Raftul de calatorie (28): Femeia cu chimono alb (autor: Ana Johns)

Sursa foto

Iremediabil îndragostită de Japonia visez cu ochii deschisi la prima întâlnire adevărată, palpabila dintre mine și ea. Îmi imaginez că are sa fie primăvara, când cireșii sunt în floare, când aerul este de-a dreptul îmbătat de parfumul lor, când toata lumea practică hanami (adică admiratul florilor de cireși); mă văd mergând spre templele stravechi cu portile lor infininte de un roșu aprins; visez la rânduri întregi de kimonouri mătăsoase, multicolore și încărcate de însemnatate, la coafuri delicate și cocuri timide, dar voluminoase ce scot în evidentă trasaturile fine indiferent de vârstă.

Nu știu cum și când am ajuns să mă îndrăgostesc de Japonia, dar fiecare volum de beletristică plasat pe aceste meleaguri mă face să mă simt din ce în ce mai aproape de acest tărâm de poveste. Japonia e parcă rupta dintr-o lume de basm, cu note puternice arhaice, cu tradiții ce sunt transmise din generație în generație, cu o istorie tumultoasă, cu reguli și ierarhii de neîncălcat și cu o cutuma care nouă, europenilor, ne este de multe ori inaccesibilă, dură și uneori inpardonabila.

Raftul de calatorie (27) - Sapte ani in Provence (autor: Ioan T. Morar)

Cunoscători sau nu, pasionați de călătorii sau doar turiști, Provence-ul este inevitabil asociat în mintea multora cu lavanda, lanuri nesfârșite de mov infinit ce se unduiește în bătaia vântului mediteraneean. In ceea ce mă privește (cu toate că încă nu am "bifat" în jurnalul de călătorii călătorscopice aceste meleaguri) am 3 repere, 3 borne (să le spunem literare) care m-au adus mai aproape de experiența și viața provensala, dincolo de șabloane. Îmi place ideea că Provence-ul este o regiune unde (pare) că se îmbătrînește frumos

Primul este un articol al Simone Tache, scris pe blog-ul său personal în 2012 - Am fost în raiul lavandei,  în care, cu umorul și (auto)ironia caracteristică împărtășește experiența de a "vizita" lanurile de lavanda, tocmai dupa ce aceasta fusese recoltată - un lan de paie la poalele abației cisterniciene Notre Dame de Senanque, o imagine a realității care te trezește brusc din visarea mov-lila pentru care ai bătut sute de km. In viziunea mea, deși o relatare scurtă, cel mai bun exemplu pentru scos stereotipurile din capul oricaror vânatori de imagini clișeu ce împânzesc internetul. 

Apoi am descoperit și citit seria de povestiri despre experiența provensala a unui expat literar - Peter Mayle, scriitorul britanic care s-a stabilit în Luberon. inima Provence-ului. Doua dintre cărțile (Un an în Provence și Din nou în Provence sale regăsesc și în galeria călătorscopica, pe Raftul de Călătorie (puteți citi aici și aici), însă vă recomand să le cititi pe toate (cred că sunt vreo 12 cu totul), ordinea e pur aleatoare. Pe mine m-a cucerit cu stilul lejer, amuzant, plin de detalii spumoase, dar și interesante, care reușesc să te transpună rapid (pe tine cititor) chiar în mijlocul actiunii. Devi practic parte din familie și din comunitate, te identifici cu provocările de zi cu zi, savurezi preparatele îmbietoare și vinul care udă orice masă provensală, indiferent de sezon,  traversezi prin traficul haotic satucele cu aer de poveste și te amuzi copios cu fiecare noua conferatie locala descoperită (francezii chiar se iau în serios la acest capitol, dar vă las pe voi să descoperiți mai multe citindu-l....dacă nu ați făcut-o deja).

