Romania (24) - Biserica fortificata din Cârta

De la Racos, in drum spre Sibiu si trecand prin Fagaras am descoperit un alt loc de poveste. Sincera sa fiu, nu stiam ca exista, dar a fost o mare bucurie sa o vizitam si mai cu seama sa constatam ca este "taken care of" (lucru pe care ma rar il putem spune despre obiectivele turistice din Romania si in special despre ruine).

Dar sa trecem la povesti despre locuri frumoase, caci urmeaza sa includem in categoria locurilor calatorscopice - biserica cisterniciana fortificata de la Carta.

Simbol cistercian: - crosa de abate, pe poarta bisericii din Carta

Povestea ei incepe pe la 1205-1206, cand, pe aceste meleaguri a poposit un grup de calugari cistercieni veniti de la manastirea Igris (jud.
Timis), aceasta din urma fiind prima manastire cisterciana de pe teritoriul Romaniei, fondata in anul 1179. Daca va intrebati (ca si mine de altfel) ce este si cu ce se ocupa ordinul cistercian, iata ce am aflat eu:


Ordinul Cistercian a fost infiintat de abatele Robert de Molesme in 1098, in Burgundia, in mlastina de la Cistercium, de unde probabil ca si-a luat si numele. Acesta vine de la forma latineasca a cuvantului "trestie". Scopul principal al acestui ordin a fost reintoarcerea la regulile de baza ale calugarilor: saracia si castitatea in numele lui Dumnezeu - adica respectarea cu sfintenie a regulilor stabilite de Sf. Benedict. De altfel simboul acestui ordin este o crosa de abate.

Cistercienii aveau un stil de viata extrem de restrictiv: fara foc, carne si vorbeau doar strictul necesar (adica mai deloc; un fel de juramant de tacere). Munceau de dimineata pana seara in interesul laicilor si a comunittilor in care se stabileau, pe care-i tineau la curent cu toate descoperirile lor. Calugarii au adus cu ei soiurile de vita nobila din Burgundia si le-au raspandit. Cistercientii nu aveau chilii si dormeau toti intr-o camera, pe paie. Se trezeau la 3 dimineata si din trei in trei ore aveau slujbe religioase. Din cauza vietii austere, nu traiau decat 35-40 de ani si erau inmormantati in abatie.


Revenind la ordinul cistercian de pe teritoriul Romaniei de astazi, au existat doar doua asezari ale acestui ordin: cea de la Igris, care a gazduit prima biblioteca din Romania si cea de la Carta, aceasta din urma fiind si cea mai estica abatie si un lacas important al catolicismului. Cistercienii erau printre altele pietrari si constructori priceputi, astfel ca metodele folosite de ei au reprezentat sursa de inspiratie pentru arhitectura viitoarelor biserici fortificate din Transilvania.

Biserica a fost construita in forma de cruce, iar terenul pe care a fost aezata a fost donat voievodului Benedict al Transilvaniei de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei.

Este interesant ca, ceea ce percepem astazi ca fiind curtea bisericii, sau aleea din fata sa, strajuita de mormnte ale soldatilor germani cazuti in Primul Razboi Mondial in Batalia Sibiului este de fapt fost nava centrala a Bisericii de la Carta. Practic odata ce-i treci poarta de lemn, te afli in biserica, desi esti sub cerul liber. Nu imi pot decat imagina ca, in spatiul rotund de pe fronton a fost acum sute de ani un vitralu superb, in zeci de culori, ce capta razele soarelui si le arunca in interiorul bisericii in mii de umbre si culor mangaietoare.

Si astazi biserica este functionala, insa spatiul sau a fost restrans doar la zona dedicata corul si absida fostei bazilici. Biserica este de rit evanghelic, ca mai toate bisericile fortificate din aceasta zona a Transilvaniei. Sunt interesante de observat arcele boltilor ce se intalnesc intr-o cheie de bolta romanica infatisand chipul Fecioarei Maria, ocrotitoarea bisericii.  Celelalte chei de bolta sunt decorate simplu, cu flori de floarea-soarelui, iar intre arce se afla ferestre rotunde, cu sase lobi.

Dupa ce parasiti interiorul bazilici, intreptativa in zona casei parohiale, unde se afla o mica moara de apa cu un motoras (actionat de apa, bineinteles) care antreneaza miscarea a 3 ciocanele, ce bat pe rand, ritmic, simbolizand cumva trecerea si totusi ciclicitatea timpului.


Urmeaza apoi zona fostelor chilii sau cea in care calugarii, dormeau, luau masa si desfasura diferite activitati curente. Va recomand sa va lasati cateva minute "pierduti" printre zidurile de piatra, sa va jucati printre coloanele ce inca stau in picioare, sa inchideti ochii cateva secunde si sa va imaginati forfota acestui loc acum mai bine de 800 de ani, cu calugari mergand in tacere de colo colo, cu bataile clopotului pe fundal, cu susurul paraiasului ce strabate curtea... Ah! de poveste.