Pe cont propriu sau agentie de turism?

Planificarea vacanței ne dă tuturor bătăi de cap. Sunt puține cazurile pe care le cunosc de călătorii impulsive, fără niciun minim de pregătire, fără scrolat pe net cu ochii pe poze cu destinația aleasă, fără verificat oferte și comparat prețuri, fără citit articole despre locul ales, fără consultarea site-urilor dedicate. În acest context se întâmpla frecvent ca printre primele întrebări ce apar atunci când ne pregătim urmatoarea vacanță să fie inevitabil și - Pe cont propriu sau agentie de turism? Și pe cât de simplu pare răspunsul la prima vedere, pe atât de multe polemici, gândiri și răzgândiri poate provoca. Opțiunile sunt multiple, la fel și avantajele și dezavantajele pentru alegerea uneia dintre alternative. 

Suntem diferiți și avem așteptări diferite, de aceea trebuie cântărite toate variantele și aleasă opțiunea care vi se potrivește cel mai bine. Iar dacă în cazul călătoriilor în afara țării diferența o face în primul rând destinația aleasă, accesabilitatea, stilul de călătorie și (poate) și anturajul, în cazul călătoriilor în țară lucrurile se complică.

De ce? Pentru că e un mediu mai familiar, pentru că "știm cum merge treaba", pentru că e mai comod așa...și totuși fiecare din cele două alternative vine cu plusuri și minusuri. Deși în genere suntem fanii declarați ai călătoriilor pe cont propriu, de-a lungul timpului noi am experiementat diferite variante, așa că vă las mai jos o serie de argumente pro și contra, și cine știe, poate la următoarea vacanță încercați ceva nou. Așadar Agenția de turism sau Do-It-Yourself?

Experiente calatorscopice (1) - Cu trenul privat la Brasov

Biletul câștigător 

Dragii mei, daca titlul v-a indus in eroare, o spulberăm numaidecât - n-am moștenit vreo mega avere încât să am propriul tren, și nici Orient Express-ul nu s-a bucurat încă de prezența mea (modestă, modestă, știu 😀), dar vreau să vă povestesc despre cea mai recentă experientă cu trenul pe șinele ferate românești (în final e de bine, veți vedea 🚆😃)

De ceva ani operează și în rețeaua feroviara romana câteva companii private, ca alternativă la bătrânul și cam îmbâcsit CFR. Nimic rău în asta, ba dimpotrivă. Puțină competiție poate îi mai trezește din letargie, iar pentru călători vine la pachet cu o groază de avantaje - deci nimic de pierdut.

Personal, călătoresc rar cu trenul - deși îmi place - cam o data pe an și până astăzi (de voie, de nevoie) am fost clienta fidela a CFR. Astazi am hotărât însă să experimentez și ce oferă competiția și va povestesc și vouă experienta (cu bune și mai puțin bune) :

Romania (41): Târgoviste, Turnul Chindiei si istoria dulce

Turnul Chindiei

Următoarea oprire dupa traseul din inima Bucegilor, a fost la Târgoviște - fosta cetate de scaun a Țării Românești și capitală pentru mai bine de 300 de ani (între 1396 și 1714).  

Ultima oară când am fost în Târgoviște era la finalul clasei a 4a, într-o tabără, iar una dintre amintirile încă vi legată de această excursie este urcarea, pe scara în forma de melc, în Turnul Chindiei, experiență pe care mi-am dorit să o retraiesc și motivul principal pentru care ne-am oprit aici.

Astăzi, așa cum o face de mai bine de 600 de ani, turnul Chindiei este indubitabil simbolul orașului, silueta și elementele sale specifice fiind prezente inclusiv pe stema Târgoviștei.

De data aceasta a fost o oprire mult prea scurtă pentru a vizita propriu-zis orașul, însă cu siguranță urmează să revenim aici, mai ales că e relativ aproape de București.

