O altfel de vacanta la mare - 5 locuri pe care merita sa le vezi (altele decat marea, plaja, barurile si cluburile)

Cand spunem vacanta la mare ne gandim, de cele mai multe ori la plaja, la bronz, la castele de nisip si scoici, la copii si colace colorate, la plimbari pe plaja sau pe faleza, la cocktaiuri reci si aromate pe marginea piscinei, la o bere rece, bancuri fara perdea si ras in hohote. N-am mai fost de ani de zile la mare, si ma refer la o vacanta a carei destinatie finala sa fie marea, iar centrul universului plaja si piscina...inconstient (poate) am asociat ideea de mare cu leneveala, cu tolanitul la soare pana cand pielea se pigmenteaza de la alb-branza la rosu-rac si intr-un final (mult mai tarziu si dupa staturi si straturi de crema) la brun-ciocolata. 

Si cum leneveala nu prea se potriveste cu spiritul calatorscopic, ideea de vacanta petrecuta la mare a fost mai mereu pe loculurile codase, atunci cand ne-am ales itinerariul. Asta pana anul acesta, cand am decis sa dam marii o sansa. Am evitat cele 2 extrme ale litorarului - Mamaia si Vama Veche si ne-am cantonat la Olimp. Nu-o sa va spun povesti cum ca marea ne-a convins definitiv si iremediabil ca este varianta ideala pentru un concediu care sa stinga setea de calatorie, insa am "descoperit" cateva locuri ce merita punctate, in caz ca va aflati pentru cateva zile la malul marii si doriti sa rupeti monotonia statului pe nisip. Si ca sa pastram lucrurile simple, de vara, le-am grupat intr-un top 5 in ordinea preferintei. 

 

Calatorscop la Clos des Colombes

Asadar, hit the road, Jack! (vorba cantecului):

Cap de lista si locul care ne-a cam stins lumina l-am descoperit total intamplator, ca toate lucrurile frumoase de-altfel. Ne intorceam dezamagiti total ca nu am putut vizita crama celei mai intinse podgorii din tara - Murfatlar si stupefiati de sictirul maxim al angajatilor de acolo si a lipsei oricaror indicatii sau informatii turistice. La intoarcere, imediat ce am parasit E87 indreptandu-ne spre Olimp, pe partea dreapta, ne-au zambit gales de dupa gard randuri de vita de vie. Si cum eram chititi sa vizitam o podgorie, iar intre timp ni se facuse si foame, am facut un mic popas la Clos Des Colombes. O surpriza si o desfatare cum de mult nu am mai avut parte si la care cu siguranta nu ne asteptam la momentul respectiv. Ca un scurt preview a unui articol special dedicat acestui loc, Clos des Colombes este o fosta ferma transformata de o frantuzoaica (Anne Marie Rosenberg) intr-un mic domeniu viticol autentic si chic pentru care merita sa faceti o oprire, daca nu chiar un ocol din drumul vostru. N-o sa regretati :)

Tropaeum Traiani de la Adamclisi

Una dintre plimbarile, de aceasta data programata, a fost cea de la Adamclisi, si al sau Tropaeum Traiani. Aflat cam la 40 de km de Medgidia si la 100 km de Olimp, vizita la monumentul triumfal ridicat de Traian in cinstea soldatilor romani cazuti in razboiul cu dacii din 102 a fost o reintoarcere (si completare) la orele de istorie din scoala generala. Un plus de valoare a fost adaugata de ghidul ansamblului, d-nul Enea, la umbra unui nuc batran ne-a povestit pe indelete semnificatia si simbolistica maretului monument. Mai multe detalii in urmatorul articol, adica aici.

Tot pe lista cu care am plecat de acasa s-a aflat si Enisala, mai cu seama ca sejurul nostru la mare s-a continuat cu o scurta, dar minunata sedere in Delta Dunarii, si deci era oarecum in drum. Revenind la Enisala, cetatea a fost construita de bizantinini si de comerciantii genovezi la sfarsitul secolului al XIII-lea si a fost inclusa mai tarziu in sistemul defensiv al Tarii Romanesti, pentru ca in final sa fie transformata in garnizoana a Imperiului Otoman. Are o poveste interesanta, despre care veti citi in curand pe blog.

Calatorscop la Enisala

Vizita la Histria a fost ca o lectie de istorie a antichitatii, compusa din vizitarea muzeului, dar si a sitului arhelogic, cu o intindere destul de vasta. Histria a fost intemeiata de colonistii greci din Milet, iar numele sau provine de la denumirea greceasca data Dunarii, aflata in apropiere. Ruinele cetatii sunt pozitionate astazi pe malul lacului Sinoe, insa la vremea construirii cetatii, actualul lac Sinoe nu era altceva decat un golf deschis la mare. Ce-i drept iti trebuie multa imaginatie ca sa asociezi ruinele de astazi cu ceea ce au fost in urma cu apropare 2000 de ani: turnuri si bastioane, drumuri pavate, temple, bai romane, locuinte sau ateliere.Mi-a ramas in minte friza cu cele 8 divinitati grecesti () si mai apoi romane si cu Helios, Zeul Soarelui pe cele 2 extremitati laterale, descoperita aici in 1994, aflata in interiorul muzeului, chiar la intrare pe partea stanga

Ultima recomandare, dar nu si cea din urma se afla tot in apropiere de Enisala - micutul oras (poate trece ca si o comuna cu lejeritate) Babadag. Aici ne-a oprit sa admiram geamia turceasca ce dateaza din epoca medievala, mai exact de pe la 1609, fiind cel mai vechi monument de arhitectura musulmana din Romania. E important de stiut ca in perioada 1677-1678, aici s-a aflat resedinta pasei, respectiv cel mai important om al stapanirii turcesti din provincia de la Dunarea de Jos. De la custodele geamiei (persoana diferita de imam) am aflat ca, in prezent comunitatea de musulmani din Babadag se rezuma doar la aproximativ 30 de familii cu origini turcesti sau tatarasti, fata de o populatie a localitatii de aproape 9000 de locuitori.

Sper ca v-am dat cateva idei pentru culturalizare pe malul marii. Voi ce alte locuri ati mai descoperit in vacantele la mare? Haideti sa le includem in galeria calatorscopica.

Daca v-a placut articolul, nu uitati de share si comment cu sugestiile voastre.