Bucuresti (31) - Pe urmele familiei Chrissoveloni prin centrul vechi

Sursa foto

Dupa-amiaza de vara, tocmai buna pentru a descoperi noi intelesuri pentru locurile si cladirile pe langa care trecem aproape zilnic, in acelasi iures ce poarta amprenta rutinei. De data aceasta i-am ales ca parteneri de calatorie pe cei de la Asociatia Istoria Artei, intr-un tur pietonal printre cladirile ce au facut parte din patrimoniul familiei Chrissoveloni. Turul a fost condus de d-na Oana Marinache, istoric de arta si presedinta asociatiei, care ne-a purtat pasii pe Lipscani, dar si prin tumultoasa viata a familiei, legaturile cu marile nume ale epocii si ceea ce a ramas in urma lor - trei foste sedii de banca si a unui centru comercial: BNR - filiala Bucuresti (Lipscani nr. 8), imobilul de la numarul 29, Carturesti Carusel (Lipscani nr. 55) si Palatul Sutu. O calatorie interesanta, care se intrepatrunde cu viata financiara a Bucurestiului de la final de sec XIX si inceput de sec XX.

Romania (28) - Adamclisi, certificatul de nastere al poporului roman

Daca ai facut scoala in Romania, e imposibil sa nu fi auzit de Adamclisi. Imi amintesc cum ne povestea profa de istorie despre aceasta mica localitate din Dobrogea atunci cand invatam despre razboaiele daco-romane si formarea poporului roman. Si daca tot am amintit de orele de istorie, hai sa intram un pic in detalii - in 102 i.H, Traian a iesit invingator impotriva dacilor, chiar in apropiere de acest loc. In cinstea soldatilor sai cazuti in lupta cu neinfiricatii daci, dar si pentru a sarbatorii victoria mult asteptata imparatul roman a comandat construirea, la (ceea ce numim astazi) Adamclisi a unui monument robust si falnic, vizibil de la mare departare pe care l-a numit Tropheum Traiani, iar in apropiere, pe locul localitatii afectata de razboi, a construit o cetate romana care a purtat acelasi nume - Tropheum Traiani.

Dar cu siguranta va intrebati de unde vine numele de Adamclisi, daca romanii au numit cetatea Tropheum Traiani - ei bine, vine de la alti prieteni cotropitori ai nostri - turcii. In limba turca Adamclisi inseamna Biserica Omului (Adam= om, kilise=biserica. Cu alte cuvinte Biserica lui Adam). 

Romania (29) - Domeniul Clos des Colombes

Clos des Colombes

Cred in intamplari si in coincidente fericite, cred ca locurile frumoase si mai putin stiute se dezvaluie incet celor care nu inceteaza sa viseze ca ele exista.

Era trecut de ora pranzului, iar noi ne intoarceam la hotel dintr-o mini excursie la Adamclisi, ce se dorea a include si o vizita la crama si podgoria Murfatlar. Daca la Adamclisi am avut parte de o surpriza placuta (cititi aici), la Murfatlar am zis merci ca nu ne-am ales cu un sut in fund (dezamagitor!).

Asadar, pe o temperatura de 35 de grade, rupti de caldura si de foame, am decis sa oprim la unul dintre localurile ce strajuiesc soseaua ce duce spre Olimp, aflate in apropierea lacului Tatalgeac.

O altfel de vacanta la mare - 5 locuri pe care merita sa le vezi (altele decat marea, plaja, barurile si cluburile)

Cand spunem vacanta la mare ne gandim, de cele mai multe ori la plaja, la bronz, la castele de nisip si scoici, la copii si colace colorate, la plimbari pe plaja sau pe faleza, la cocktaiuri reci si aromate pe marginea piscinei, la o bere rece, bancuri fara perdea si ras in hohote. N-am mai fost de ani de zile la mare, si ma refer la o vacanta a carei destinatie finala sa fie marea, iar centrul universului plaja si piscina...inconstient (poate) am asociat ideea de mare cu leneveala, cu tolanitul la soare pana cand pielea se pigmenteaza de la alb-branza la rosu-rac si intr-un final (mult mai tarziu si dupa staturi si straturi de crema) la brun-ciocolata. 

Si cum leneveala nu prea se potriveste cu spiritul calatorscopic, ideea de vacanta petrecuta la mare a fost mai mereu pe loculurile codase, atunci cand ne-am ales itinerariul. Asta pana anul acesta, cand am decis sa dam marii o sansa. Am evitat cele 2 extrme ale litorarului - Mamaia si Vama Veche si ne-am cantonat la Olimp. Nu-o sa va spun povesti cum ca marea ne-a convins definitiv si iremediabil ca este varianta ideala pentru un concediu care sa stinga setea de calatorie, insa am "descoperit" cateva locuri ce merita punctate, in caz ca va aflati pentru cateva zile la malul marii si doriti sa rupeti monotonia statului pe nisip. Si ca sa pastram lucrurile simple, de vara, le-am grupat intr-un top 5 in ordinea preferintei. 