Romania (40) - Calatorscop pe munte - Babele și Sfinx-ul

Platoul Bucegi & Cabana Babele

Profitând de cele câteva zile libere și de vremea frumoasă și ceva mai răcoroasă a ultimelor zile de vară, ne-am pornit din nou la drum. Și cum în ultima vreme pașii ne-au purtat prin așezări urbane mai noi sau mai vechi, întru descoperirea unor locuri de poveste, de data aceasta ochii, dar mai cu seamă plamaânii și-au cerut porția de verde și de aer curat. Era așadar nevoie de o pauză în natură, iar o excursie pe cont propriu prin Bucegi a fost o destinație la îndemână. 

Privind un pic înapoi îmi dau seama că a trecut destul de mult de la ultima astfel de plimbare pe munte - să fie condiția fizică, să fie confortul orășanului, să fie lista extinsă de călătorii? Încă nu ne-am hotărât a cui e vina, însă ce-i drept e că ne-am bucurat de acestă pauză de verde.

Am început aventura dis de dimineață cu trezirea pe la 6:00, îmbarcarea și plecarea din București spre DN1 spre Sinaia. Chiar la intrarea în Sinaia, ne-a abatut de la drumul clasic de pe Valea Prahovei, pe DN 71 până la Cabana Piatra Arsă. Aici am avut prima surpriză - drumul extrem de bun (Deci se poate și la noi 👍). Ruta poartă numele de TransBucegi (sau TransBabele,cum indica GPS-ul nostru) și a fost redeschis circulației prin 2013, iar peisajele sunt spectaculoase.

Romania (39) - Castelul (nestiut) de la Ruginoasa și povestea telenovelică ce îl înconjoară

In urmă cu câțiva ani am participat la un seminar organizat la Fundația Calea Victoriei și susținut de d-na Anita Sterea pe tema castelelor, conacelor și palatelor din România. Acela a fost momentul în care lista locurilor pe care îmi doream să le vizitez a crescut exponențial. Am aflat detalii interesante despre o mulțime de oameni și locuri cu care istoria, dar și caracterul nostru balcanic au fost nedrepte; locuri și oameni cărora le datoram cel puțin păstrarea vie a memoriei și consolidarea celor ridicate de ei. (despre experiență citiți mai multe aici).

Dar de ce vă povestesc despre seminarul cu castele? Pentru că recent, adica weekendul trecut am reușit să vizităm Castelul lui Alexandrul Ioan Cuza de la Ruginoasa, unul dintre castelele despre care am aflat la acel curs. Câți dintre voi știau despre acest loc? Câți l-ați vizitat deja? Sper ca dupa ce citiți articolul, să îl puneți pe lista călătoriilor voastre viitoare.

Peisaj cu turisti romani servind micul dejun - radem ca sa nu plangem

Dupa titlu articolul poate parea off-topic pentru Calatorscop si totusi experienta ultimului circuit (despre care va invit sa cititi in curand mai multe urmarind articolole cu label Adriatica) a demonstrat ca n-ar fi rau ca anumite lucruri sa fie spuse. Poate (nu se stie) mai dau si "bizonii" peste ele, intamplator si usor usor reusim sa ne (auto) educam.

Pornim de la un fapt stiut si promovat destul de intens in ultimii ani si anume ca mic dejunul este un obicei sanatos, important, normal si extrem de benefic pentru organism. Este un demers care va ajuta corpul sa aiba un start energic si sa isi dozeze resursele pe parcursul zilei. 

Romania (37) - La Ploiesti timpul are casa lui - Muzeul Ceasurilor

Casa Luca Elefterescu - Muzeul Ceasurilor, Ploiesti

Pe ideea "niciun weekend acasa", am pornit intr-o duminica spre Ploiesti cu gandul la Muzeul Ceasurilor, pe care il mai vizitasem in urma cu multi multi ani, intr-o excursie din scoala primara. Imi ramasese in minte un ceas-tablou sau tablou-ceas cu o scena dintr-un burg medieval, o fierarie, cu elemente miscatoare, dintre care coada vesela unui catel e cea care m-a fascinat cel mai mult. 

