Democrația, o utopie necesara

Articolul de față ar putea parea ușor atipic pentru un blog de travelling, însă, acceptând provocarea SuperBlog întrerupem ritmul călătoriilor și facem un exercițiu civic.

Democrația este probabil soluția de compromis pentru guvernarea unei țări. Nimeni nu se aștepta ca tranziția spre democrație să funcționeze ireproșabil într-o țară ca România, după aproximativ 45 de ani de comunism, mecanismul democratic devenind o formă de import din Occident. Nu știu dacă în perioada interbelică eram la nivelul marilor democrații ale Europei, însă la momentul acesta așteptările Uniunii Europene la adresa noastră sunt mari. De aceea, abaterile și încălcările regulilor democratice trebuie avute în vedere și taxate mult mai drastic. De ce nu se întâmplă asta? Pentru că România nu a funcționa ca un stat profund democratic începând cu anul 1990, ci a avut un parcurs destul de întortocheat, în care cei aleși s-au năpustit de fiecare dată să îşi mărească veniturile şi averile, să își consolideze privilegiile ignorînd orice alte avertismente și considerații.

România nu este condusă de popor, ci de o elită politică provenită încă din fosta nomenclatură comunistă. Nimeni nu întreabă poporul ce-și dorește cu adevărat sau dacă s-a întâmplat rezultatul s-a soldat cu un referendum. Aici având un exemplu clar că într-o democrație cum este cea a noastră, un proces de consultare prin vot a cetățenilor cu privire la un text de lege chiar dacă este validat prin vot, punerea lui în practică... se lasă îndelung așteptat. Deasemeni, un instrument democratic îl reprezintă petiția online și reprezintă o modalitate prin care orice persoană își poate exprima liber opinia față de o situație a realității românești.

Anul acesta este un an electoral. Din păcate, după aproximativ 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 observăm faptul că scena politică românească este una profund dezechilibrată și avem un electorat parțial indiferent, parțial isterizat împotriva uneia dintre formațiunile politice existente. Prezența la vot este una tot mai scăzută, rezultând o reprezentitate la fel de scăzută a celor câștigători la ultimele alegeri. Alegem o persoană sau un partid și nu o idee, subiectele de interes public lipsesc din campania electorală iar presa, alături de televiziuni nu fac altceva decât să incite jocul politicienilor, fără ca alegătorii să înțeleagă cum ar putea candidații să le rezolve concret problemele cotidiene. Mita electorală este un aspect generalizat, iar dat fiind rezultatul ultimelor cicluri electorale, cei aleși sunt aceiași, indiferent de partid, migrația politicienilor fiind deasemeni un fapt cotidian. Votul a devenit un exercițiu formal, prin care sunt selectați din aceeași masă de persoane cei care urmează sa guverneze.

Egalitatea cetățeanului în fața legii este una dintre valorile democrației. Orice individ, indiferent de statutul său în societate, trebuie să răspundă pentru faptele sale în aceeași măsură ca ceilalți. După cum constatăm, din păcate acest principiu este deseori nerespectat.

Alte valori sunt libertatea religioasă, accesul liber și neîngrădit la informație și educare, rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor sociale, respectarea drepturilor minorităților și controlarea încercărilor de instalare a monopolurilor în domeniul mass-media, telecomunicațiilor, IT-ului și nu mai puțin important, al economiei.

Orice societate democratică are la bază principiile capitaliste, unde banul este unitatea de măsură  și indicator al profitabilității, al stării de sănătate al economiei. Cei care au cei mai mulți bani au și puterea, ei conducând societatea democratică. Prin mass-media populația este intoxicată și de ce nu chiar manipulată într-o direcție sau alta, schimbând opinii.  

Democraţia nu poate funcţiona decât dacă toţi oamenii ar respecta adevăratele valori (onestitatea, cinstea etc.) . Ea are ca scop bunăstarea omului, însă un grup restrâns, profită de libertăţile oferite şi de puterea banului pentru a se impune în secret şi a conduce în mod totalitar din umbră.

Faptul că începând cu tragedia de la clubul Colectiv din 2015 o bună parte din cetățenii noștri au înțeles că ieșind în stradă și protestând împotriva derapajelor instituțiilor publice nu fac altceva decât să devină o componentă activă a sistemului democratic devenind un câștig pentru societatea românească și premiza pentru însănătoțirea acesteia. Practic, societatea civilă a început să câștige teren tocmai prin reacția spontană a unor indivizi la deciziile luate de aparatul de stat. Pentru a ieși din fundătura în care ne găsim, implicarea activă a cetățenilor în viața politică poate duce la o formulă alternativă de guvernare care să reașeze din temelii raporturile dintre individ și stat.

Se poate constata că astăzi, nu doar în România, cât şi în societăţile cu tradiție democratică ale civilizaţiei euro-atlantice, că variantele cu care lucrăm nu mai sunt decât marginal democratice, și mai puțin reprezentative. În Statele Unite, cel mai reprezentativ exemplu de democraţie a lumii, Preşedintele în exerciţiu le-a spus-o direct, milioanelor de americani că nu îl interesează să fie "reprezentativ" decît pentru cei care vor să îl voteze. În Franţa, reprezentativitatea mandatului prezidenţial Macron este contestată din toate părțile. Democraţia britanică nu mai poate produce guverne reprezentative, decît pentru interesele unor grupuri de putere, în niciun caz pentru interesele generale ale populaţiei. În Italia, dacă ar fi să luăm în serios "reprezentativitatea" actualei formule de guvernare, ar trebui să admitem că democraţia italiană a făcut trecerea către o guvernare populistă care se aseamănă într-o oarecare măsură cu un sistem neo-fascist, care se foloseşte democraţia doar pentru legitimarea şi securizarea mandatului de guvernare. Nici SUA sau Marea Britanie nu au rămas imune la tentaţia soluţiilor nu doar parțial, ci de-a dreptul anti-democratice. 

Un articol interesant și iun material de studiu pe subiect găsiți și aici: https://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/democracy-and-human-rights/global-democracy

Mă întreb uneori care este etalonul în democrație? Cine a aplicat-o ca la care și i-a ieșit cu succes?

Am pornit de la o definiție a democrației și închei cu o concluzie: democrația este un sistem utopic, a cărei ideologie este respectată parțial, dar nu poate fi înlocuită, sau cel puțin nu încă, cu un sistem mai bun.


Acest articol a fost scris în cadrul competiției SuperBlog 2019