meniu

Sunday, October 15, 2017

Exercitiu de imaginatie - Biblioteca de calator incepator


La momentul la care am inceput da scriu acest articol, stateam (ca in fiecare dimineata de luni, marti, s.a.m.d) in statia de autobuz. De data aceasta insa aveam in mana "Cartile care ne-au facut oameni", initiata si coordonata de Dan C. Mihailescu si aparuta prin 2010 la editura Humanitas.

Asa cum povesteste insusi autorul, ideea proiectului a pornit de la intrebarea, tot mai des si in diferite contexte adresata, cu privire la lecturile ce ar trebui sa treaca prin mainile oricarui tanar. Acele volume care sa ii deschida pofta de lectura, dorinta de cunoastere si care, in final se doresc a fi catalizatorul ce il va transforma pe "pierde-vara hipsterel" intr-un adult cult. Ei bine, daca despre cartea lui Dan C. Mihailescu o sa va impartasesc mai multe intr-un articol din seria "Raftul de calatorie", cel de fata este despre cartile care au trezit in mine dorinta de a calatorii, de a descoperi o alta latura a cladirilor de langa noi, spiritul de aventura semi urbana si in general tot ceea ce se concentreaza in spiritul calatorscopic din spatele blogului. Asadar, in ropot de tobe si cu elan inainte - 9 volume care mi-au influentat si slefuit spiritul calatorscopic :

Monday, October 9, 2017

Malta (3) - Experiente culinare malteeze


Vacanta in Malta a fost o desfatare pentru toate simturile, astfel ca nu puteam sa povestesc despre aceasta experienta fara sa va povestesc despre gustul Maltei, mai cu seama ca aceasta se lauda cu o bogata istorie culinara. Citeam inainte de a porni la drum ca aceasta este poate prima tara din lume care a avut o gastronomie fusion si mi-am zis "wtf :) suna foarte pretentios si un pic dubios :)". Dar a venit rapid explicatia - "vina" o poarta cavalerii ioaniti, care provenind din diferite colturi ale Europei, au venit fiecare cu bagajul lor gastronomic. Astfel, bucatele aduse de cavaleri s-au impletit cu bucataria insulara a maltezilor, pe care acestia dintai o considerau a fi "bucataria saracului" si astfel s-au nascut preparatele ce astazi defineste gastronomia Maltei. E foarte greu sa gasesti un preparat maltez, fara sa identifici rapid si un frate (mai apropiat sau mai indepartat) prin bucataria italiana, franceza, spaniola, germana, englezeasca sau araba.

Dar sa le luam treptat:

Sunday, October 8, 2017

Malta (2) - 5 resedinte malteeze pe care nu trebuie sa le ratezi

Salonul de vara - Casa Rocca Piccola
Pasionat sau nu de istoria locurilor pe care le vizitezi, farmecul local este dat nu doar de acele detalii pe care le observi mergand agale pe strazi, admirand vitrinele sau balcoanele, dar si de ceea ce se ascunde dincolo de zidurile caselor. Cum traiesc sau cum traiau localnicii? Ce fel de obiceiuri aveau? Iar daca nu ai ocazia sa vizitezi caminul unui localnic contemporan, unde sa observi mai bine toate aceste amanunte, adunate la un loc, decat in casele transformate in muzee, ce reconstruiesc atmosfera epocilor trecute si pastreaza o farama din farmecul acelor vremuri. De obicei acestea sunt casele nobililor ce pastreaza atat luxul si moda timpului lor, dar si traditia locurilor, obiceiurile si stilul de viata a celor care ii serveau pe cei bogati. 

Aici trebuie sa va fac o marturisire - pentru mine, cea mai fascinanta incapere din aceste locuinte este bucataria, si nu pentru ca sunt o gurmanda (ceea ce e adevarat :) ) ci pentru ca mi se pare ca surprinde cel mai bine spiritul casei si a vremurilor in care a fost construita si folosita. (Poate n-ar fi o idee rea sa dedic un intreg articol bucatariilor, ce spuneti?).

Kiku si autobuzul Calatorscop la Casa Rocca Piccola
Dar revenind la farmecul local, Malta este cunoscuta ca fiind casa cavalerilor ioaniti, dar si posesoarea unor impresionante resedinte nobiliare:
 
1. Deschidem portile resedintelor malteeze cu prima pe care am si vizitat-o Casa Rocca Piccola, aflata chiar in inima Vallettei, pe strada Republicii, la nr 76. Este locuinta celui de-al 9lea marchiz de Piro, care este totodata si al noualea baron de Budach si cavaler de Malta si face parte dintr-o veche familie nobiliara maleeza. Casa Rocca Piccola este singurul Pallazzo din Valletta aflat in proprietate privata, inca locuit si in care, totusi, este permis accesul vizitatorilor.  Resedinta are o istorie ce se intinde pe mai bine de 400 ani si pastreaza numele primului ei stapan, Don Pietro la Rocca, amiral al Ordinului Sf Ioan in Italia.

