Romania (41): Târgoviste, Turnul Chindiei si istoria dulce

Turnul Chindiei

Următoarea oprire dupa traseul din inima Bucegilor, a fost la Târgoviște - fosta cetate de scaun a Țării Românești și capitală pentru mai bine de 300 de ani (între 1396 și 1714).  

Ultima oară când am fost în Târgoviște era la finalul clasei a 4a, într-o tabără, iar una dintre amintirile încă vi legată de această excursie este urcarea, pe scara în forma de melc, în Turnul Chindiei, experiență pe care mi-am dorit să o retraiesc și motivul principal pentru care ne-am oprit aici.

Astăzi, așa cum o face de mai bine de 600 de ani, turnul Chindiei este indubitabil simbolul orașului, silueta și elementele sale specifice fiind prezente inclusiv pe stema Târgoviștei.

De data aceasta a fost o oprire mult prea scurtă pentru a vizita propriu-zis orașul, însă cu siguranță urmează să revenim aici, mai ales că e relativ aproape de București.

Scara interioara - Turnul Chindiei

Revenind la urcarea în turn - O plăcuță din interiorul amintește că locul pe care a fost construit turnul și curtea domnească ce-l înconjoară au fost martorii lui Mircea cel Bătrân, Vlad-Dracul (tatăl lui Vlad Țepeș), Vlad Țepeș și mai târziu Mihai Vitezu și Matei Basarab. Aici s-au scris pagini întregi de istorie și ne-am bucurat să găsim curtea îngrijită și plină de flori, turnul consolidat, iar restul obiectivelor - ruinele palatului domnesc și biserica, parte dintr-un amplu proces de consolidare și renovare.

Turnul a fost construit de Vlad Țepes, cu scop militar, dar a fost utilizat și ca foișor de foc și tezaur al țării și face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească.

Dimensiunile actuale ale turnului se datorează restaurarii din timpul domnitorului Gheorghe Bibescu, diferențele principale fiind înălțarea turnului cu aproximativ 5 metri, adăugarea coronamentului de la nivelul superior și a balustradelor crenelate și deschiderea unor goluri în arc frânt, ce contribuie la aspectul medieval al turnului.

Curtea Domnească - vedere din Turnul Chindiei

Tot din aceeași perioadă datează și scara de lemn din interior. Oricât de nerabdători ați fi să urcați cele 122 de trepte până pe platforma superioară, ce oferă o panoramă deosebită asupra orașului, îngăduiți-vă câte o pauză de respiro pentru mini expozițiile de la nivelurile intermediare. Aici veți găsi informații despre viața și domnia lui Vlad Țepes, istoria Turnului, împletită cu cea a orașului.

Am coborât din turn și ne-am plimbat câteva minute prin curtea dimprejur, printre ruinele Curții Domnești. Aici era o pseudo-expoziție de bannere cu poze de epocă din diferite momente ale restaurărilor (nimic deosebit aș spune). 

Citat a lui Matei Basarab cu privire la tipar si tipografie

In imediata apropiere (într-o curte laterală), traversând livada de meri, se află Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești. Ceea ce îți atrage atenția este în primul rând casa ce adăpostește micul muzeu și pe care am regăsit-o sub numele de Casa Aramă. Prin arhitectura sa este este un exemplu al arhitecturii tradiționale din această zonă. Deși restrîns ca dimensiuni, muzeul spune povestea tiparului dela primele forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă, realizate la Târgoviște, considerată a fi vatra tipăriturilor din Țara Românească. Tot de aici a pornit și Coresi, cel care a editat primele scrieri în limba română. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. 

Tipografie medievală - Muzeul Tiparului

In aceeași curte se află și Biserica Curtea Domnească, ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului și este ctitoria domnitorului Petru Cercel (1585). Unul dintre elementele interesante adaugate de domnitor a fost,balconul de deasupra naosului cu acces direct din palat, printr-un coridor ce unea cele doua constructii. De asemenea, pictura interioară a bisericii, păstrată și în zilele noastre, este realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brancoveanu și înfățișează cea mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni, începând cu Matei Basarab, Neagoe Basarab, apoi Constantin Brancoveanu si Petru Cercel, Mihai Viteazu (prima reprezentare cu coroana pe cap), Radu Serban, Constantin Carnul, Serban Cantacuzino si Radu Mihnea.