Cinematograful din Ciotat

Cea de-a treia borna provensală este tocmai cartea despre care vreau să vă povestes astăzi - este vorba despre volumul lui Ioan T. Morar - "Șapte ani în Provence".  Am ezitat ceva întainte să încep să o citesc, îmi era greu să asociez figura ușor anostă, de șoricel de bibliotecă, cu stilul de viață provensal (așa cum mi-l imaginez eu - vulcanic, alert, într-o continuă mișcare și foarte ancorat în tradiții și cutume). M-am înșelat și mi-o asum, mă bucur că am trecut peste pre-concepții și am pornit alături de Ioan T. Morar în aventura ciotadină. De ce ciotatină? Pentru că acolo și-a stabilit reședința,în Ciotat, micul colț de Franța și de Provence, terenul de joacă și de exercițiu al fraților Lumiere, părinții cinematografiei.

Raftul de calatorie (26) - Splendidul loc al fericirii supreme (autor Raluca Feher)

Partener de plajă

De câțiva ani încoace am dezvoltat un obicei - acela ca înainte de plecarea în concediu să îmi cumpăr o carte de citit. E musai să fie despre călătorii, sau ceva cu o tentă istorică și cât de cât voluminoasă, să-mi ajungă tot concediul. Daca are sau am norocul să mă captiveze rămânem nedespărțite până la final, iar daca nu, rămâne pedepsită într-un fund de bagaj (recunosc, rar mi se întâmplă asta, pentru că încerc să îmi aleg partenera de călătorie cu mare grijă - citesc review-ul și prezentarea, dar mai cu seamă mă ajută coperta - nu știu de ce, dar am o pasiune pentru coperțile care par să ascundă o poveste, care sunt subtile și nu dezvăluie prea multe despre secretul ascuns între coperți). 

Anul acesta, partenera de călătorie a fost o experiență alertă, interactivă, scrisă sincer și cu mult umor - Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum agăsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia de Raluca Feher, om vesel și neconvențional ce vine din zona publicității - deci știe ce și cum să zică și să îți dea să te țină cu ochii în carte până prinzi răsăritul, deși nu ști când a trecut apusul.

In vacanță am fost la Olimp, la noi ici-șa pe malul mării, însă citind Splendidul loc al fericirii supreme, am senzația că m-am întors din Asia (unde mai pui că n-am plătit nici avionul?).

Raftul de calatorie (25): Zeii Tangoului (autor: Carolina De Robertis)

Sursa: Pinterest

Zeii Tangoului a fost tema pentru a 2a intalnire a clubului de lectura Damen Tango si recunosc ca am primit-o cu entuziasm amestecat cu o doza de scepticism: o carte despre muzica, tango, saracie, dragoste neimplinita si note de erotism (asa cum anunta synopsis-ul de pe  coperta) si foarte putin despre calatorie - cel putin asa parea la prima vedere! Am acceptat totusi sa depasesc un pic tematica Raftului de Calatorie manata mai mult de curiozitate - prima carte (a mea) despre America de Sud, cultura argentiniana si Lumea Noua, in plina ascensiune, sufocata de valuri de imigranti veniti de dincolo de ocean la inceputul secolului 20. Pana la urma, o buna ocazie sa aflu lucruri noi despre un al coltisor de lume, mi-am zis.

Acum, la finalul lecturii, pot spune ca intreaga poveste m-a surprins si tinut cu sufletul la gura pana la ultima fila: o calatorie ce porneste din Italia rurala si ajunge fix pe strazile Buenos Aires-ului si in lumea tangoului aflat si el la inceput, pornind din cartierele marginase unde povestea dansului se impleteste cu cea imigrantii veniti aici din Europa in cautarea unui trai mai bun, inghesuiti in conventillos-urile insalubre si lipsite de intimitate, cu povestea femeilor devenite prostituate in lupta pentru supravietuire pe un taram necunoscut, dar si a cabareului de lux si castigurilor fabuloase, pentru ca in final povestea sa ne poarte in Montevideo, Uruguay intr-o atmosfera ceva mai calma si asezata decat a Buenos Aires-ului, dar la fel de pitoreasca.