Asadar, imediat ce am ajuns in Ploiesti, prima oprire a fost Muzeul Ceasurilor, renovat si redeschis publicului in 2016. Aflat intr-o zona linistita, de case vechi (zona ce mi-a amintit cumva de casele din zona str. Popa Soare sau cele din Bdv Dacia din Bucuresti), casa avocatului si liderul conservatorilor prahoveni, Luca Elefterescu, ce adaposteste astazi muzeul se remarca prin arhitectura sa in stil neogotic, in contrast si totusi in armonie cu celelalte cladiri din jur. In oramentul de fier ce imbracausa de la intare au ramas inglobate initialele celui dintai proprietar (E si L). De altfel, de casa lui Luca Elefterescu se leaga multe dintre evenimentele mondene alte vremii - sfarsit de secol XIX, inceput de secol XX, in principal jours fixes, la care se organizau concerte de camera sau se dansau valsuri si culminand cu primul revelion din Ploiesti, organizat chiar in marele salon din resedinta lui Elefterescu. Vorbim despre trecere dintre 1903 si 1904. 60 de ani mai tarziu profesorul Nicolae Simache avea sa mute aici colectia sa de obiecte pentru masurarea timpului: cadrane solare, clepsidre, nisiparnite, ceasuri de mobilier, de semineu, de perete, de buzunar, de calatorie si tot felul de accesorii si curiozitati, toate avand ca scop masurarea timpului.

Romania (36) - Aventura in inima Pamantului: Salina Turda, Ghetarul Scarisoara si Pestera Ursilor

Traseul - Salina Turda-Ghetarul Scarisoara-Pestera Ursilor

Traseul pe care vi-l propun in acest articol l-am parcurs ca parte dintr-o excursie ceva mai lunga, insa este ideal pentru o excursie de o zi daca punctul de pornire este Cluj-Napoca (aflat la doar 35 km de Salina Turda) sau Alba Iulia (aprox. 70 km de Salina Turda). Pornind de la Cluj si cu punct terminus Deva, lungimea traseului este de  370 km, presarat cu multe puncte de interes, locuri de vizitat, peisaje naturale superbe, din care cu siguranta va veti intoarce cu amintiri frumoase si cu sute de poze. Va invit intr-o calatorie prin straturi de sare, gheata si calcar,  spre inima Pamantului

Romania (34) - La via Bratienilor - Vila Florica

Am ajuns pe Domeniul Florica din Stefanestii Noi, jud Arges intr-o zi de iarna calduta, fara zapada, cu cer senin si soare bland, fara sa stim prea multe despre refugiul Bratienilor dintre dealurile argesene acoperite candva cu vie (de aici si numele de "La vie", dat de Carol I). Surpriza a fost cu atat mai mare cand conacul neoromanesc dintre copacii inalti si batrani a inceput sa isi spuna usor, usor povestea impletita cu file din istoria Romaniei, prin vocea ghidului, o doamna draguta si extrem de atasata emotional de acest loc (sau cel putin acesta este sentimentul pe care ni l-a transmis pe parcursul vizitei noastre).

Dinastia Bratienilor (cred ca o putem numi asa fara falsa modestie) a fost una dintre cei mai importante familii de pe scena politica romaneasca, a dat 3 prim-ministri si a fost acolo la fiecare moment important din istoria nationala de dinainte de comunism: Razboiul de Independenta de la 1877, Marea Unire a Principatelor de la 1918, aducerea in tara a principelui Carol I, infiintarea Partidului Narional Liberal sau reformele pentru democraria interbelica. In 2018 este anul centenar al Romaniei si cu siguranta nu vom putea vorbi despre Romania fara sa amintim de Bratieni si cu siguranta ar trebui sa amintim si de Florica, caci in saloanele sale s-au elaborat strategii in timp de pace si razboi, s-au alcatuit si destituit guverne si s-a analizat si dezbatut Independenta si Unirea Romaniei.

