Raftul de calatorie (26) - Splendidul loc al fericirii supreme (autor Raluca Feher)

Partener de plajă

De câțiva ani încoace am dezvoltat un obicei - acela ca înainte de plecarea în concediu să îmi cumpăr o carte de citit. E musai să fie despre călătorii, sau ceva cu o tentă istorică și cât de cât voluminoasă, să-mi ajungă tot concediul. Daca are sau am norocul să mă captiveze rămânem nedespărțite până la final, iar daca nu, rămâne pedepsită într-un fund de bagaj (recunosc, rar mi se întâmplă asta, pentru că încerc să îmi aleg partenera de călătorie cu mare grijă - citesc review-ul și prezentarea, dar mai cu seamă mă ajută coperta - nu știu de ce, dar am o pasiune pentru coperțile care par să ascundă o poveste, care sunt subtile și nu dezvăluie prea multe despre secretul ascuns între coperți). 

Anul acesta, partenera de călătorie a fost o experiență alertă, interactivă, scrisă sincer și cu mult umor - Splendidul loc al fericirii supreme, sau cum agăsit Feher Mongolia, Coreea și Japonia de Raluca Feher, om vesel și neconvențional ce vine din zona publicității - deci știe ce și cum să zică și să îți dea să te țină cu ochii în carte până prinzi răsăritul, deși nu ști când a trecut apusul.

In vacanță am fost la Olimp, la noi ici-șa pe malul mării, însă citind Splendidul loc al fericirii supreme, am senzația că m-am întors din Asia (unde mai pui că n-am plătit nici avionul?).

Experiente calatorscopice (2) - Calatorscop la Superblog

De câte ori v-ați anunțat glorioși prietenii că ați dat peste un tip / tipă care scrie super mișto, că ați citit articole care v-a super inspirat sau că așteptați (aproape) cu sufletul la gură urmatoarea postare? Sunt zeci de mii de bloguri în tot online-ul, sunt bloguri la început de drum și bloguri cu sute de postari, sunt scrieri care au făcut ziua mai bună, mai veselă, care au schimbat vieți, care au unit vieți, care au motivat oamenii sau i-au facut să se redescopere. Sunt oameni a căror pasiune transpiră prin fiecare rând pe care îl lansează în eter, prin fiecare articol pe care îl pregătesc, fiecare poză pe care aleg să o sharuiască cu prieteni, cititori, urmaritori și necunoscuți sunt oameni care își pun sufletul și intimitatea pe tavă, astfel incât alții să poată descoperii, întelege, reuși. 

Bloggingul este a full time job chiar și atunci când nu reușești să scri atât de des pe cât ți-ai propus - important este să o faci cu tot sufletul. De aceea mă bucur și totodată mă onorează ca anul acesta să accept provocarea SuperBlog. Iar dacă vă întrebați ce este Superblog? Ei bine, e una dintre (poate singura) cele mai longevive competiții din blogosfera românească. Și-a făcut debutul prin 2008, iar de atunci se ambiționează să aducă împreună, pe același câmp de bătălie zeci de bloggeri, care își scot toate armele din dotare a.k.a. creativitatea, inventivitatea, personalitatea, experiența personală, pasiunile astfel încât să aducă în fața cititorilor content de calitate. Sunt puse la bătaie și premii tentante, însă contentul este ceea ce rămâne în urmă și ceea ce va lega numele blogger-ului de cititorii săi.

Recunosc că îmi era dor de un concurs și de concurența cu oameni creativi, pasionați de ceea ce fac, de la care ai o groză de învățat. De-a lungul timpului, în jurul acestei competiții s-a construit și consolidat o adevărată comunitate, din care îmi doresc să fac parte.

In perioada următoare voi posta o serie de articole sub eticheta SuperBlog 2019 (adica #superblog2019), pe care sper să le apreciați la fel de mult ca și pe celelalte. Păstram aerul de vacanță și tematica de travelling (despre altceva nici nu prea știu să scriu 😁) și pornim la drum - ne vedem la finish.

Experiente calatorscopice (1) - Cu trenul privat la Brasov

Biletul câștigător 

Dragii mei, daca titlul v-a indus in eroare, o spulberăm numaidecât - n-am moștenit vreo mega avere încât să am propriul tren, și nici Orient Express-ul nu s-a bucurat încă de prezența mea (modestă, modestă, știu 😀), dar vreau să vă povestesc despre cea mai recentă experientă cu trenul pe șinele ferate românești (în final e de bine, veți vedea 🚆😃)

De ceva ani operează și în rețeaua feroviara romana câteva companii private, ca alternativă la bătrânul și cam îmbâcsit CFR. Nimic rău în asta, ba dimpotrivă. Puțină competiție poate îi mai trezește din letargie, iar pentru călători vine la pachet cu o groază de avantaje - deci nimic de pierdut.

Personal, călătoresc rar cu trenul - deși îmi place - cam o data pe an și până astăzi (de voie, de nevoie) am fost clienta fidela a CFR. Astazi am hotărât însă să experimentez și ce oferă competiția și va povestesc și vouă experienta (cu bune și mai puțin bune) :

Romania (41): Târgoviste, Turnul Chindiei si istoria dulce

Turnul Chindiei

Următoarea oprire dupa traseul din inima Bucegilor, a fost la Târgoviște - fosta cetate de scaun a Țării Românești și capitală pentru mai bine de 300 de ani (între 1396 și 1714).  

