Articolul de față ar putea parea ușor atipic pentru un blog de travelling, însă, acceptând provocarea SuperBlog întrerupem ritmul călătoriilor și facem un exercițiu civic.
Democrația este probabil soluția de compromis pentru guvernarea unei țări. Nimeni nu se aștepta ca tranziția spre democrație să funcționeze ireproșabil într-o țară ca România, după aproximativ 45 de ani de comunism, mecanismul democratic devenind o formă de import din Occident. Nu știu dacă în perioada interbelică eram la nivelul marilor democrații ale Europei, însă la momentul acesta așteptările Uniunii Europene la adresa noastră sunt mari. De aceea, abaterile și încălcările regulilor democratice trebuie avute în vedere și taxate mult mai drastic. De ce nu se întâmplă asta? Pentru că România nu a funcționa ca un stat profund democratic începând cu anul 1990, ci a avut un parcurs destul de întortocheat, în care cei aleși s-au năpustit de fiecare dată să îşi mărească veniturile şi averile, să își consolideze privilegiile ignorînd orice alte avertismente și considerații.
România nu este condusă de popor, ci de o elită politică provenită încă din fosta nomenclatură comunistă. Nimeni nu întreabă poporul ce-și dorește cu adevărat sau dacă s-a întâmplat rezultatul s-a soldat cu un referendum. A
ici având un exemplu clar că într-o democrație cum este cea a noastră, un proces de consultare prin vot a cetățenilor cu privire la un text de lege chiar dacă este validat prin vot, punerea lui în practică... se lasă îndelung așteptat. Deasemeni, un instrument democratic îl reprezintă petiția online și reprezintă o modalitate prin care orice persoană își poate exprima liber opinia față de o situație a realității românești.