Și dacă tot am pomenit de Petru Cercel - el este personajul inedit al acestei excursii. Recunosc că nu știam prea multe (spre deloc) despre el înainte de această vizită și scurta sa domnie. Petru Cercel  a fost domnul Țării Românești în perioada 29 august 1583 – 16 aprilie 1585. Porecla sa, Cercel, venea de la cercelul cu perlă pe care îl purta în ureche, după moda curții regale franceze. 

E amuzant să vezi că, în toate reprezentările sale accentul se pune pe acest cercel, ce-l face să pară o personalitate extravagantă, chiar exotică a perioadei. Nici nu știu pe ce altceva, că domnia i-a fost extrem de scurtă (2 ani).

Iar bonus la final, chiar în poarta Curții Domnești se află cofetăria Giusto-Gusto. Noua ne-a atras atenția norul de baloane colorate și torutirle colorate din vitrină. Inauntru însă - surpriză, printre prăjiturile clasice, se lăfăiau mândre prăjituri cu rezonanță istorică: Vlad Țepeș, Domnița Bălașa, Mircea cel Bătrân, domnița Katarina, si bineînteles Petru Cercel. O pauză dulce și bine-venită (vorba celor de la Giusto Gusto - #SuntAiciSiMiPlace.

Informatii practice:

Adresa: Calea Domnească 181, Târgoviște 

Bilet acces: 12 lei (adulți) / 6 lei (studenți) - biletul include accesul pentru turn, curtea domnească, muzeu.

Program: marți - duminică 9 - 16:30 (luni este închis)

Timp de vizitare: 2 oreUrmătoarea oprire dupa traseul din inima Bucegilor, a fost la Târgoviște - fosta cetate de scaun a Țării Românești și capitală pentru mai bine de 300 de ani (între 1396 și 1714).  

Ultima oară când am fost în Târgoviște era la finalul clasei a 4a, într-o tabără, iar una dintre amintirile încă vii legată de această excursie este urcarea, pe scara în forma de melc, în Turnul Chindiei, experiență pe care mi-am dorit să o retraiesc și motivul principal pentru care am oprit aici.

Astăzi, așa cum o face de mai bine de 600 de ani, turnul Chindiei este indubitabil simbolul orașului, elemente specifice edificiului fiind prezente inclusiv pe stema Târgoviștei.

Cu siguranță sunt si alte locuri interesante de văzut, dar de data aceasta a fost o oprire scurtă, suficientă încât să ne planificăm să revenim aici.

O plăcuță din interiorul turnului amintește că locul pe care a fost construit turnul și curtea domnească ce-l înconjoară a fost martorul lui Mircea cel Bătrân, Vlad-Dracul (tatăl lui Vlad Țepeș), Vlad Țepeș și mai târziu Mihai Vitezu și Matei Basarab. Aici s-au scris pagini întregi de istorie și ne-am bucurat să găsim curtea îngrijită și plină de flori, turnul consolidat, iar restul obiectivelor - ruinele palatului domnesc  și biserica într-un amplu proces de consolidare și renovare.

Turnul a fost construit de Vlad Țepes, cu scop militar, dar a fost utilizat și ca foișor de foc și tezaur al țării. 

este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgoviște, care face parte din ansamblul de monumente Curtea Domnească.

Actualmente, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. Între anii 1847 și 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înălțarea sa cu circa 5 metri față de construcția inițială.

Nu se știe cu exactitate de când datează Curtea Domnească, dar ceea ce este cert este faptul că exista o casă domnească la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, însă prima mențiune documentară a Curții domnești din Târgoviște datează din 1403, iar mai apoi în 1409. Se bănuiește că se inițiaseră lucrări de construcție la Curtea Domnească din prima domnie a lui Vlad Țepeș, dar care rămăseseră neterminate. Săpăturile arheologice de la jumătatea secolului al XX-lea au arătat că Turnul Chindiei datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ștefan Báthory l-a văzut la 11 noiembrie 1476. Cu toate acestea, în documente turnul apare relativ târziu. La 1595, Pigafetta consemnează existența unui „turn făcut într-o bisericuță” de unde pornea o galerie subterană spre râul Ialomița. În anul 1702, arheologul englez Edmond Chishull, spunea, după ce a vizitat locul, că este „comparabil cu cele din creștinătatea civilizată”.

