Bucuresti (32) - Un colt din Micul Paris de odinioara

Calatorscop la FotoCabinet

Dragilor,

Incepe perioada aceea a anului cu inimioare roz-rosii, ciocolata, (pseudo) cine romantice, mi-mi-mi-urii si priviri galese, incat te intrebi unde naiba a zacut ascunsa atata dragoste si cum de taman acum, cand afara ploua si iarna parca nu mai vrea sa plece ne-a apucat reumatismul, pardon...romantismul. Sa va spun un non-secret - pana si noua, femeilor ni se cam apleaca de la atata dulcegaraie. Sau oi fi ramas eu singura Cupidon-Grinch. Dar hai ca m-a luat valul si uit despre ce vroiam sa va povestesc :) 

Chiar ma intrebam cum de mi-a zburat mintea la asta si de unde am plecat..Hmm? A! da :) ma gandeam la cat de "altfel" trebuie sa fi fost dragostea in Bucurestiul Belle Epoque, cand pana si dezvelitul gleznelor reprezenta o granita foarte fina intre intimitate si vulgaritate, cand o adiere din gene frangea inevitabil inima tanarului student neinitiat in ale dragostei, si cand, prinsa in valtoarea sentimentelor si stransa in corsetul dupa moda vremii, dominisoara lesina, asemeni unei trestii aplecata de vant (si isi revenea la fel de rapid, daca nu intorcea privirea potrivita). 

Romania (37) - La Ploiesti timpul are casa lui - Muzeul Ceasurilor

Casa Luca Elefterescu - Muzeul Ceasurilor, Ploiesti

Pe ideea "niciun weekend acasa", am pornit intr-o duminica spre Ploiesti cu gandul la Muzeul Ceasurilor, pe care il mai vizitasem in urma cu multi multi ani, intr-o excursie din scoala primara. Imi ramasese in minte un ceas-tablou sau tablou-ceas cu o scena dintr-un burg medieval, o fierarie, cu elemente miscatoare, dintre care coada vesela unui catel e cea care m-a fascinat cel mai mult. 

Asadar, imediat ce am ajuns in Ploiesti, prima oprire a fost Muzeul Ceasurilor, renovat si redeschis publicului in 2016. Aflat intr-o zona linistita, de case vechi (zona ce mi-a amintit cumva de casele din zona str. Popa Soare sau cele din Bdv Dacia din Bucuresti), casa avocatului si liderul conservatorilor prahoveni, Luca Elefterescu, ce adaposteste astazi muzeul se remarca prin arhitectura sa in stil neogotic, in contrast si totusi in armonie cu celelalte cladiri din jur. In oramentul de fier ce imbracausa de la intare au ramas inglobate initialele celui dintai proprietar (E si L). De altfel, de casa lui Luca Elefterescu se leaga multe dintre evenimentele mondene alte vremii - sfarsit de secol XIX, inceput de secol XX, in principal jours fixes, la care se organizau concerte de camera sau se dansau valsuri si culminand cu primul revelion din Ploiesti, organizat chiar in marele salon din resedinta lui Elefterescu. Vorbim despre trecere dintre 1903 si 1904. 60 de ani mai tarziu profesorul Nicolae Simache avea sa mute aici colectia sa de obiecte pentru masurarea timpului: cadrane solare, clepsidre, nisiparnite, ceasuri de mobilier, de semineu, de perete, de buzunar, de calatorie si tot felul de accesorii si curiozitati, toate avand ca scop masurarea timpului.

Bucuresti (31) - Pe urmele familiei Chrissoveloni prin centrul vechi

Sursa foto

Dupa-amiaza de vara, tocmai buna pentru a descoperi noi intelesuri pentru locurile si cladirile pe langa care trecem aproape zilnic, in acelasi iures ce poarta amprenta rutinei. De data aceasta i-am ales ca parteneri de calatorie pe cei de la Asociatia Istoria Artei, intr-un tur pietonal printre cladirile ce au facut parte din patrimoniul familiei Chrissoveloni. Turul a fost condus de d-na Oana Marinache, istoric de arta si presedinta asociatiei, care ne-a purtat pasii pe Lipscani, dar si prin tumultoasa viata a familiei, legaturile cu marile nume ale epocii si ceea ce a ramas in urma lor - trei foste sedii de banca si a unui centru comercial: BNR - filiala Bucuresti (Lipscani nr. 8), imobilul de la numarul 29, Carturesti Carusel (Lipscani nr. 55) si Palatul Sutu. O calatorie interesanta, care se intrepatrunde cu viata financiara a Bucurestiului de la final de sec XIX si inceput de sec XX.