Ultima oară când am fost în Târgoviște era la finalul clasei a 4a, într-o tabără, iar una dintre amintirile încă vi legată de această excursie este urcarea, pe scara în forma de melc, în Turnul Chindiei, experiență pe care mi-am dorit să o retraiesc și motivul principal pentru care ne-am oprit aici.

Astăzi, așa cum o face de mai bine de 600 de ani, turnul Chindiei este indubitabil simbolul orașului, silueta și elementele sale specifice fiind prezente inclusiv pe stema Târgoviștei.

De data aceasta a fost o oprire mult prea scurtă pentru a vizita propriu-zis orașul, însă cu siguranță urmează să revenim aici, mai ales că e relativ aproape de București.

Romania (40) - Calatorscop pe munte - Babele și Sfinx-ul

Platoul Bucegi & Cabana Babele

Profitând de cele câteva zile libere și de vremea frumoasă și ceva mai răcoroasă a ultimelor zile de vară, ne-am pornit din nou la drum. Și cum în ultima vreme pașii ne-au purtat prin așezări urbane mai noi sau mai vechi, întru descoperirea unor locuri de poveste, de data aceasta ochii, dar mai cu seamă plamaânii și-au cerut porția de verde și de aer curat. Era așadar nevoie de o pauză în natură, iar o excursie pe cont propriu prin Bucegi a fost o destinație la îndemână. 

Privind un pic înapoi îmi dau seama că a trecut destul de mult de la ultima astfel de plimbare pe munte - să fie condiția fizică, să fie confortul orășanului, să fie lista extinsă de călătorii? Încă nu ne-am hotărât a cui e vina, însă ce-i drept e că ne-am bucurat de acestă pauză de verde.

Am început aventura dis de dimineață cu trezirea pe la 6:00, îmbarcarea și plecarea din București spre DN1 spre Sinaia. Chiar la intrarea în Sinaia, ne-a abatut de la drumul clasic de pe Valea Prahovei, pe DN 71 până la Cabana Piatra Arsă. Aici am avut prima surpriză - drumul extrem de bun (Deci se poate și la noi 👍). Ruta poartă numele de TransBucegi (sau TransBabele,cum indica GPS-ul nostru) și a fost redeschis circulației prin 2013, iar peisajele sunt spectaculoase.

Romania (39) - Castelul (nestiut) de la Ruginoasa și povestea telenovelică ce îl înconjoară

In urmă cu câțiva ani am participat la un seminar organizat la Fundația Calea Victoriei și susținut de d-na Anita Sterea pe tema castelelor, conacelor și palatelor din România. Acela a fost momentul în care lista locurilor pe care îmi doream să le vizitez a crescut exponențial. Am aflat detalii interesante despre o mulțime de oameni și locuri cu care istoria, dar și caracterul nostru balcanic au fost nedrepte; locuri și oameni cărora le datoram cel puțin păstrarea vie a memoriei și consolidarea celor ridicate de ei. (despre experiență citiți mai multe aici).

Dar de ce vă povestesc despre seminarul cu castele? Pentru că recent, adica weekendul trecut am reușit să vizităm Castelul lui Alexandrul Ioan Cuza de la Ruginoasa, unul dintre castelele despre care am aflat la acel curs. Câți dintre voi știau despre acest loc? Câți l-ați vizitat deja? Sper ca dupa ce citiți articolul, să îl puneți pe lista călătoriilor voastre viitoare.

Liechtenstein (2) - La pas prin Vaduz

Viza de Liechtenstein

Așa cum am promis revin cu un articol ceva mai detaliat despre ziua petrecută în Vaduz, micuța capitală a Principatului Liechtenstein. E bine de știut că toate obiectivele sunt grupate pe o singură stradă pietonală, numită de localnici Das Städtle, nu mai lungă de 600 m. Așadar timp berechet să  o parcurgi în lung și-n lat.

Vaduz este un un mic orașel de munte, înconjurat de mult verde și flori multicolore la ferestre, presărat ici colo de opere de artă plasate chiar pe stradă, astfel încât să fie admirate de cât mai mulți trecători. Cu greu își poți convinge percepția că te aflii într-o capitală europeană, căci tot ceea ce te înconjoară te duce cu gândul la un sătuc de munte bazarez, ceva mai răsărit.

Liechtenstein (1) - am mai bifat un stat pitic :) - detalii tehnice

Vedere spre Castelul din Vaduz

Una dintre escapadele mult așteptate ale excursiei in Elveția a fost ziua pe care am dedicat-o micuțului stat Liechtenstein, pierdut șîn mijlocul Alpilor, între granița Elveției cu Austria. Cu excepția faptului că este monarhie (de fapt principat) și un mic paradis fiscal, prea multe date concrete despre Liechtenstein nu știam, dar aveam să aflu. Și cum informațiile turistice despre Liechtenstein sunt limitate sper ca seria aricolelor călătorscopice despre această destinație să vă fie utilă.

Numele principatului este legat de numele unui castel din Austria - Maria Enzensdorf, construit în 1130 de către Hugo von Petronell Liechtenstein. Locul pe care acesta a fost construit se numea Piatra Luminii adică (licht=lumina și stein=stânca).

Începem cu un articol dedicat aspectelor mai tehnice - good to know - pentru planificarea călătoriei și promit să revin într-un altul cu impresii despre micuța capitală - Vaduz. Așadar: