Romania (40) - Calatorscop pe munte - Babele și Sfinx-ul

Platoul Bucegi & Cabana Babele

Profitând de cele câteva zile libere și de vremea frumoasă și ceva mai răcoroasă a ultimelor zile de vară, ne-am pornit din nou la drum. Și cum în ultima vreme pașii ne-au purtat prin așezări urbane mai noi sau mai vechi, întru descoperirea unor locuri de poveste, de data aceasta ochii, dar mai cu seamă plamaânii și-au cerut porția de verde și de aer curat. Era așadar nevoie de o pauză în natură, iar o excursie pe cont propriu prin Bucegi a fost o destinație la îndemână. 

Privind un pic înapoi îmi dau seama că a trecut destul de mult de la ultima astfel de plimbare pe munte - să fie condiția fizică, să fie confortul orășanului, să fie lista extinsă de călătorii? Încă nu ne-am hotărât a cui e vina, însă ce-i drept e că ne-am bucurat de acestă pauză de verde.

Am început aventura dis de dimineață cu trezirea pe la 6:00, îmbarcarea și plecarea din București spre DN1 spre Sinaia. Chiar la intrarea în Sinaia, ne-a abatut de la drumul clasic de pe Valea Prahovei, pe DN 71 până la Cabana Piatra Arsă. Aici am avut prima surpriză - drumul extrem de bun (Deci se poate și la noi 👍). Ruta poartă numele de TransBucegi (sau TransBabele,cum indica GPS-ul nostru) și a fost redeschis circulației prin 2013, iar peisajele sunt spectaculoase.

Muntenegru (1) - Canionul Tara, o marturie in plus ca natura este mai puternica si mai surprinzatoare decat credem

Steagul muntenegrean la trecerea frontierei

Dupa ce am parasit Serbia, ne-am indreptat spre Muntenegru , locul pe care venetienii l-au numit Tinutul Muntilor Negri si care continua sa surprinda prin frumusetea salbatica a padurilor dese de conifere printre care stanci golase isi arata forta inaltandu-se spre cer. Traversand Alpii Dinarici, destinatia noastra a fost Parcul National Durmitor si canionul raului Tara, ce se intinde pe o suprafata de mai bine de 80 km si este cel de-al doilea canion ca marime din lume, dupa Grand Canion din Arizona, Statele Unite ale Americii.

Muntenegru a inceput sa devina recent o destinatie de vacanta, iar ceea ce cucereste este in special peisajul sau natural, salbatic si nealterat. De altfel, zona pe care am traversat-o noi, este inscrisa, din 1980, in Patrimoniul UNESCO tocmai pentru aceasta frumusete salbatica deosebita. Cu regret va spun ca aparatul de fotografiat s-a cam aratat neputincios in a surprinde adevarata maretie a peisajului - asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant ca e o calatorie pe care merita sa o faceti.

Romania neimblanzita - 6 motive pentru care sa mergi la film

Cu bucurie si totodata emotie am primit invitatia celor de la Auchan Retail Romania de a participa la avanpremiera filmului Romania neimblanzita, cadoul pe care retailer-ul francez il face Romaniei in anul centenarului Marii Uniri. Un dar cu adevarat potrivit, caci parca prea des uitam ca nu suntem singurii locuitori ai planetei si ca natura si frumusetea salbatica, de care ne bucuram in plimbarile noastre, nu sunt vesnice si de neclintit; mai mult e de datoria noastra sa le pastram asa cum sunt - nealterate, neprelucrate si cat mai departe de mediul urban; sa le pastram fragilitatea si magia si sa ne bucuram de ele atunci cand ne ies in cale, caci asa cum spunea cineva la evenimentul de aseara: "spectacolul naturii nu e meritul omului".

Bucuresti (30) - Delta Vacaresti, impresi si pareri calatorscopice si neavizate

Delta Vacaresti - the classic view

Sambata e zi de plimbareli calatorscopice, iar, daca nu parasim Bucurestiul, descoperim si aici mereu ceva nou. V-am spus ca Bucurestiul e un oras surprinztor! Intr-una dintre sambetele trecute am decis sa ne transformam in mici exploratori si sa ne avantam prin salbaticia care a crescut taman in mijlocul orasului. "Descoperita" si apoi popularizata cu surle si trambite,  promovata prin zeci de documentare mai mult sau mai putin cosmetizate, Delta Vacaresti (caci aceasta a fost destinatia noastra de weekend) promitea o evadare in natura. Si asta era exact ce ne doream!

