Daca ai facut scoala in Romania, e imposibil sa nu fi auzit de Adamclisi. Imi amintesc cum ne povestea profa de istorie despre aceasta mica localitate din Dobrogea atunci cand invatam despre razboaiele daco-romane si formarea poporului roman. Si daca tot am amintit de orele de istorie, hai sa intram un pic in detalii - in 102 i.H, Traian a iesit invingator impotriva dacilor, chiar in apropiere de acest loc. In cinstea soldatilor sai cazuti in lupta cu neinfiricatii daci, dar si pentru a sarbatorii victoria mult asteptata imparatul roman a comandat construirea, la (ceea ce numim astazi) Adamclisi a unui monument robust si falnic, vizibil de la mare departare pe care l-a numit Tropheum Traiani, iar in apropiere, pe locul localitatii afectata de razboi, a construit o cetate romana care a purtat acelasi nume - Tropheum Traiani.
Dar cu siguranta va intrebati de unde vine numele de Adamclisi, daca romanii au numit cetatea Tropheum Traiani - ei bine, vine de la alti prieteni cotropitori ai nostri - turcii. In limba turca Adamclisi inseamna Biserica Omului (Adam= om, kilise=biserica. Cu alte cuvinte Biserica lui Adam).
Se considera ca turcii au crezut ca monumentul roman era de fapt o biserica, iar in ciuda faimei lor de "varsatori de sange" si fanatici religiosi, nu au distrus monumentul. Dar ceea ce nu a facut omul, a facut natura, in sensul ca falnicul monument s-a transformat, sub "atingerea" intemperiilor intr-un morman de pietre. Usor, usor localnicii au inceput sa care pietrele ce se puteau desprinde, inscriptiile, etc pentru a le folosi prin casele si curtile lor. Abia prin 1977, monumentul a fost reconstruit, iar ceea ce vedem astazi la Adamclisi este o reproducere a monumentului ridicat sub comanda lui Traian. Inscriptiile si frescele originale se afla o parte la Muzeul de arheologie din Adamclisi si o alta parte la Muzeul din Constanta, dar reproducerea pe care o gasim pe locul initial al "trofeului" este cu adevarat triumfala.
La momentul vizitei noastre, am avut ocazia sa il intalnim, la umbra unu nuc batran pe d-nul Enea, ghidul obiectivului. Cu un dosar cu poze, schite si detalii, ne-a invitat sa ne asezam pe iarba, si aparati de arsita ne-a aratat si totodata dezvaluit din simbolurile ascunse ale acestui monument.
Inca de la inceput ghidul ne-a explicat ca, monumentul triumfal Tropaeum Traiani face parte dintr-un complex arheologic care mai cuprinde un mormant tumular aflat din spatele monumentului si un altar comemorativ, a caror pozitionare formeaza un triunghi isoscel.
Aflam de la d-nul Enea ca, alaturi de daci, au luptat impotriva romanilor burii si sarmatii, iar monumentul continea 54 de metope (din care pana astazi sau pastrat 49) cu scene din timpul bataliilor. Deasupra bazei circulare exista un acoperis imbracat in solzi de piatra, apoi un soclu hexagonal, in varful caruia se afla trofeul propriu-zis, sub forma unui trunchi de copac imbracat in armura, cu arme de lupta si avand la picioare invinsii, luati prizonieri si armele lor. Mi-a placut in mod deosebit modul in care ghidul ne-a semnalizat diferentele dintre participantii la batalie, vestimentatia, armele, fizionomia, anumite gesturi non verbale (capul plecat sau dimpotriva, sfidator, pozitia picioarelor sau a umerilor, etc) pe care cu siguranta le-am fi putut trece cu vederea fara o asistenta specializata, dar care contribuie intr-o buna masura la intelegerea simbolisticii acestei constructii.
Se considera ca intregul ansamblu a fost proiectat de Apollodor din Damasc, arhitectul favorit la imparatului Traian.
Iar daca si voi, ca si mine v-ati intrebat ce se afla in interiorul monumentului, ei bine tin sa va dezamagesc. Interiorul nu prea exista, intrucat peretii exteriori imbraca practic nucleul de piatra, ce a constituit baza construirii trofeului. Cu alte cuvinte nu se poate intra si nu se viziteaza.
Cu privire la semnificatia complexului arheologic, Grigore Tocilescu, arheologul si unul dintre primii istorici romani care s-au ocupat de cercetarea civilizatiilor de pe fostul teritoriu al Daciei, considera ca monumentul Tropaeum Traiani este un certificat de nastere, in piatra, al poporului roman.
De curand, cam 2-3 ani, intregul ansamblu a beneficiat de o serioasa renovare, astfel ca aleea ce duce spre monumentul trimfal este marginita de banci si umbra, de tasinitoare unde va puteti racorii, monumentul este curatat, iar soarele pune in valoare albul zidurilor, facandu-l parca mai maiestos. Am incercat sa vizitam si muzeul arheologic din localitate, insa era inchis pentru renovare.