Experienta unui club de lectura - Damen Tango alaturi de Nemira

Finalul de noiembrie nu a adus doar noi calatorii alaturi de Calatorscop, ci si prima experienta a unui club de lectura. Pentru aceeas dintre voi care nu sunteti foarte familiarizati cu conceputul, un club de lectura sau club de carte este reprezinta o serie de intalniri ce-i aduc alaturi pe cei care au citit o anumita carte si discuta apoi pe marginea textului, a autorului, a povestii tesuta in jurul personajelor si impartasesc impresii despre sentimentul cu care au ramas la finalul lecturii.

Recunosc ca am privit acest gen de intalniri ca fiind invaluite intr-un nor de snobism si asta pentru ca perceptia mea despre citit este ca aceasta reprezinta o activitate solitara, un refugiu personal, extrem de intim in care te retragi din cotidian, iar simpla impartasire a impresiilor, in afara cercului de prieteni am privit-o ca pe "cititul cu voce tare in fata clasei" (bleah, neplacute amintiri!). Asa ca, atunci cand am primit, pe facebook, invitatia de la Nemira de a participa la prima intalnire a noului Club de Lectura Damen Tango, am privit invitatia cu scepticism. Ce m-a convins insa, a fost cartea propusa pentru prima intalnire - Colectionara de parfumuri interzise, scrisa de Kathleen Tesaro, una dintre lecturile incluse in colectia calatorscopica Raftul de Calatorie, despre care am scris acum vreo 2 ani si care inca imi este foarte draga.

Asadar, am pornit, pe o ploaie torentiala spre primul meu club de lectura, cu multe temeri, putine asteptari si mai ales curiozitati, in special cu privire la perspectiva altor cititori referitor la o poveste care mi-e mi s-a lipit iremediabil de suflet.

Raftul de calatorie (24) - Singura pe Drumul Matasii (autor: Sabina Fati)

Drumul Matasii este cea mai veche artera comerciala si calea care timp de 2500 de ani a facut legatura (terestra si anevoioasa) intre Asia si Europa, a legat doua lumi total diferite, a facut ca traditiile sa circule, gastronomia sa se reinventeze, moda si obiceiurile sa capete culori si sensuri noi. Abandonat odata cu deschiderea rutelor maritime, mai rapide, mai putin costisitoare si aparent mai sigure, Drumul Matasii revine in prim planul zilelor noastre odata cu miscarile, interesele si aspiratiile mai vechilor sau mai noilor puteri economice, militare si politice. 

In acest context, jurnalista Sabina Fati porneste in explorarea acestei rute si reface drumurile batatorite inca de acum 2500 de ani. Jurnalista porneste in aventura ei singura, cu un rucsac mare in spate, cu unul mai mic in fata, cu cateva device-uri tech si cu un mare bagaj de cunostinte despre istoria si politica lumii asiatice dobandit de-a lungul carierei de jurnalist de investigatii. Dar teoria nu se potriveste mereu cu practica si nici socoteala de acasa cu cea de pe Drumul Matasii, ceea ce face lectura si mai palpitanta.

Exercitiu de imaginatie (5) - Biblioteca de calator incepator

La momentul la care am inceput da scriu acest articol, stateam (ca in fiecare dimineata de luni, marti, s.a.m.d) in statia de autobuz. De data aceasta insa aveam in mana "Cartile care ne-au facut oameni", initiata si coordonata de Dan C. Mihailescu si aparuta prin 2010 la editura Humanitas.

