean văzut la cinema. Nu la ei, ci la noi, mai exact la Cinema Elvira Popesco. 

Parasite (sau cum a fost tradus la noi, Parazit) nu e doar un film coreean, ci este câştigătorul Palme d’Or la Cannes 2019 și primul film sud-coreean care primește această distincție. Cu un așa CV invitația de vizionare a fost cu atât mai interesantă.

Imagine din film

Într-o maneiră satirică, filmul reușește să își țină spectatorii cu sufletul la gură timp de un pic peste 2 ore, prezentând realitatea actuală, dură, pe alocuri chiar cu note violente și cu un puternic contrast între clasele sociale din Coreea de Sud (cu toate că, într-o oarecare măsură povestea poate fi replicată în aproape orice colț de planetă). Așadar, subiectul este unul universal valabil, cel al inechitățile sociale, iar maniera de prezentare, care te trece prin o paletă largă de trăiri, îl face să își merite distincțiile.  Regia este semnată de Bong Joon-Ho, un regizor de origine coreeană din noul val de regizori contemporani.

Am intrat în sala de cinema cu curiozitate, fără prea multe așteptări și, cu excepția celor câteva imagini din promo - fără nici cea mai vagă idee despre subiect și am ieșit cu o mulțime de gânduri și întrebări. Per total aș spune că vizionarea a fost o surpriză plăcută, iar regizorul și-a atins scopul.

Afișul oficial al filmului

Filmul urmărește povestea unei familii dintr-o suburbie ai cărei membri (mama, tatăl și cei doi copii, un baiat și o fată la rândul lor tineri adulți - cam pe la 20 de ani) sunt șomeri, oarecum letargici, neinteresați să schimbe ceva în parcursul lor și cu perspective sumbre pentru viitorul apropiat. Viața lor anostă, parazitară, se revitalizează când fiul este recomandat de către prietenul său, student la o universitate de prestigiu, să predea cursuri individuale de engleză acasă la bogata familie Park, ceea ce naște, pentru întreaga familie, perspectiva unui venit constant generos.

Pentru a scăpa de sărăcia subsolului insalubru în care locuiesc pun la cale un plan pe cât de ingenios și meticulos construit, pe atât de sinistru, de a profita de naivitatea familiei bogate. Călcând practic peste orice barieră (aș putea spune, fără să exagerez - chiar pe cadavre), filmul pune în fața spectatorilor o rezervă incredibilă de potențial canalizată, ca în multe alte situații spre un scop negativ, mercantil.  Filmul vorbește nu doar despre inechitatea socială din Coreea de Sud, dar face și o propagandă foarte bună, neașteptată, Coreei de Nord comuniste.

Parazit ar fi putut fi un lanț nesfârșit de clișee despre viclenie, parvenism, sărăcie, stereotipuri, dar el pendulează între tema socială, accentele de comedie, dincolo de care până la final se va vărsa sânge, și asta într-un mod deloc previzibil.

Imagine din film

În final, cea mai bună sintetizare a filmului o face chiar regizorul său, Bong Joon-Ho care afirma într-un interviu că Parazit “Este un film și amuzant, și înspăimântător, și trist, iar dacă îi face pe spectatori să iasă la un pahar și să vorbească despre ce le-a trecut prin cap în timp ce urmăreau filmul, nu-mi doresc nimic mai mult.”. Cum acest sentiment am ieșit și noi din sala de cinema.

O concluzie firească a filmului este că nu este ușor pentru oameni care provin din contexte diferite să trăiască împreună, iar aceasta e cu siguranță și una din concluziile la care fiecare dintre noi ajunge la un moment dat în viață, oricât de mult am crede în basme și povești hollywoodiene. 

Parazit rulează în cinematografele de la noi din 8 noiembrie, iar dacă experiența călătorscopică v-a stârnit curiozitatea, mergeți să îl vedeți.