Romania (32) - Palatul brancovenesc de la Potlogi

Inceputul de februarie a dat startul sirul calatoriilor din 2018; si cum vremea tinea cu noi, iar ultima luna de iarna s-a aratat mai blanda decat in alti ani, am pornit usor, nu departe de Bucuresti pentru a descoperi inca un coltisor de Romanie frumoasa, dar mai putin cunoscuta.  I-am avut ca parteneri de calatorie pe prietenii nostri de la Terra Incognita, iar prima oprire dintr-o zi plina de surprize a fost la Potlogi, unde am viziatat Ansamblul Brancovenesc, renovat recent si redat publicului, dar inca prea putin cunoscut, chiar si pentru cei care tranziteaza des zona.

Detaliile interesante despre ceea ce urma sa vedem au inceput inca de la numele localitatii aleasa de Costantin Brancoveanu pentru constructia Palatului - Potlogi - care vine de la „potlog”, un petec de piele folosit de cizmarul carpaci (adica potlogarul) pentru a repara incaltamintea. Cat de buni erau satenii din acea zona la petecitul incaltamintei nu ne spune istoria, insa numele s-a pastrat si are o rezonanta aparte.

Romania (32) - Alba Iulia (Cetatea Alba Carolina, Portile Habsburgice, Castrul Roman si 99 de ani de Romania)

Catedrala Catolica din Alba Iulia

Am vizitat Alba Iulia de 1 decembrie, in anul in care se implineau 99 de ani de la unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania; 99 de ani de la Romania Mare si asta nu pentru ca am avut un timing foarte precis, ci pentru ca ne doream tare mult sa vizitam orasul si mai cu seama cetatea Alba Carolina despre care auzisem si citisem atatea.

Tin sa va spun, inca de la inceput, ca Alba Iulia este genul de oras-muzeu in aer liber, cu o multime de obiective gratuite pe care le poti descoperi la pas. E o placere sa te plimbi pe stradutele din cetate si sa privesti portile si cladirile, pe langa zidurile cetatii si prin tunelurile de trecere. Forma cetatii, bastioanele si zidurile in forma de stea cu 7 colturi, cu santul de aparare, transformat astazi in zona de promenada, de alergat sau de plimbat cu bicicleta o fac perfecta pentru a petrece timp in aer liber intr-un decor incarcat de istorie.

Poarta a IIa a Cetalii Alba Caroliana

Daca tot am pomenit de forma cetatii, de stea in 7 colturi, trebuie sa stiti ca in Europa sunt putine cetati de tip Vauban (numele vine de la maresalul frances si strategul militar Sébastien Le Prestre, Marchiz de Vauban care lansa la vremea aceea un nou sistem de fortificatii in Europa), iar Alba Carolina (numele cetatii din Alba Iulia) este cea mai bine pastrata. Alaturi de ea mai gasim in Romania cetatea Timisoarei, Fagaras-ul, Oradea si Arad-ul, toate construite in acelasi sistem vauban.

Dar pentru a va face o imagine mai clara, sa va povestesc cum am vazut noi Alba Iulia:

Romania (31) - Castelul de lut din Valea Zanelor

Foarte aproape de Avrig, mai exact la 13 km, acolo unde am vizitat Resedinta de vara a lui Samuel von Brukenthal, se afla una dintre cele mai populare atractii turistice ale anului 2017 si despre care, cu siguranta vom auzi si in urmatoarea perioada - Castelul de Lut din Valea Zanelor. 