Asadar, daca va aflati in drum spre mare sau strabateti Dobrogea, faceti un ocol si pe la Adamclisi. Veti descoperi un loc incarcat de istorie si simbolism.
Dar cu siguranta va intrebati de unde vine numele de Adamclisi, daca romanii au numit cetatea Tropheum Traiani - ei bine, vine de la alti prieteni cotropitori ai nostri - turcii. In limba turca Adamclisi inseamna Biserica Omului (Adam= om, kilise=biserica. Cu alte cuvinte Biserica lui Adam).
Se considera ca turcii au crezut ca monumentul roman era de fapt o biserica, iar in ciuda faimei lor de "varsatori de sange" si fanatici religiosi, nu au distrus monumentul. Dar ceea ce nu a facut omul, a facut natura, in sensul ca falnicul monument s-a transformat, sub "atingerea" intemperiilor intr-un morman de pietre. Usor, usor localnicii au inceput sa care pietrele ce se puteau desprinde, inscriptiile, etc pentru a le folosi prin casele si curtile lor. Abia prin 1977, monumentul a fost reconstruit, iar ceea ce vedem astazi la Adamclisi este o reproducere a monumentului ridicat sub comanda lui Traian. Inscriptiile si frescele originale se afla o parte la Muzeul de arheologie din Adamclisi si o alta parte la Muzeul din Constanta, dar reproducerea pe care o gasim pe locul initial al "trofeului" este cu adevarat triumfala.
La momentul vizitei noastre, am avut ocazia sa il intalnim, la umbra unu nuc batran pe d-nul Enea, ghidul obiectivului. Cu un dosar cu poze, schite si detalii, ne-a invitat sa ne asezam pe iarba, si aparati de arsita ne-a aratat si totodata dezvaluit din simbolurile ascunse ale acestui monument.
Inca de la inceput ghidul ne-a explicat ca, monumentul triumfal Tropaeum Traiani face parte dintr-un complex arheologic care mai cuprinde un mormant tumular aflat din spatele monumentului si un altar comemorativ, a caror pozitionare formeaza un triunghi isoscel.
Aflam de la d-nul Enea ca, alaturi de daci, au luptat impotriva romanilor burii si sarmatii, iar monumentul continea 54 de metope (din care pana astazi sau pastrat 49) cu scene din timpul bataliilor. Deasupra bazei circulare exista un acoperis imbracat in solzi de piatra, apoi un soclu hexagonal, in varful caruia se afla trofeul propriu-zis, sub forma unui trunchi de copac imbracat in armura, cu arme de lupta si avand la picioare invinsii, luati prizonieri si armele lor. Mi-a placut in mod deosebit modul in care ghidul ne-a semnalizat diferentele dintre participantii la batalie, vestimentatia, armele, fizionomia, anumite gesturi non verbale (capul plecat sau dimpotriva, sfidator, pozitia picioarelor sau a umerilor, etc) pe care cu siguranta le-am fi putut trece cu vederea fara o asistenta specializata, dar care contribuie intr-o buna masura la intelegerea simbolisticii acestei constructii.
Se considera ca intregul ansamblu a fost proiectat de Apollodor din Damasc, arhitectul favorit la imparatului Traian.
Iar daca si voi, ca si mine v-ati intrebat ce se afla in interiorul monumentului, ei bine tin sa va dezamagesc. Interiorul nu prea exista, intrucat peretii exteriori imbraca practic nucleul de piatra, ce a constituit baza construirii trofeului. Cu alte cuvinte nu se poate intra si nu se viziteaza.
Cu privire la semnificatia complexului arheologic, Grigore Tocilescu, arheologul si unul dintre primii istorici romani care s-au ocupat de cercetarea civilizatiilor de pe fostul teritoriu al Daciei, considera ca monumentul Tropaeum Traiani este un certificat de nastere, in piatra, al poporului roman.
De curand, cam 2-3 ani, intregul ansamblu a beneficiat de o serioasa renovare, astfel ca aleea ce duce spre monumentul trimfal este marginita de banci si umbra, de tasinitoare unde va puteti racorii, monumentul este curatat, iar soarele pune in valoare albul zidurilor, facandu-l parca mai maiestos. Am incercat sa vizitam si muzeul arheologic din localitate, insa era inchis pentru renovare.
Asadar, daca va aflati in drum spre mare sau strabateti Dobrogea, faceti un ocol si pe la Adamclisi. Veti descoperi un loc incarcat de istorie si simbolism.
Informatii practice:
Localizare: DC53, Adamclisi
Pretul biletului: 10 lei (pentru adulti)
Timp estimativ de vizitare: 1 -2 h.
Pretul biletului: 10 lei (pentru adulti)
Timp estimativ de vizitare: 1 -2 h.
harta |
No comments:
Post a Comment