Însă La Motray nu găsea totul așa de spectaculos, spunând că nu i-a plăcut acel „castel zidit à l‘antique” (probabil Turnul Chindiei), la 1714. Mai târziu, turnul este semnalat de episcopul catolic Bakșici și de călători străini precum Paul din Alep, care afirma că „în mijlocul curții e un turn foarte înalt ce servește ca fanal pentru ceasornicul orașului” și în care cânta o „fanfară” orientală pentru plăcerea domnului. Spre mijlocului secolului al XVIII-lea, se arată în manuscrisul latin de la Biblioteca Batthyaneum că în acest turn se aflau închisorile.

Pe la mijlocului secolului al XIX-lea, Turnul Chindiei a fost renovat, dar înainte de aceasta desenatorul francez Michel Bouquet a reușit să-l surprindă în anul 1840. Ultimele lucrări importante de restaurare a interiorului au fost începute în anul 1961 de către Direcția monumentelor istorice, încercându-se reconstituirea și conservarea monumentului.

Turnul domină ansamblul monumentelor ale Curții Domnești dinspre nord-vest. Datând din secolul al XV-lea, construcția a suferit câteva modificări, necunoscându-se forma inițială a turnului. Cu toate acestea, desenul lui Bouquet din 1840 înfățișează turnul mult mai scund decât este acum și cu baza piramidală din cărămidă, demonstrând că refacerea sa nu avusese loc încă.

Turnul a fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construită de Mircea cel Bătrân care însă acum nu mai păstrează decât urme ale zidurilor altarului și naosului. Pronaosul se află sub actualele ziduri ale Turnului Chindiei. În manuscrisul latin de la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia se menționează că: În partea de nord se vede un turn înalt unde erau închisorile și lângă el, îndată, un paraclis mic unde principele cu partea femeiască cercetau sfânta slujbă la vreme potrivită…

S-a găsit, de asemenea, sub pardoseala de scânduri un fragment din bolta ce acoperea o încăpere umplută cu bolovani de râu și moloz. Lucrările efectuate în timpul domniilor lui Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, influențate de stilul neogotic, au constat în înălțarea cu circa 5 metri a structurii, adăugarea coronamentului și balustradelor crenelate și deschiderea unor goluri în arc frânt. Tot din acea vreme datează și scara de lemn din interior, construcția mică de la partea superioară, care adăpostește ieșirea pe terasă și placarea bazei piramidale cu blocuri de piatră și a întregului parament cu cărămidă. În prezent, după ultima restaurare din 1995, accesul până la platforma superioară se face urcând cele 122 de trepte de lemn în formă de spirală.

După cum afirma Paul din Alep, turnul a fost folosit printre altele „ca fanal pentru ceasornicul orașului” și loc în care cânta o „fanfară” orientală pentru plăcerea domnului. Dar cel mai adesea, rolul turnului era pentru supravegherea cetății Târgoviște, dar și pentru apărarea Curții domnești unde domnitorul își avea reședința și se ruga în bisericile din complex, în acea vreme Târgoviște fiind capitala Țării Românești. De asemenea, pe timp de pace, din turn se anunța la apus pe la chindii închiderea porților cetății. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieșirea din oraș pe tot parcursul nopții, iar locuitorii aveau obligația de a nu circula pe străzi și de a nu întreține focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orașul de la mare distanță. Tot în vreme de calm, construcția era folosită ca foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului.

Rolul turnului ca punct înalt de observare este folosit și în ziua de astăzi, deși într-un mod total diferit. Deoarece oferă o bună perspectivă și orizont larg deschis, membrii Societății Astronomice Române de Meteori observă adesea din acest punct diverse fenomene astronomice cum ar fi eclipsele de Lună sau de Soare, cometele strălucitoare sau conjuncțiile speciale dintre Lună și planete. De asemenea, turnul și ruinele Curții Domnești slujesc ca fundal special pentru astrofotografie, în contextul producerii unor evenimente astronomice.