Saturday, October 7, 2017

Malta (1) - 5 vederi malteeze

Proaspat reintoarsa din Malta, gandul imi zboara inca la albastrul aproape ireal al marii, la zidurile si stancile calcaroase de culoarea mierii, la culorile vii ale barcutelor de pescuit din varful carora ochiul norocos a lui Osiriss te priveste atent. E grea trecerea de la 37 de grade si mangaierea calda a brizei la 15 grade romanesti si o ploaie mocaneasca de toamna, asa ca ma agat de imaginile inca proaspete din vacanta si impartasesc cu voi 5 vederi malteeze cu care m-am reintors acasa:

Sunday, August 20, 2017

Romania (29) - Povesti din Delta Dunarii - Mila 23

Rasarit de Delta
A trecut deja o luna de cand ne-am intors din vacanta si inca nu v-am spus povestea despre Delta, cea de-a doua parte a concediului de anul acesta. Ma grabesc, fuguta-fuguta sa impartasesc cu voi experienta - nu de alta, dar poate va inspira :) si va schimbati planurile pe ultima suta de meri.  

Pentru a simti din plin experienta am ales sa "campam" chiar in inima celui mai tanar pamant romanesc, adica la Mila 23in mijlocul unei familii de lipoveni si sa ne bucuram de tot ce are delta mai frumos de oferit: natura, traditional, relaxare si apusuri si rasarituri de soare fantastice.

Sunday, August 13, 2017

Romania (31) - 10 intrebari si raspunsuri pentru o vacanta in Delta

Siniliul - albastru traditional al Deltei - arhitectura din Mila 23
Pentru a va ajuta sa economisiti timp si energie cautand informatii pentru planificarea unei vacante in delta, am sintetizat mai jos intrebarile pe care ni le-am pus si raspunsurile pe care le-am obtinut (aproximativ) pe propria piele. Daca mai sunt si alte curiozitati pe care noi le-am omis, rubrica de comentarii de la finalul articolului va sta la dispozite - vom reveni prompt cu un raspuns, sau facem un research impreuna si va scoatem din impas :)

1. Cum ajung in Delta?
Punctul terminus, fie ca veniti cu masina sau cu trenul va fi Tulcea. De acolo, in functie de cazare sau de planurile pe care le aveti, va veti imbarca fie pe barca motorizata a pensiunii sau a gazdelor voastre, fie cu "transportul in comun",

Tuesday, August 8, 2017

Romania (30) - Povesti in Delta Dunarii: Manastirea Stipoc (Schitul Sf. Atanasie)

O plimbare cu barca pe bratele Dunarii este un adevarat tresure-hunt; niciodata nu sti ce miunatii te asteapta dincolo de lastarisi - poate un stol de lebede sau de pelicani, poate o intindere nesfarsita de nuferi albi sau galbeni, poate cai in galop prin colb sau vacute plictisite la adapat. E un peisaj natural atat de pur si de surprinzator, incat obiectivul aparatului foto (smartphone-ului mai nou :) ) nu are cum sa faca fata. Imaginile iti raman impregnate pe retina si iti doresti sa le pastrezi asa pentru cat mai mult timp, chiar si dupa reintoarcerea la rutina zilnica.

Dar in Delta minunatiile nu sunt doar naturale, caci si omul a pus umarul la treaba si si-a colorat viata solitara in nuante de albastru si a invatat sa foloseasca ceea ce delta i-a oferit pentru a-si construi un trai in acord cu regulile stabilite de intinderea de apa ce-l inconjoara. Aici, pe unul dintre grindurile deltei am descoperit un coltisor de rai, cu flori multicolore si verdeata si parfum diafan de simplitate - Manastirea Stipoc.

Manastirea este de rit vechi ortodox, adica se ghideaza dupa calendarul iulian,  la fel ca biserica rusa, diferenta fiind ca nu o fac in limba slava, ci in limba romana. Aceasta biserică aparține de o mitropolie autonoma, cu sediul la Slatioara, judetul Suceava (Mitropolia bisericilor pe stil vechi din Romania). Si uite am mai aflat un detaliu nou.

Sunday, July 30, 2017

Bulgaria (6) - Demir Baba, Marin Petrov si Cetatea Abritus de la Razgrad

(continuam povestea calatoriei in Bulgaria, zona Razgrad. Prima parte a experientei o gasiti aici)

Dupa Mormantul lui Dromichete, la nici 5 min si la o distanta de 2,5 km am facut urmatoarea oprire - Mormantul lui Demir Baba. Primul detaliu care te (aproape) socheaza, dar si amuza in acelasi timp, sunt multitudinea de zdrente de tot felul legate prin copaci, de balustrada sau de banci. Exista in credinta locului speranta ca, lasand un obiect de imbracaminte, boala si raul se vor indeparta de cel al carui obiect este lasat la acest loc sfant. Asa ca oameni mai mult sau mai putin evlaviosi si-au uitat pe aici sosete, tricouri, saluri, batiste, etc.

Dar sa incepem cu inceputul: De la nivelul drumului principal mergi pe o poteca ce intra in padure, apoi incepi sa cobori treptele (vreo 200 si ceva) si ajungi intr-un luminis ce pare rupt din alta poveste si bine ascuns in maruntaiele padurii, la umbra unei stanci inalte.