Asa cum povesteste insusi autorul, ideea proiectului a pornit de la intrebarea, tot mai des si in diferite contexte adresata, cu privire la lecturile ce ar trebui sa treaca prin mainile oricarui tanar. Acele volume care sa ii deschida pofta de lectura, dorinta de cunoastere si care, in final se doresc a fi catalizatorul ce il va transforma pe "pierde-vara hipsterel" intr-un adult cult. Ei bine, daca despre cartea lui Dan C. Mihailescu o sa va impartasesc mai multe intr-un articol din seria "Raftul de calatorie", cel de fata este despre cartile care au trezit in mine dorinta de a calatorii, de a descoperi o alta latura a cladirilor de langa noi, spiritul de aventura semi urbana si in general tot ceea ce se concentreaza in spiritul calatorscopic din spatele blogului. Asadar, in ropot de tobe si cu elan inainte - 9 volume care mi-au influentat si slefuit spiritul calatorscopic :

Raftul de calatorie (23) - Europe: Stanford's Compendium of Geography and Travel (tradusa si adaugita de Sir Andrew C. Ramsay)

Piata de vechituri (si nu numai) Portobello - Londra

Unul dintre cele mai fascinante detalii pentru care apreciez si imi plac pietele de vechituri sunt micile comori pe care le poti descoperi. Da, Bucuria descoperirii, cum ar zice o reclama, este gandul care imi anima fiecare noua plimbare printre zecile de tarabe intesate cu te-miri-ce din "pietele de purici" europene (ca doar pe acestea le-am vazut). Aici gasesti aproape orice, de la bijuterii vintage, obiecte de mobilier, vesela si ustensile de gatit, feronerie, numismatica din diferite perioade, discuri, ziare si pana la kitchosenii si nimicuri (haine vechi, incaltaminte purtata, pahare ciobite si jucarii stricate). Dar, asa cum frumos povesteste si Care Santos in Pofta de Ciocolata, fiecare "vechitura" are o poveste, fiecare smalt sarit, fiecare ciobitura, iar odata ce devi noul ei proprietar, devi la randul tau parte din aceasta poveste.

Incepem anul cu fapte bune: Calatorscop se alatura initiativei Bookster

Una dintre scrisorile copiilor sustinuti de Bookster - Sursa

Se spune ca, asa cum iti incepi anul, asa il vei petrece pana la final. Si, pentru ca imi doresc un an la fel de interesant, pozitiv, activ ca 2016, initiativa celor de la Bookster (despre care va povestesc mai jos) nu avea cum sa nu imi trezeasca interesul. 

Cine sunt Bookster? As spune, fara exagerare ca, in 2016, pentru Calatorscop Bookster a fost unul dintre "furnizorii" principali ai Raftului de Calatorie, atunci cand titlurile nu s-au numarat printre achizitiile personale.  Tot de la ei am vizionat o sumedenie de clipuri interesante de la conferintele TED si am citit articole care m-am inspirat si care au influentat, intr-un fel sau altul articolele calatorscopice pe care le-ati citit de-a lungul anului.

Raftul de calatorie (22) - Pofta de ciocolata (autor: Care Santos)

Numai citind titlul, papilele gustative incep sa vibreze, si pana la urma cine ar spune nu unei cesti de ciocolata fierbinte si cremoasa din care valatuci de abur dulce si aromat se ingramadesc sa cucereasca aerul din incapere.

Dar nu despre cel mai iubit desert din lume vroiam sa vorbim acum (ma rog, vom vorbi si despre asta in cele ce urmeaza), ci despre o calatorie - asa cum v-am obisnuit. Si cum  pe Raftul de Calatorie sunt asezate cartile ce povestesc intr-un fel sau altul despre placerea de a descoperi locuri si oameni, de a calatorii prin lume si in timp, de a afla povesti si experiente, si acest nou volum pe care il includem in colectia calatorscopica se inscrie in acelasi registrul. De data aceasta avem ca partener de calatorie...o ciocolatiera - din portelan alb, delicat, iesita din mainile iscusite mesterilor atelierelor fabricii de portelan din Sevre, asupra careia timpul si mai ales tumultul vietii fiecareia dintre cei prin mainile carora a trecut, si-a pus amprenta.

