Parazit - prima experiență cinefilă sud-coreeană - o lume a contrastelor de lângă noi, privită cu umor (negru)

Săptămâna aceasta am mai adăugat o experiență asiatică în palmaresul călătorscopic și anume primul film sud coreean văzut la cinema. Nu la ei, ci la noi, mai exact la Cinema Elvira Popesco. 

Parasite (sau cum a fost tradus la noi, Parazit) nu e doar un film coreean, ci este câştigătorul Palme d’Or la Cannes 2019 și primul film sud-coreean care primește această distincție. Cu un așa CV invitația de vizionare a fost cu atât mai interesantă.

Imagine din film

Într-o maneiră satirică, filmul reușește să își țină spectatorii cu sufletul la gură timp de un pic peste 2 ore, prezentând realitatea actuală, dură, pe alocuri chiar cu note violente și cu un puternic contrast între clasele sociale din Coreea de Sud (cu toate că, într-o oarecare măsură povestea poate fi replicată în aproape orice colț de planetă). Așadar, subiectul este unul universal valabil, cel al inechitățile sociale, iar maniera de prezentare, care te trece prin o paletă largă de trăiri, îl face să își merite distincțiile.  Regia este semnată de Bong Joon-Ho, un regizor de origine coreeană din noul val de regizori contemporani.

Am intrat în sala de cinema cu curiozitate, fără prea multe așteptări și, cu excepția celor câteva imagini din promo - fără nici cea mai vagă idee despre subiect și am ieșit cu o mulțime de gânduri și întrebări. Per total aș spune că vizionarea a fost o surpriză plăcută, iar regizorul și-a atins scopul.

Raftul de calatorie (26) - Splendidul loc al fericirii supreme (autor Raluca Feher)

Partener de plajă

De câțiva ani încoace am dezvoltat un obicei - acela ca înainte de plecarea în concediu să îmi cumpăr o carte de citit. E musai să fie despre călătorii, sau ceva cu o tentă istorică și cât de cât voluminoasă, să-mi ajungă tot concediul. Daca are sau am norocul să mă captiveze rămânem nedespărțite până la final, iar daca nu, rămâne pedepsită într-un fund de bagaj (recunosc, rar mi se întâmplă asta, pentru că încerc să îmi aleg partenera de călătorie cu mare grijă - citesc review-ul și prezentarea, dar mai cu seamă mă ajută coperta - nu știu de ce, dar am o pasiune pentru coperțile care par să ascundă o poveste, care sunt subtile și nu dezvăluie prea multe despre secretul ascuns între coperți). 

Anul acesta, partenera de călătorie a fost o experiență alertă, interactivă, scrisă sincer și cu mult umor - Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum agăsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia de Raluca Feher, om vesel și neconvențional ce vine din zona publicității - deci știe ce și cum să zică și să îți dea să te țină cu ochii în carte până prinzi răsăritul, deși nu ști când a trecut apusul.

In vacanță am fost la Olimp, la noi ici-șa pe malul mării, însă citind Splendidul loc al fericirii supreme, am senzația că m-am întors din Asia (unde mai pui că n-am plătit nici avionul?).