Aflat la poalele Muntilor Fagaras, chiar sub varful Negoiu, micutul castel din chirpici, cu forme ondulate, pare rupt din cartile cu povesti ale copilariei. Si intr-un fel chiar asa este, pentru ca sursa de inspiratie a proprietarilor (Razvan si Gabriela Vasile), dar si a arhitectului (Ileana Mavrodin) au fost chiar povestile fratilor Grimm (cu care multi dintre noi am copilarit si care l-au inspirat si pe Disney in nemuritoarele sale filme de animatie). Ansamblul se incadreaza perfect cu dealuri si munti pudrati cu zapada, fara nicio alta asezare in jur, unde, daca n-ar fi fost afluenta asa mare de turisti te-ai simti un pic rupt de lume si teleportat in fata casutei celor 7 pitici.

Romania (28) - Adamclisi, certificatul de nastere al poporului roman

Daca ai facut scoala in Romania, e imposibil sa nu fi auzit de Adamclisi. Imi amintesc cum ne povestea profa de istorie despre aceasta mica localitate din Dobrogea atunci cand invatam despre razboaiele daco-romane si formarea poporului roman. Si daca tot am amintit de orele de istorie, hai sa intram un pic in detalii - in 102 i.H, Traian a iesit invingator impotriva dacilor, chiar in apropiere de acest loc. In cinstea soldatilor sai cazuti in lupta cu neinfiricatii daci, dar si pentru a sarbatorii victoria mult asteptata imparatul roman a comandat construirea, la (ceea ce numim astazi) Adamclisi a unui monument robust si falnic, vizibil de la mare departare pe care l-a numit Tropheum Traiani, iar in apropiere, pe locul localitatii afectata de razboi, a construit o cetate romana care a purtat acelasi nume - Tropheum Traiani.

Dar cu siguranta va intrebati de unde vine numele de Adamclisi, daca romanii au numit cetatea Tropheum Traiani - ei bine, vine de la alti prieteni cotropitori ai nostri - turcii. In limba turca Adamclisi inseamna Biserica Omului (Adam= om, kilise=biserica. Cu alte cuvinte Biserica lui Adam). 

Romania (26) - Cisnadie si Cisnadioara, fortificatii si aer medieval

Vitraliu - Cisnadie

Dupa ce am vizitat Carta si a sa biserica medievala fortificata, ne-am indreptat spre alte cetati bisericesti construite de sasii asezati in Transilvania. Asa ca iata-ne ajunsi la Cisnadie.  Candva recunoscuta pentru frumusetea si calitatea covoarelor tesute aici, astazi Cisnadie te intampina cu un aer provincial, cu ritmul sau monoton si tacut, dar te surprinde prin robustetea zidurilor de aparare ce imprejmuiesc biserica evanghelica, una dintre cele mai impresionante din Transilvania si foarte bine conservata pana astazi. Dincolo de ele, incepe o poveste:

Lacasul de cult a fost construit de sasi, undeva inainte de 1323 si a purtat (si poarta si astazi) hramul Sfintei Walpurga, una dintre sfintele bisericii catolice mai putin cunoscuta de catre ortodicsi. Walpurga a fost fiica unei familii aristocratice anglo-saxone, care alaturi de fratii ei (de asemenea sfinti ai calendarului catolic) Willibald (Wildbald) si Wunibald (Wynbald), a fost chemata de Sfantul Bonifaciu, in Germania. Willibald este considerat fondatorul episcopiei de Eichstädt (aproximativ 741), iar Wunibald, intemeietorul manastirii benedictine mixte (Doppelkloster) din Heidenheim. După moartea fratelui sau Wunibald, Walburga a devenit abatesa a manastirii intemeiata de fratele sau. Inedit este ca, pe teritoriul Romaniei de astazi, biserica din Cisnadie este singura ce poarta hramul Sfintei Walpurga, fapt ce dovedeste o slaba receptare a acestui cult in zona.

Romania (25) - Sibiul, prin aburi de locomotiva

Sibiul turistic si-a legat numele de anul 2007, atunci cand a fost capitala europeana a culturii. Atuci s-a investit puternic in renovarea cladirilor istorice, dar si in diferite facilitati pentru turisti. Anii au trecut, mai exact vreo 10 si (surprinzator) multe din cele facute atuci au reusit sa se pastreze. 