Bucuresti (15) - Moghioros: Parcul copilariei mele

In caz ca va intrebati, in poza sunt eu,  la cules de papadii in Moghioros

Am locuit intotdeauna in Drumul Taberei, iar Parcul Drumul Taberei sau Parcul Moghioros (asa cum se numea inainte) a fost "martorul" multor peripetii ale copilariei, si mai tarziu a adolescentei mele. Una dintre imaginile pe le asociez cu parcul sunt zecile de papadii pe care, mica fiind le "vanam" si apoi incercam sa le suflu dintr-o rasuflare (imi si iesea de cele mai multe ori). Dar tot aici am invatat sa merg pe bicicleta si mai tarziu pe role, aici m-am suit prima data intr-un copac (cred ca era o salcie), tot de aici m-am ales cu o sumedenie de vanatai si julituri jucand v-ati-ascunselea. Mai tarziu in Moghiors m-am plimbat prima data cu un baiat si tot aici povestem cu prietenele micile aventuri romantice de la scoala. Sunt cu siguranta zeci de amintiri si momente frumoase care ma leaga de acest loc si pe care le voi rememora mereu cu drag.

Romania (14) - Palatul Mogosoaia, de la istorie la picnic

Dupa 2 ani in care nu il mai vazusem, sambata am revizitat Palatul Mogosoaia. Trebuie sa recunosc ca a fost o reala placere si surpriza, in acelasi timp. Zic placere, pentru ca nu ai cum sa nu te bucuri de tot peisajul pe care ti-l ofera domeniul: de la intinderea de verde si padure, laconstructiile din caramida rosie si ornamente ondulate scluptate in piatra, de sclipirire si clipocetul apei lovind incet treptele de piatra ale loggiei si toate acestea intr-o zi senina (semi)racoroasa de vara. Iar surpriza - pentru ca, am vazut schimbari reale (a se intelege in bine), fata de ceea ce exista aici in urma cu doi ani - am vazut cosuri de gunoi, iar bancile au fost schimbate, iarba este udata si tunsa (si are un aspect ingrijit), marginea aleilor a fost inveselita cu flori, la fel si stalpii de iluminat; locurile de picnic sunt semnalate cu pancarte, indicatoare, paza si grupuri de turisti (locali sau straini) care veneau fie cu masina, fie cu transportul in comun sau cu autocarul. Deci se poate! si incepem sa ne apropiem de ceea ce ar trebuie sa fie un o fosta curte domneasca.

Palatul, alaturi de intreg ansamblu de la Mogosoaia a avut o istorie tumultoasa: consturit si aflat pentru 120 de ani in poseia familiei Brancoveanu, confiscat de turci, rascumparat si apoi intrat in posesia familiei Bibescu, deteriorat de bombardamente in timpul Primului Razboi Mondial, renovat, nationalizat si devastat de oameni, dar si de cutremure, edificiul a fost transformat in cele din urma in muzeu.

Bucuresti (13) - Parcul dintre bulevarde

Va spuneam si in cadrul altor articole, Bucurestiul este un oras plin de surprize; desi privindu-l pe de-a-ntregul nu il consider un oras frumos, are darul de a surprinde atunci cand te astepti mai putin - detalii arhitectonice, ziduri incarcate de istorie, locuri noi care indeamna la visare sau colturi de natura printre betoane, toate fac parte din micile surprize pe care Bucurestiul le ofera oricui are rabdare sa le primeasca. Astazi, o zi cu soare si adiere calda de primavara, am plecat in cautarea surprizelor pe care le ascunde Bucurestiul, iar el nu m-a dezamagit - mi-a oferit un loc de verdeata tocmai bun pentru incarcat bateriile:

Bucuresti (11) - Parcul Bazilescu - intre verde si dezamagire

Bucurestiul e un oras care te surprinde la fiecare pas. Placut sau neplacut, sentimentul acesta te urmareste la fiecare plimbare, iar pe masura ce descopar locuri noi, inteleg cat de putin imi cunosc orasul.

Intr-o dupa-amiaza, saptamana trecuta, am pornit spre Parcul Bazilescu, situat in cartierul Bucurestii Noi, la capatul celei mai noi linii de metrou. Imi parea cumva la capatul pamantului, intr-o zona, cu care, recunosc n-am interactionat prea mult.

Odata intrat in parc de surprinde linistea si verdele ce ascunde blocurile de peste strada. Esti parca rupt de cotidianul agitat, de probleme, poti fi tu, cu tine si atat. Parcul a fost de curand reamenajat si pare a fi bine intretinut, cu banci si cosuri de gunoi afernete, cu locuri de joaca pentru copii, cu iarba tunsa si udata de aspersoare, astfel incat isi mentine acel verde crud si odihnitor. Mai ca iti vine sa te intinzi pe iarba si sa ghicesti forma norilor de pe cer.