Exercițiu de imaginatie (9) - Bijuterile poarte cu ele povestile vacantelor mele

Din călătorii mă întorc întotdeauna cu amintiri plăcute sau măcar amuzante, cu experiențe noi încercate cu emoție, cu momente surprinse în fotografii sau mai nou în insta-story-uri, cu rețete pe care să le încerc acasă ca să mă bucur mereu de gustul de vacantă, cu prieteni din alt colț al lumii descoperiți la o bere sau înghețată pe o terasă aglomerată, cu povești pe care le vom spune over and over, dar de fiecare dată am aceeași dilemă - eu, pentru mine, ce îmi iau ca amintire?

Pe la începuturile pasiunii pentru călătorii (să fi tot avut vreo 15-16 ani) am tatonat terenul magneților și a tricourilor cu numele orașului în care am stat, dar mi-a trecut repede. Îmi doream altceva - ceva cu semnificație, ceva care să fie cu mine permanent, ceva care să îmi amintească de vacanță, de relaxare, de perioadele de destindere, de locuri frumoase, ceva care să reziste în timp, iar toate aceste calități le-am regăsit în bijuterii. Se spune că bijuterile poarte cu ele povești, și, Doamne cât e de adevărat!

Bijuteriile vacanțelor mele sunt în primul rând valoroase prin semnificație și de puține ori valoroase din punct de vedere comercial. Sunt unice pentru că vorbesc despre mine într-un anumit moment și mă fac inevitabil să zâmbesc ori-de câte ori le privesc. Le port cu drag pentru că sunt achiziționate cu drag, niciodată întâmplător, rareori pe fugă, dar întotdeauna îmi vorbesc despre un loc anume.

Toate îmi sunt dragi și le port multă vreme după ce m-am întors din vacanță, iar asta face ca însăși perioada de concediu să pară că se prelungește (de n-ar fi taskurile zilnice de la job, m-aș simți într-o vacanță continua 😃).

De-a lungul anilor colecția mea a tot crescut, dar niciodată nu am facut o evaluare a ei cu adevărat până în seara în care am început să scriu acest articol. Câte amintiri și călătorii memorabile sunt în cutia de bijuterii improvizată și ea într-o cutie metalică de bomboane de ciocolată belgiană (și ea cu poveste, dar poate v-o spun altă dată).

Cerceii cu un mic mozaic cu flori de nu-mă-uita din sticlă de murano ce îmi amintesc de prima vacanța în Italia, alături de părinții mei. Se întâmpla prin 1999 și într-adevăr nu am uitat acea vacanță - străzile cu piatră cubică, Vaticanul, gelateriile colorate și înghețata absolut delicioasă, eleganța italiencelor și zumzetul piațetelor, multitudinea de Fiat-uri 500 în toate culorile, impresionantele galerii de artă și treptele din Piața Spaniei, toate mi se derulează în minte.

Brățara handmade pe care am împletit-o, într-o tabără prin liceu, împreună cu cea care avea să îmi devină peste ani mai bună prietenă . Se numeau friendship-bracelettes și pornind de la exemplul personal și de la minunata prietenie la care a contribuit și micuța împletitură de șnururi colorate, m-am convins că într-adevăr au ceva magic. Nu știu încă dacă e vorba despre o coincidență fericită, de o întâmplare, de efectul celor 4 ore în care am împletit și am povestit vrute și nevrute dar sunt fericită să am această brățară în colecție și pe acest om minunat în suflet.

Brățara cu steluțe de mare  din Malta - ori de câte ori o privesc revăd panorama Valettei, bărcuțele colorate din Golful Marsaxlokk și marea de-un albastru ireal. Mi-e dor de zidurile de culoarea mierii și de străzile înguste ce se varsă direct în mare, de pitoreasca resedință Casa Rocca Piccola.

Setul cu piese în formă de ciulin îmi vorbește inevitabil despre Scoția și despre prima vacanță în doi. Deși nu e o floare chiar prietenoasă, de fapt nici nu știu dacă e chiar o floare, ciulinul e unul din simbolurile care ne-a legat și pe care îl port cu drag tocmai pentru că are o semnificație unică pentru noi.

Cerceii handmade cu model spiralat primiți în dar la Festivalul Medieval de la Sighisoara în perioada studenției - imaginile îmi revin în minte ca niște flash-uri - festival, muzică medievală, stat la cort, cântece de chitară și imaginea turnului cu ceas sub razele lunii.

Cruciulița din lemn de măslin primită în Ierusalim, de la maicuțele Bisericii Sfântului Mormânt îmi vorbește despre spiritualitate și încredere în forțele proprii, despre ocrotire și bunătate, despre originile noastre și puterea de a o lua mereu de la capăt.

Setul de cercei și medalion în formă de harpă cu iz irlandez îmi vorbesc și ei despre un vis implinit, despre o destinație pe care mi-am dorit enorm să o văd, despre țara piticilor cu barbă și păr roșcat, despre petreceri și veselie, despre hostelul în care la orice oră era un moment de sărbătoare și toși eram o mare gașcă, deși ne cunoscusem doar de 15 minute.

Colierul din argint în tehnica filigram pentru care am negociat la sânge în Marele Bazar din Istanbul. Eu, care sunt departe de a fi o negociatoare și care fug cât pot de astfel de lucruri, m-am lăsat prinsă în vâltoarea și entuziasmul atmosferei din cel mai mare și mai vechi bazar din Europa, un adevărat orășel acoperit, iar experiența propriu-zisă și bucuria rezultatului e cea mai bună doză motivațională.

Ceasul din ultima călătorie în Elveția achizitionat de la un magazinaș de lângă gara din Winthertur mă poartă cu gândul la diminețile răcoroase ce ăncepeau invariabil în fața automatului de bilete din gară, gândindu-mă - Azi spre ce zări o apuc? apoi la dealurile verzi și văcuțele păscând, la munții pudrați cu zăpadă și turlele bisericilor ridicându-se semețe deasupra caselor înșiruite ordonat de-a lungul drumului.

Acesta este doar o mică parte din colecție, dar mi-ar plăcea să vă spun pe lung povestea fiecareia dintre ele. Crâmpeie de vacanță, povești de viață, prietenii, iubire, destinații toate compun o minunată panoplie a unei vieți de om.

Voi aveți astfel de povești? Cum ce obiecte vă întoarceți din călătorii?


Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2019.