Bucuresti (27) - Palatul Primaverii

Intrarea

11 februarie - zi de sambata si aproape sfarsit de iarna, cu temperaturi inca prea joase pentru o plimbare la pas prin Bucuresti, in cautare de nou colturi cu poveste, dar perfecta pentru a descoperi interioare la fel de intersante, incaperi intre ai caror ziduri s-a scris istorie si despre care auzim prea rar vorbinu-se cu admiratie. Din pacate, dar si din fericire Bucurestiul nu duce lipsa de astfel de locuri, iar noi am mai descoperit inca unul despre care va povestim pe scurt, in continuare:

Asadar, am inceput cu scurta escapada prin cartierul Primaverii, cu destinatie precisa - Palatul Primaverii, probabil cea mai cunoscuta, dar si mai greu accesibila resedinta din perioada comunista. Aici s-a aflat, incepand cu 1965 locuinta privata a sotilor Nicolae si Elena Ceausescu si casa in care, pentru o perioada scurta de timp au locuit si copiilor acestora, Nicu, Zoe si Valentin.

Candelabrul din crama

Cateva cuvinte despre cartierul (astazi elegant, linistit, dar si acum, ca si atunci, nu pentru oricine) ce "gazduieste" palatul (in fapt, o vila cu etaj):

Povestea sa incepe dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand Carol al II-lea, impreuna cu primarul de atunci al Bucurestiului - Dem. D. Dobrescu hotaraste construirea, pe acest loc a unui cartier la standarde occidentale, destinat (ca si astazi) politicienilor, dar si celor bogati. In anii 50 au inceput sa se mute aici primii nomenclaturisti comunisti. Tot in aceasta perioada vilele au inceput sa fie modernizate, iar cu timpul, pe masura ce locuitorii cartierului ocupau tot mai importante functii in stat, cartierul a devenit un mic univers inchis. La inceputul anilor 80 traficul in aceasta zona a fost interzis cu desavarsire. Astfel, viata celor ce locuiau in acest cartier a devenit inaccesibila celor de rand, ceea ce a dat nastere povestilor urbane ce inca circula despre luxul si grandoarea in care locuiau faimosii sai rezidenti.

Bucuresti (18) - Bucurestiul dincolo de centru...franturi din cartierul Berceni

sursa

Am mai spus-o, dar simt nevoia sa o repet - Bucurestiul, dincolo de gri si betoane poate fi un oras surprinzator. Si, cu toate ca este orasul m-am nascut si in care locuiesc, tot gasesc, cu fiecare plimbare pe care o fac, un coltisor de poveste. 

Bucurestiul (si nu ma refer aici doar la centrul vechi si zona istorica) e un oras care trebuie umblat si citit astfel incat sa ii descoperi farmecul si frumusetea; un oras cu multe straturi de praf, mizerie, delasare, indiferenta, sub care se ascund tacute bijuterii arhitecturale, povesti de dragoste nespuse, familii de boieri sau din contra mahalale cu rezonanta istorica si...poate chiar mai mult de atat. 

Bucuresti (15) - Moghioros: Parcul copilariei mele

In caz ca va intrebati, in poza sunt eu,  la cules de papadii in Moghioros

Am locuit intotdeauna in Drumul Taberei, iar Parcul Drumul Taberei sau Parcul Moghioros (asa cum se numea inainte) a fost "martorul" multor peripetii ale copilariei, si mai tarziu a adolescentei mele. Una dintre imaginile pe le asociez cu parcul sunt zecile de papadii pe care, mica fiind le "vanam" si apoi incercam sa le suflu dintr-o rasuflare (imi si iesea de cele mai multe ori). Dar tot aici am invatat sa merg pe bicicleta si mai tarziu pe role, aici m-am suit prima data intr-un copac (cred ca era o salcie), tot de aici m-am ales cu o sumedenie de vanatai si julituri jucand v-ati-ascunselea. Mai tarziu in Moghiors m-am plimbat prima data cu un baiat si tot aici povestem cu prietenele micile aventuri romantice de la scoala. Sunt cu siguranta zeci de amintiri si momente frumoase care ma leaga de acest loc si pe care le voi rememora mereu cu drag.