Bucuresti (23) - Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck

In ultimele zile ale lui februarie am profitat de vremea frumoasa de afara si de o zi libera in cursul saptamanii, ca sa imbin treburile administrative cu placutul. Astfel ca, intre doua cozi si multa birocratie am ales sa ma relaxez si in acelasi timp rasfat cu o  plimbare, pe jos, pe stradutele pitoresti si linistite cu case de la 1900 din zona Piata Victoriei - Piata Romana. Asa am ajuns sa revizitez Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck.

Casa ce gazduieste muzeul se face remarcata imediat, nu doar prin arhitectura sa stil Tudor (asemeni Muzeului de Arta Veche Apuseana), dar si prin culoarea zidurilor sale un rosu grena, pe care unii il numesc rosu-pompei; iar intre zidurile sale vei descoperi, odata ce ii treci pragul povestea unei familii de artisti, cu parfum de epoca, de bun gust si pitoresc.

Am petrecut cateva minute admirand de pe trotuar exteriorul casei, apoi am citit cele cateva informatii despre muzeu, aflate pe o placuta, in apropierea portii, cand, de undeva din curte se aude o voce baritonala: "Doriti sa vizitati muzeul?" Pret de cateva clipe in mintea mea a fost un amestec de entuziasm, de wow, de surprindere, de bucurie si inca ceva pe deasupra. Iar la o astfel de invitatie nu aveam cum sa raspund altceva decat DA. Cred ca este prima oara de cand am inceput sa redescopar Bucurestiul, cand am parte de o astfel de primire calda. Sunt convinsa ca multe s-ar schimba in turismul romanesc daca am urma acest exemplu, daca am invata sa fim mai primitori, sa ne "agatam" potentialii vizitatori si sa ii intampinam (cel putin) cu un zambet. 

Dar revenind la muzeu:

Bucuresti (17): Palatul Bursei - un crampei din Bucurestiul de alta data

Pe la sfarsitul lunii octombrie, m-am nimerit (printr-o conjunctura fericita in zona Universitate), pe langa Biblioteca Nationala (Palatul al Camerei de Comert si Industrie) despre care v-am povesti mai multe aici. Un afis colorat si cativa tineri cu alura studenteasca stand in dreptul uneia dintre intrarile laterale mi-au atras atentia. "Intrare libera" scria pe afisul colorat, asa ca am profitat de ocazie si am patruns (din nou) in cladirea - monument "de o majestate simpla si frumoasa, cu o fatada grandioasa, clasica si vie“, cum aparea descrisa cladirea, in publicatiile de la inceputul secolului XX.

Mi-am zis ca e o ocazie buna sa descopar o alta aripa a impozantei cladiri ce a adapostit odata Bursa. Mai ales ca, din punctul meu de vedere, este cea mai frumoasa cladire din fostul district bancar al Bucuresiului de alta data; din care mai fac parte cladirea Bancii Nationale, acuala cladire a Universitatii Spiru Haret (ce adapostea odata Societatea Creditului Funciar Urban), etc.

Raftul de calatorie (17) - Colectionara de parfumuri interzise (autori: Kathleen Tessaro)

"Don't judge a book by its cover", dar ce te faci cand coperta este primul lucru care te atrage la o carte (Ana Nicolau si echipa de la Nemira au facut o alegere excelenta), apoi titlul si in cele din urma, iremediabil si ireversibil - intreaga poveste; o pendulare continua, aproape ritmica, intre cosmopolitul Paris al anilor '50 si New York-ul anilor '20, presarat cu franturi din atmosfera boema, cu aroma decadenta de tutun, alcool si jocuri de noroc din Monte Carlo si Londra, trista si cenusie de dupa razboi.

Colectionara de parfumuri interzise

este o poveste pe cat de tumultoasa, pe atat de eleganta, care te face curioasa sa intorci, de fiecare data pagina pana ajungi la final. Este povestea a doua femei, care desi nu se intalnesc propriu-zis niciodata, reusesc sa-si dea peste cap viata una celeilalte. E povestea unei legaturi nevazuta, ce se intinde in timp, aproape 3 decenii si poarta cu ea, neperceptibil si totusi atat de prezent si rascolitor de amintiri uitate, un parfum de "narcise salbatice, lemn, lana si par". In final, Colectionara de parfumuri interzise este povestea unei calatorii care schimba destine, fiindca pana la urma, nu doar viata lui Grace Monroe (persoanjul principal) se schimba, dar si cea a sotului sau, a avocatului D-nul Tissout, a Madamei Zed si a celorlalte personaje din timpul prezent al romanului, etc. 

