Israel (4) - Ierusalim (partea a 2a): Drumul Crucii (Via Dolorosa), Sfântul Mormânt, Zidul Plângerii

Sfântul Mormânt

(prima parte a articolului)

Cea de-a zecea oprire este prima dintre cele aflate în incinta Sfântului Mormânt, ce ni se prezintă întai ca o curte nu prea mare, împreșmuită de ziduri de piatra masive. In fața Bisericii sunt trepte pe care se odihnesc pelerinii, iar grupurile își stabilesc locuri de întâlnire spre a se regrupa. Inainte de a intra în această curte, chiar în capatul aleii ce duce spre trepte ne-am oprit la unul dintre magazine pentru a cumpăra lumânari pe care să le aprindem la Mormântul Sfânt. Se vând în mănunchiuri de 33 și sunt făcute din ceară de albine, sunt extrem de flexibile și împrăștie un miros plăcut, ușor dulceag. Prețul unui astfel de mănunchi variază, în funcție de dimensiune și calitate de la 1 dolar (cele din parafină,sfărâmicoase și în general de slabă calitate) la 2-3 dolari cele din ceară.

Biserica Sfântului Mormânt - exterior

Intrăm așadar în biserică, iar prima oprire este la poalele Golgotei, locul unde Iisus este răstignit pe cruce, iar în mâini îi sunt bătute piroane. Câțiva pași mai încolo este locul în care Crucea a fost înfiptă și înalțată. 

După moartea sa, Iisus a fost coborât de pe Cruce și asezat pe Piatra Ungerii, lespedea dreptunghiulară de piatră de culoare roşiatică, deasupra căreia atârnă opt candele mari. Intrucat în Biserica Sfântului Mormânt slujesc, pe rând, dupa un orar bine stabilit, toate cele 4 confesiuni creștine (ortodocşi, catolici, copți şi armeni), și drepturile asupra locurilor sfinte urmează aceeași orânduire. Acest lucru este confirmat şi de prezenţa, deasupra Pietrei Ungerii a celor sfeşnicelor aflate de fiecare parte a ei, dar şi a candele care aparţin, câte două, comunităţilor respective.

Ultimul popas este locul ce marchează punerea Domnului în Mormânt și Învierea. Acesta este fără doar și poate locul în care orice pelerin aflat în Ierusalim își dorește să ajungă. Locul are o mare încărcătură spirituală, iar timpul pe care îl veți petrece la coadă, e un timp pe care îl puteți dedica reflecției, meditației, unei discuții cu sinele, așa cum poate rar ni se întâmplă să o facem.

Sfântul Mormânt

Imaginea poate cea mai cunoscută a Sfântului Mormânt este cea din noaptea de Inviere, când de aici se aprind lumânările cu lumină sfântă.

Pentru noi timpul de așteptare a fost de 2h și jumătate, însă în perioadele aglomerate poate fi și mai lung. Am auzit chiar și de 4 ore. Din categoria sfaturilor practice, vă recomand să vă îmbrăcați bine, căci în interior, adunci cât așteptați este destul de frig, mai ales în comparație cu căldura de afară și încălțați-vă comod, pentru că vă așteaptă mult timp de stat doar în picioare. 

Cu această vizită s-a încheiat prima noastră zi in Ierusalim. Era deja întuneric afară când am iesit, dar parcă nici nu ne-am dat seama când au trecut orele.

A doua zi ne-am continuat vizita, de această dată în cartierul evreiesc. Autocarul ne-a lăsat in dreptul Porții Sion (sau Zion). Inainte de a păși din nou în cetate, am vizitat, locul în care se presupune că a avut loc Cina cea de taină și Biserica Adormirii Maicii Domnului. Primul se află la etajul unei clădiri ridicată în Evul Mediu pe locul în care se presupune că a avut loc Cina cea de taină, ultima cină alături de apostoli, clădirea a fost transforamp la un moment dat și în moschee, astfel că pastrează și urmele acestei perioade. E un loc mic și aglomerat, însă merită să îl treceți în itinerar, fie și doar pentru vederea panoramică asupra orașului.

Impresionantă este și Biserica Adormirii Maicii Domnului află în apropiere, ce seamănă cu o fortăreață cu o clopotniţă înaltă şi cu domul conic. După vizitarea bisericii, am pătruns din nou în Cetatea Ierusalimului, de data aceasta prin Poarta Sion (Poarta lui David), construită în timpul lui Suleiman Magnificul (1540/1541), cea mai apropiată dintre porți dintre cele ale Vechii Cetăți de cartierul evreiesc.

De acolo drumul te poarta pe niște straduțe, iar urmărind semnele ajungi deasupra esplanadei din fața Zidului Plângerii, epicentrul credinței iudaice. Evreii consideră că la baza sa se află rămășițele din zidul antic ce înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim. 

Noi l-am vizitat într-o zi de sâmbătă, zi sfântă pentru evrei, când majoritatea se îndreaptă spre locul de rugaciune. 

Menora - sfeșnicul cu 7 brațe

Coborâm scările şi ne apropiem de filtrul de securitate. Deşi tot mise-en-place-ul ne duce cu gândul la un control ca la aeroport, filtrul e mai mult uman - o tanti care se uită în geanta fiecaruia și se asigură "din ochi" ca nu aducem cu noi arme sau alte obiecte periculoase. Imediat ce pășim pe eslanadă suntem întâmpinati de o alta doamnă cu un zâmbet cam fals care ne urmeaza "Shabbat shalom!" (Sa ai o Sambata plina de pace!). Acesta este de altfel formula de salut a evreilor, care inlocuieste atat pe clasicul Bună! sau Bună ziua!, cât și La revedere!; aceeași doamnă ne prezintă regulile din locul sfânt - Nu avem voie să facem poze, să scriem, să butonăm telefoanele, ținuta trebuie să fie una decentă, cu umberii acoperiți. Cam restrictiv, mai ales in ceea ce privește pozele, însă ne-am conformat și am pornit să aruncăm o privire.  

In dreptul zidului sunt 2 zone, una dedicată barbaților, ceva mai generoasă, și o alta pentru femei, ceva mai îngustă. La o distanță de 2-3 metrii de zid sunt câteva rânduri de scaune pe care credincioșii stau și citesc rugaciuni. Alții, probabil mai evlavioși se apropie de zid și se leagănă destul de zbuciumat, în față și in spate incantand rugăciuni. Citeam undeva că, în Legii Evreiești se spune că fiecare este obligat să deplângă și să-și sfâșie hainele atunci când vizitează Zidul de Vest și vede locul dezolant al tempului, referindu-se aici, în principal la faptul că pe locul fostului templu este ridicată astăzi Moscheia Al -Aqsa, iar zidul este locul in care Mahomed și-a legat armăsarul fantastic înaripat, Buraq. N-am văzut în practică acest obicei, însă la câte porniri ciudățele pentru noi au, nu e nimic imposibil.

Aici s-a încheiat vizita noastră în Ierusalim și am părăsit cetatea prin Poarta Gunoiului (Dung Gate)- locul prin care era scos din cetate gunoiul si cenusa din templu, iar astăzi cea mai apropiată de cartierul evreiesc și de Zid.

Pentru că vreau să fiu sincera cu voi, vă spun că Ierusalimul nu este nici pe departe cel mai fain loc în care a fost, însa are multe de oferit, e interesant și fascinant, iar încărcătura emoțională ce plutește în aer e de neegalat. Totuși, tind să cred că vom mai merge în odata la Ierusalim și că îi vom acorda ceva mai mult timp, pentru a-l descoperi dincolo de latura religioasă.