Despre volumul din 2014 al scriitoarei catalane Care Santos - Pofta de ciocolata si premiat cu premiul Ramon Llull, cea mai importanta distinctie literara catalana urmeaza sa va povestesc in cele ce urmeaza:

Raftul de calatorie (18) - Ghidul Michelin - O calatorie speciala - de la anvelope la experiente culinare de 3 stele

Bibendum - mascota Michelin

Pe langa experientele personale de calatorie imi place sa fac un pic de "cercetare" si sa aduc pe Calatorscop povestile unor legende care, de-a lungul timpului au redefinit ideea de calatorie; iar un ghid care a rezistat mai bine de 100 de ani ocupa fara doar si poate un loc bine-meritat in randul povestilor care au schimbat experienta de calatorie. Va ganditi la ce ma gandesc si eu sau am deconspirat subiectul inca de la titlu?

Indiferent de varianta aleasa, raspunsul este: Da! vorbim despre Ghidul Michelin, celebrul ghid rosu care reuneste intre copertile sale nu numai crème de la crème in materie de restaurante, dar si cel care timp de mai bine de 100 de ani a ridicat si detronat bucatari (chefi asa cum pare sa fie la moda acum), a influentat iremediabil serviciile turistice si a redefinit ideea de sejur cu masina. Dar sa incepem cu un inceputul:

Raftul de calatorie (21) - Ultima concubina (autor: Lesley Downer)

Ultima concubina propune cititorilor o calatorie in timp, in Japonia feudala condusa de shoguni a secolului XIX (cunoscuta si sub denumirea de perioada Edo), in care traditia si onoarea, dar si supunerea si sacrificiul erau litere de lege. Este o calatorie fascinanta intr-o Japonie neatinsa inca de cultura si influenta europeana si pierduta pentru totdeauna, o lume a secretelor bine pastrate, a intrigilor care nu depaseau poarta palatului shogunal si a sentimentelor nerostite.

Dincolo de povestea ultimei concubine a shogunului, imaginata de Lesley Downer, tesuta in jurul unor personaje reale (Printesa Kazu, shogunul Iemochi, batrana doamna Honju-in, doamna Tensho-in, mama shongunului, chiar si faptul ca printesa Kazu ii daruieste shogunului inainte de a pleca la lupta cadou o concubina este real), ceea ce face ca Ultima concubina sa se regaseasca pe Raftul de Calatorie este multitudinea detaliilor legate de istoria, ritualurile, traditiile, poezia si arta sub toate formele ei a Japoniei acelor timpuri - pe scurt o monografie a societatii japoneze din jurul anilor 1860, in care aspecte ale vietii satului traditional se impletesc cu viata de la Palatul femeilor din Edo (actualul Tokyo), dar si cu drumurile ce traverseaza teritoriul tarii, legand Edo (Tokyo) de Kyoto si Osaka.

Simbolul Tokugawa

Raftul de calatorie (20) - Vechiul oras imperial (autor: Yasunari Kawabata)

Indiferent de continent, primavara este anotimpul trezirii la viata, cand totul se imbraca in culori pastel si parfumuri proaspete si suave. Ma intreb - cum ar fi, ca macar pentru cateva minute sa ne oprim din iuresul cotidian si sa ne bucuram aceasta renasterea a naturii? Daca ne-am dedica un pic din timpul nostru unei plimbari in parc, indiferent de vreme, pe alei linistite si mai putin umblate, doar noi si gandurile noastre, admirand copacii inmuguriti, albul si rozul gingas al florilior, respirand aerul diminetii innobilat cu parfum delicat de primavara? Cum arata si cum e viata celor care ating aceste deziderate; cei din viata carora reconectarea cu natura, cu frumosul natural este parte din viata de zi cu zi?

* 

"Vechiul oras imperial" este o carte cu mireasma de flori de cires, cu descrieri atat de vizuale incat ai senzatia ca te transpui in acea lume, ca te plimbi, alaturi de Chieko prin parcurile cu alei strajuite de pomi infloriti, inconjurat de zeci de nuante de roz si rosu, de verdele proaspat al ierbi, vegheat de muntii inca inzapeziti.Povestea, desi nu foarte bogata in actiune, te poarta printre sarbatorile bogat simbolistice de peste an ale fostei capitale imperiale - Kyoto, alcatuind o monografie pitoreasca, plina de culoare a acestui colt de lume.