Alaturi de Arhiva de Geografie si de Calator prin garile de odinioara am descoperit insa un loc uitat de tot ce a insemnat "capitala europeana a culturii", dar care desi cam prafuit si aproape necunoscut, spune o poveste. Iar noua, calatorscopicilor, ne plac locurile si lucrurile cu poveste, asa ca vizita ne-a venit "manusa". Ei bine, nu departe de centrul istoric al Sibiului, dar suficient de bine ascuns incat sa treaca neobservat, se afla Muzeului Locomotivelor cu Abur. Asa-i ca suna interesant? Haideti sa va povestesc cate ceva despre el:

Ca sa nu plecati la drum cu false asteptari si sa ma boscoroditi la sosire, o sa va spun, din capul locului ca termenul de muzeu, in acest context, este mult supraevaluat. In fapt este vorba despre o zona de triaj, aflata nu departe de gara din Sibiu, unde au fost depozitate "bunicutele cu aburi".  Totul este in aer liber, fara vreun fel de decor sau explicatii, insa experienta este inedita. 

Muzeul a fost inaugurat 1994 si este "casa" a 35 de locomotive, 2 pluguri, 2 macarale, toate construite in perioada 1885 – 1958, cateva dintre ele de productie romaneasca (uzinele Domeniilor Resita, 23 August si Malaxa), dar si de pe alte meleaguri(Schwartzkopff, Orenstein & Koppel, Borsig din Berlin, Mavag din Budapesta, Skoda, etc).

Romania (24) - Biserica fortificata din Cârta

De la Racos, in drum spre Sibiu si trecand prin Fagaras am descoperit un alt loc de poveste. Sincera sa fiu, nu stiam ca exista, dar a fost o mare bucurie sa o vizitam si mai cu seama sa constatam ca este "taken care of" (lucru pe care ma rar il putem spune despre obiectivele turistice din Romania si in special despre ruine).

Dar sa trecem la povesti despre locuri frumoase, caci urmeaza sa includem in categoria locurilor calatorscopice - biserica cisterniciana fortificata de la Carta.

Simbol cistercian: - crosa de abate, pe poarta bisericii din Carta

Povestea ei incepe pe la 1205-1206, cand, pe aceste meleaguri a poposit un grup de calugari cistercieni veniti de la manastirea Igris (jud.

Romania (23) - Castelul Sükösd-Bethlen din Racos

Intrarea in curtea castelului

Dupa ce am coborat de pe platoul vulcanic, unde ne-am bucurat de minunatiile facute de mana Mamei Naturi, a venit momentul sa descoperim un alt loc deosebit, de data aceasta construit de mana omului - Castelul Sükösd-Bethlen, mai puin cunoscut si vizitat, dar fascinant daca ajungi sa pasesti dincolo de ziduri.

Castelul a fost construit in 1624 (dupa alte surse 1634) de familia grofului Istvan Sükősd, a carui familie avea origini secuiasti, pe domeniul primit de acesta de la principele Gabriel Bethlen. In ciuda aspectului fortificat, Castelul Sükösd-Bethlen a fost, inainte de toate, resedinta nobiliara ce se bucura de luxul si confortul unei locuinte de rangul sau. Zidurile groase ce o inconjoara si bastioanele circulare aveau rolul de apare a locuitorilor resedintei de navalirile turcesti, dar mai ales de rascoalele taranesti, destul de frecvente in acea perioada. 

In 1694, castelul intra in proprietatea celui care a dat cel de-al doilea nume castelului, adica contelui Samuel Bethlen (1663-1708), locotenent al tinutului Küküllő (Tarnava Mica) si capitan general al Scaunului Mures, care s-a ingrijit de renovarea si modernizarea castelului. Acesta nu a fost insa locuinta permanenta a lui Bethlen, ci doar o locuinta temporara. 