Bucuresti (16) - Expo Bazar Art

O plimbare prin targurile de vechituri este o adevarata calatorie in timp, in vremuri in care timpul trecea mai tihnit, in care preocuparea era mai mult pentru frumos si mai putin pentru functional, in care atentia pentru detalii si calitate era la un alt nivel (mai inalt). Obiectele pe care le gasiti in aceste piete sunt cele care au treut testul timpului si care, readuse la viata spun povestea vremurilor din care provin. Primul astfel de targ pe care l-am vizitat a fost la Viena (cititi mai multe aici), iar de atunci am mai vazut si alte targuri, mai mari sau mai mic; niciun targ nu e la fel, nicio zi in acelasi targ nu seamna cu precedenta, asa ca, daca te-ai indragostit iremediabil de un anume obiect si daca bugetul ti-o perminte, ia-l acasa, pentru ca, data viitoare s-ar putea sa nu il mai gasesti. 

Romania (18) - Baile Herculane

Continuam povestea "aventurii" noastre prin Baile Herculane, cea mai veche statiune turistica din Romania. Prima parte a povestii, o regasiti aici

Daca in perioada "austriaca" a statiunii accesul era, cu precadere, destinat aristocratiei, luxul si opunentul fiind prezente la orice pas, iar in perioada comunista sa prinzi un loc "la tratament" la Baile Herculane era ceva de vis, acum totul pare ca a fost dat uitarii. Cativa turisti rataciti (printre care si noi), o groaza de pensionari veniti pentru bai si tratament, cladiri (mai bine de 80% din cladirile istorice ale statiunii) in santier, acoperite de schele si cam atat...pe cat de frumoasa, pe atat de trista am regasit-o. Dar dincolo de valul gri si trist care o invaluie, Baile Herculane iti dezvaluie crampeie din frumusetea sa de alta data, la fiecare pas.

Romania (17) - Baile Imperiale Austriece- un paradis (aproape) pierdut

Punctul central al excursiei noastre prin Oltenia a fost Baile Herculane, un loc pitoresc pe care l-am vizitat alaturi de parintii mei in urma cu mai bine de 14 ani si in care mi-am dorit sa revin.
Statiunea se afla pe Valea Cernei, la aproximativ 40 km de Drobeta-Turnu Severin si, cu toate ca se afla la o altitudine de doar 160 m fata de nivelul marii, aici se respira un aer puternic ionizat, ca la 1500-2000 metri.

Pentru pasionatii de calatorii, faptul ca Baile Herculane se afla pe aceeasi paralela cu Nisa si Venetia ar putea fi un detaliu interesant.

Am decis sa revizitam statiunea intrucat, cumva ramasese intiparita in mintea mea de copil acea frumusete pe inca o emana acest loc, in care natura si istoria se imbina s-au imbinat armonios de sute de ani.

Romania (13) - Micul Trianon de la Floresti - o bijuterie pierduta si o poveste trista

"Adevarat paradis terestru, cu atat mai impresionant cu cat nici de pe calea ferata ce traverseaza campia intre Floresti si Baicoi, nici imprejurimile prafuite ale proprietatii, nici drumul desfundat care leaga gara de castel nu lasau sa se intrevada ceva asemanator. Colorit bogat, armonios impartit: straturi inflorite, catifeaua de un verde intens a pajistilor netede, carpeni ramurosi, tunsi impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fantani arteziene dupa moda franceza, linia clasica a aleilor lungi, cu pietrisul fin bine netezit, care aminteau gradinile de la Versailles, inviorate de asfintitul soarelui de mijloc de august; palcuri de vile luminoase si de pavilioane vesele, impodobite cu capucine și muscate". - in aceste cuvinte descria Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino palatul de la Floresti.

La 100 de ani si ceva de la finalizarea constructiei (in 1913), aproape nimic nu mai aminteste de paradisul terestru, insa ruinele intr-o avansata stare de degradare continua seria locurilor frumoase din Romania, in jurul carora s-ar putea tese sute de povesti, ce cad victime ale nepasarii si probabil a intereselor ascunse.Desi Calatorscop este despre calatorii si locuri pe care va recomand sa le vizitati, nu pot trece cu vederea monumentele cu un imens potential turistic care sunt lasate (de cele mai multe ori voit) in paragina.

Romania (10) - Castelul Pelisor - istorie, papucei si un ghid la inaltime

In weekend-ul in care am vizitat Palatul Cantacuzino si Muzeul Iulia Hasdeu, despre care v-am povestit acum ceva vreme, am fost si la Castelul Pelisor (Pelesul era inchis pentru conservare). Am ezitat un pic sa va scriu si despre el, pentru ca e o locatie foarte cunoscuta, s-au scris mii de articole, carti si povesti despre el, asa incat mi-a fost teama ca articolul meu nu va aduce nimic nou fata de ceea ce stiti deja despre Pelisor. In final, ceea ce aduce nou acest articol este recomandarea de a-l vizita, daca pana acum nu ati avut ocazia, sau de a-l revizita, pentru ca orice revedere va aduce cu sine ceva nou. Pentru mine, noua si  placuta surpriza a fost prezenta si prezentarea ghidei care a coordonat acest tur.