Goana dupa cadoul calatorului infocat (2)

Chiar daca sezonul cadourilor a cam trecut, ne asteapta un an intreg de aniversari, zile onomastice si o sumedenie de alte motive fericite tocmai bune de sarbatorit. Asadar, in continuarea listei de sugestii de aici, revin cu noi idei de cadou inspirate din pasiunea pentru calatorii si care, vor fi o surpriza foarte apreciata de prietenii vostri plimbaciosi.

Zaruri poveste (Story Cubes) - o alternativa simaptica pentru "Povestea de noapte buna", pentru cei care au copii, un tool interesant pentru dezmortirea creativitatii si o sursa inepuizabila de povesti pentru toata lumea. Creatorii lui spun ca din cele 54 de imagini ce acopera fetele zarurilor pot fi facute peste 10 milioane de combinatii, iar daca luam in calcul si creativitatea povestitorilor, obtinem sursa ideala pentru un numar infinit de aventuri. Iar bonus, au fost create si o serie de extensii a cate 3 cuburi care pot fi aplicate jocului de baza. In varianta jocului - Story Cubes Actions, pictogramele de pe zaruri reprezinta diferinte verbe, astfel ca povestile vor avea la baza o groaza de actiuni. Cat despre reguli, sunteti liberi sa le stabiliti chiar voi, ca de altfel si stilul povestilor. 

Raftul de calatorie (19) - Craciunul Regal (autor: Principesa Margareta a Romaniei si Principele Radu al Romaniei)

De Craciun asez pe Raftul de Calatorie o poveste cat o carte despre acel moment al anului pe care alegem sa il petrecem in familie, despre cea care este, pentru cei mai multi dintre noi, o sarbatoare intima cu accente personale - Craciunul. 

Craciunul este special pentru fiecare dintre noi; Craciunul este despre timp petrecut cu cei dragi, despre bunatate, despre a darui, despre a fi copil indiferent de varsta, despre acasa, chiar si atunci cand esti acasa. Asadar Craciunul despre care vreau sa va povestesc astazi pleaca de la toate aceste ganduri speciale, la care mai adaugam un detaliu - famila despre care va povestesc este una regala - Familia Regala a Romaniei. Asadar intram impreuna in mijlocul unei familii speciale, intr-un moment cu totul intim si special, magia sarbatorilor de iarna in familie, asa cum au fost ele celebrate incepand cu primul rege al Romaniei - Carol I si pana astazi, cand, desi nu mai suntem o monarhie, atentia si curiozitatea (fireasca) se indreapta spre modul in care Regele Mihai I si familia regala se pregasesc si petrec de Craciun:

Raftul de calatorie (17) - Colectionara de parfumuri interzise (autori: Kathleen Tessaro)

"Don't judge a book by its cover", dar ce te faci cand coperta este primul lucru care te atrage la o carte (Ana Nicolau si echipa de la Nemira au facut o alegere excelenta), apoi titlul si in cele din urma, iremediabil si ireversibil - intreaga poveste; o pendulare continua, aproape ritmica, intre cosmopolitul Paris al anilor '50 si New York-ul anilor '20, presarat cu franturi din atmosfera boema, cu aroma decadenta de tutun, alcool si jocuri de noroc din Monte Carlo si Londra, trista si cenusie de dupa razboi.