Romania (22) - Vulcanul stins de la Racos, Lacul de Smarald si Coloanele de Bazalt

Weekend-ul trecut a fost dedicat unei noi escapade calatorscopice, de data aceasta alaturi de Andrei Berghes si Arhiva de Geografie. Si cum aveam planuri mari si drum lung pentru ziua ce se anunta innorata si pe alocuri cu ploaie, ne-am pornit dis de dimineata, in grup organizat spre a descoperi comorile naturale mai putin cunoscute si turistic promovate. Prima oprire:

Harta

Vulcanul stins de la Racos

In primul rand, va propun sa ne plasam pe harta. Racos-ul este un sat, aflat cam la 70 km de Brasov si cam 20 de km de Cetatea Rupea. O plasare tocmai buna daca planificati un weekend medieval care sa includa cele 2 locatii vecine care se bucura de popularitate. 

Autocarul parcheaza fix langa castelul grofului Istvan Sükősd si primim promisiunea ferma ca, la intoarcere vizitam si castelul (citit despre aceasta experienta aici). Ne aflam fix in centrul satului, asa ca o luam la picitor pe urcusul intai asfaltat, apoi pietruit, ca in cele din urma sa ajungem la pamant (noroi la momentul vizitei noatre) si apoi camp si iarba, ce ne duce spre "piatra rosie", asa cum numesc localnicii vulcanul. In fapt, Racos-ul este cel mai tanar vulcan de pe teritoriul Romaniei, care (aflam de la Andrei, ghidul nostru ca a erupt ultima dată in urma cu aproximativ 683 de mii de ani, formand cele mai noi roci din Carpatii romanesti. 

 

Romania (21) - Cetatea fortificata de la Prejmer

Curtea interioara a cetatii Prejmer

Ne doream de mult sa ajungem la Prejmer, fascinati de cateva imagini aeriene ale cetatii vazute la televizor si apoi pe net si iata ca inceputul lui decembrie ne-a oferit aceasta ocazie- un weekend prelungit in care am descoperit nu doar cea mai veche biserica fortificata din Tara Barsei, cu o arhitectura inelara deosebita si foarte practica, dar si Harman-ul o alta fortificatie transilvaneana despre care puteti citi pe blog. 

Am ajuns in jurul pranzului, astfel ca poate ora, sau frigul de afara faceau orasul sa para pustiu. Ne-am indreptat pasii spre cetate, am traversat tunelul ce duce spre intrare. N-am oprit sa achitam biletul de acces si apoi, fara prea multe indiciatii sau cuvine introductive am pornit exploarea fortificatiei. La capatul culoarului am intrat in prima curte interioara, denumita curtea brutarilor (datorita unei brutarii amplasata in aceasta incinta) - aici doua magazinute de suveniruri cu firme pictate manual, dar inchise, iar in stanga intrarii un gang in scari. Am urcat scarile si ne-am trezit intr-un mic muzeul (zic trezit, pentru ca nu era niciun indicator care sa marchezi existenta acestuia sau sa invite potentialii turisti inauntru) cu costume si mobilier traditional, cu unelte si alte obiecte specifice perioadei medievale.

Bucuresti (24) - Teatrul National de Ziua internationala a teatrului

„Teatrul ne poate spune totul! Teatrul a fost si va ramane pentru totdeauna. Teatrul e deschis. Lasati naibii gadgeturile si computerele – mergeti la teatru, ocupati locurile de la parter, de la balcon, dati ascultare cuvantului, priviti pe viu personajele – in faya aveti teatrul, nu-l nesocotiti si nu-l lasati sa treaca neobservat, caci viata trece foarte repede. Avem nevoie ca teatrul sa fie diferit. Orice fel de teatru este necesar” - acesta este mesajul regizorului rus Anatoli Vasiliev pentru Ziua Internationala a Teatrului (27 martie).