Exercitiu de imaginatie (3) - Eleganta ca destinatie

Putem vorbi de eleganta in cazul unei persoane, in cazul unui accesoriu sau a unui obiect vestimentar, ne putem duce cu gandul la armonie, la sobrietate cu gust, la delicatetea formelor si a culorilor, dar putem vorbi oare de eleganta unui oras? Putem insa asocia o intreaga "urbe" cu strazi, case, cladiri administrative, muzee, oameni, parcuri cu eleganta?

Mi-a placut provocarea celor de la AeroTravel, asa ca am rememorat locurile pe care le-am vizitat, prin prisma elegantei pe care o emana, a aerului boem, a cladirilor atent studiate, care nu inceteaza insa sa surprinda vizitatorul. Le-am privit prin ochii turistului, a calatorului si mai putin a celui care locuieste aici, pentru ca e greu sa vezi eleganta in rutina activitatilor zilnice, dincolo de stresul si agitatia cotidiana, detasandu-te de problemele inerente, de zi de zi.

Raftul de calatorie (8) - 20 de ani in Romania (autor: Maude Rea Parkinson)

Citind cartea ai senzatia ca stai la un ceai, intr-un cerc de prieteni, iar cineva (in acest caz Maude) povesteste despre experienta sa intr-o tara cu totul necunoscuta; uneori cu ironie si umor, alterori critica, cateodata impresionata, mereu comparand cu experientele anterioare, insa oferind de fiecare data detalii despre cadrul si contextul in care are loc fiecare actiune/eveniment. Trecerile de la un subiect la altul se fac brusc, ca si cum ai rememora anumite evenimente, care se leaga de altele si altele fara a tine cont de o cronologie aparte, ci mai degraba de senzatia/feeling-ul pe care fiecare experienta a lasat-o.

Povestirile sunt mai putin conectate la evenimentele istorice, cat mai degraba la viata cotidiana, vazuta prin ochii unui om simplu, cu un nivel ridicat de cultura si cu acces in casele si cercurile familiilor din inalta societate (ministrii, ambasatori, etc), dar si a comunitatilor anglofone, franceze si germanice din Bucurestiul antebelic (sa nu uitam ca actiunea se petrece in perioada 1889-1911).

Bucuresti (8) - Gara de Nord - Salonul Regal

Odata cu Train Delivery 2014 am aut ocazia sa pasim in Salonul Regal al Garii de Nord, restaurat in forma sa originala din vremea lui Carol I si inaugurat in 1 Decembrie 2013. 

Salonul Regal a fost construit ca sala de asteptare pentru familia regala si alte oficialitati ce calatoreau cu trenul in Romania, avand ca punct de plecare sau de sosire Bucurestiul. In acest salon a fost primit si imparatului Franz Joseph al Austro-Ungariei, de catre Carol I cu ocazia vizitei sale in Romania, din Septembrie 1896. 

Viena (1) - Piata de purici sau (mai pitoresc) Flohmarkt

Inevitabil fiecare calatorie include in program o zi, sau momente dedicate cumparaturilor. Fie ca este vorba despre suveniruri, cadouri pentru cei dragi sau lucruri care sa iti aminteasca, odata intors acasa, de farmecul locurilor vizitate. In Viena am descoperit o alternativa la "traditionala" sesiune de shopping - piata de vechituri sau Piata de Purici.

Ca sa te poti bucura de magia acestui loc e nevoie sa te trezesti cat mai de dimineata (piata se deschide incepand cu ora 6:30). Noi am ajuns pe la 8:30 si pana la 10 ne-am plimbat in voie pe langa cele 4 siruri lungi de tarabe. Apoi au inceput sa vina grupuri din ce in ce mai multe de turisti si parca nici aerul nu mai era suficient.

Aici gasesti ce vrei si ce nu vrei, de la bijuterii vintage, obiecte de mobilier, vesela si ustensile de gatit, feronerie, numismatica din diferite perioade, discuri, ziare si pana la kitchosenii si nimicuri (haine vechi, incaltaminte purtata, pahare ciobite si jucarii stricate).

Ce este Calatorscop-ul?

Calatorscop-ul este un caleidoscop de calatori, un amalgam de culori, de strazi, de locuri umblate, cunoscute sau mai putin cunoscute, de poze, de locuri frumoase. Calatorscop e un album de amintiri, de oameni frumosi, de momente si povesti pe care aleg sa le impartasesc cu voi. Pe scurt e tot ceea ce imi da o stare speciala.