Colectionara de parfumuri interzise

este o poveste pe cat de tumultoasa, pe atat de eleganta, care te face curioasa sa intorci, de fiecare data pagina pana ajungi la final. Este povestea a doua femei, care desi nu se intalnesc propriu-zis niciodata, reusesc sa-si dea peste cap viata una celeilalte. E povestea unei legaturi nevazuta, ce se intinde in timp, aproape 3 decenii si poarta cu ea, neperceptibil si totusi atat de prezent si rascolitor de amintiri uitate, un parfum de "narcise salbatice, lemn, lana si par". In final, Colectionara de parfumuri interzise este povestea unei calatorii care schimba destine, fiindca pana la urma, nu doar viata lui Grace Monroe (persoanjul principal) se schimba, dar si cea a sotului sau, a avocatului D-nul Tissout, a Madamei Zed si a celorlalte personaje din timpul prezent al romanului, etc. 

Raftul de calatorie (16) - Drumuri de vis prin Europa

Atunci cand nu calatoresc, fac planuri de calatorie; imi aleg voluntar sau nu urmatoarea destinatie, ma "arunc" de diferite stradute (asa cum il arunci pe omuletul de la Google in varianta Street view) si imi imaginez "cum ar fi!". Iar visul cel mai frumos devine, de cele mai multe ori, urmatoarea destinatie. Sunt convinsa ca nu doar mie mi se intampla asa, ci tuturor celor pasionati sa descopere locuri noi, sa mearga pe urmele istoriei sau ale naturii, sa viseze cu ochii deschis la locurile minunate pe care le-ar putea vedea. Iar pentru acesti visatori, asez pe Raftul de Calatorie, cartea cu numarul 16: "Drumuri de vis prin Europa" 

Raftul de calatorie (14) - Din nou in Provence (autor: Peter Mayle)

"Sa-ti incepi o zi calduroasa in Luberon stand pe o terasa cu o ceasca de café crème, auzind bazaitul albinelor in pajistea cu levantica si avand in fata ochilor verdele stralucitor al padurii este mai placut decat sa te trezesti dintr-odata bogat" - poti oare sa il contrazici pe Peter Mayle, cand citesti aceste randuri?

De buna seama ca nu. Dar daca nu te afli in Luberon sau nici macar pe aproape, inchizi ochii si visezi.

Iar pentru ca suntem in plina vara, imbogatim Raftul de calatorie cu o noua poveste marca Peter Mayle din insorita si apetisanta Provence. O lectura placuta, scrisa cu umor, sarcasm si talent (muuuult talent); o carte ideala pentru vacanta, de citit pe plaja sau la umbra unui pom, langa un pahar de limonada cu gheata.

Raftul de calatorie (12) - Tara cu un singur gras (autor: Adelin Petrisor)

Daca nu poti vizita o anumita tara, din motive independente de tine, poti calatorii acolo, macar imaginar, ajutat de istorisirile celor care au avut acest "privilegiu" (inca sunt intr-o dilema in ceea ce priveste ghilimele). Si cum Coreea de Nord nu e o tara accesibila orisicui, am profitat de experienta lui Adelin Petrisor din 2012, citind cartea sa: "Tara cu un singur gras", pe de-o parte un exercitiu jurnalistic, pe de alta parte o experienta care te marcheaza si forteaza totodata sa rememorezi vremuri de mult apuse, dar oricum ai privi-o, o sansa unica.

Daca ar trebui sa caracterizez cartea in doar cateva cuvinte, as ca este scrisa cu o doza mare de (auto)ironie si cu o subiectivitate ce tinde sa fie cat mai obiectiva cu putinta. V-am bagat in ceata? Pai sa va explic mai pe  larg:

Raftul de calatorie (11) - Bazarul pe roti (autor: Paul Theroux)

"Inca din copilarie, cand locuiam la o azvarlitura de bat de Boston si de Maine, rar mi s-a intamplat sa aud cum trece un tren fara sa mi doresc sa urc in el" - asa se deschide jurnalul de calatorie prin Asia a lui Paul Theroux. Si cumva, pe tot parcursul cartii si a voiajului sau, iti inspira placerea de a calatori cu trenul, chiar daca uneori asta vine la pachet cu mizerie, oameni "dubiosi" din diferite clase sociale si neajunsuri ale retelei feroviare.