 

Bucuresti (30) - Delta Vacaresti, impresi si pareri calatorscopice si neavizate

Delta Vacaresti - the classic view

Sambata e zi de plimbareli calatorscopice, iar, daca nu parasim Bucurestiul, descoperim si aici mereu ceva nou. V-am spus ca Bucurestiul e un oras surprinztor! Intr-una dintre sambetele trecute am decis sa ne transformam in mici exploratori si sa ne avantam prin salbaticia care a crescut taman in mijlocul orasului. "Descoperita" si apoi popularizata cu surle si trambite,  promovata prin zeci de documentare mai mult sau mai putin cosmetizate, Delta Vacaresti (caci aceasta a fost destinatia noastra de weekend) promitea o evadare in natura. Si asta era exact ce ne doream!

Bucuresti (29) - Zona Gradina Icoanei si Schitul Darvari - o plimbare care-ti incarca bateriile

Str. Schitu Darvari

Intr-o perioada in care timpul meu s-a impartit (tot mai des inegal) intre viata de la birou si  incercarea de a compensa si comprima in timpul liber iesiri in oras, timp petrecut cu ai mei, descoperit locuri noi, revizitat locuri dragi, o plimbare de una singura e nu numai un capriciu, dar chiar un act de curaj si indrazneala. Cred ca imaginea pare cunoscuta pentru multi dintre voi, insa iata ca vineri a veni momentul sa inot un pic contra curentului si sa pornesc, singurica, doar cu gandurile mele, intr-o plimbare tihnita, in pas domol pe stradutele din zona Icoanei. 

Aveam in gand si o destinatie precisa, dar pana acolo, m-am bucurat de linistea ce te cuprinde incet, odata ce depasesti zona pietei Romane, spre Lahovari si intri pe str. Eremia Grigorescu. Imediat pe partea stanga, ma intampina Tandarica, teatrul copilariei mele. Zambec, iar murmurul salii si zarva de pe scena (sau o fi fost invers) din piesa "O fetita mai cu mot, pune-un capcaun la colt" imi raspuna in urechi (sa fi trecut vreo 25 de ani de-atunci. Oare se mai joaca?). Eh, incep sa ma deconectez... incet-incet. 

Raftul de calatorie (23) - Europe: Stanford's Compendium of Geography and Travel (tradusa si adaugita de Sir Andrew C. Ramsay)

Piata de vechituri (si nu numai) Portobello - Londra

Unul dintre cele mai fascinante detalii pentru care apreciez si imi plac pietele de vechituri sunt micile comori pe care le poti descoperi. Da, Bucuria descoperirii, cum ar zice o reclama, este gandul care imi anima fiecare noua plimbare printre zecile de tarabe intesate cu te-miri-ce din "pietele de purici" europene (ca doar pe acestea le-am vazut). Aici gasesti aproape orice, de la bijuterii vintage, obiecte de mobilier, vesela si ustensile de gatit, feronerie, numismatica din diferite perioade, discuri, ziare si pana la kitchosenii si nimicuri (haine vechi, incaltaminte purtata, pahare ciobite si jucarii stricate). Dar, asa cum frumos povesteste si Care Santos in Pofta de Ciocolata, fiecare "vechitura" are o poveste, fiecare smalt sarit, fiecare ciobitura, iar odata ce devi noul ei proprietar, devi la randul tau parte din aceasta poveste.

Romania (26) - Cisnadie si Cisnadioara, fortificatii si aer medieval

Vitraliu - Cisnadie

Dupa ce am vizitat Carta si a sa biserica medievala fortificata, ne-am indreptat spre alte cetati bisericesti construite de sasii asezati in Transilvania. Asa ca iata-ne ajunsi la Cisnadie.  Candva recunoscuta pentru frumusetea si calitatea covoarelor tesute aici, astazi Cisnadie te intampina cu un aer provincial, cu ritmul sau monoton si tacut, dar te surprinde prin robustetea zidurilor de aparare ce imprejmuiesc biserica evanghelica, una dintre cele mai impresionante din Transilvania si foarte bine conservata pana astazi. Dincolo de ele, incepe o poveste:

Lacasul de cult a fost construit de sasi, undeva inainte de 1323 si a purtat (si poarta si astazi) hramul Sfintei Walpurga, una dintre sfintele bisericii catolice mai putin cunoscuta de catre ortodicsi. Walpurga a fost fiica unei familii aristocratice anglo-saxone, care alaturi de fratii ei (de asemenea sfinti ai calendarului catolic) Willibald (Wildbald) si Wunibald (Wynbald), a fost chemata de Sfantul Bonifaciu, in Germania. Willibald este considerat fondatorul episcopiei de Eichstädt (aproximativ 741), iar Wunibald, intemeietorul manastirii benedictine mixte (Doppelkloster) din Heidenheim. După moartea fratelui sau Wunibald, Walburga a devenit abatesa a manastirii intemeiata de fratele sau. Inedit este ca, pe teritoriul Romaniei de astazi, biserica din Cisnadie este singura ce poarta hramul Sfintei Walpurga, fapt ce dovedeste o slaba receptare a acestui cult in zona.