Raftul de calatorie (27) - Sapte ani in Provence (autor: Ioan T. Morar)

Cunoscători sau nu, pasionați de călătorii sau doar turiști, Provence-ul este inevitabil asociat în mintea multora cu lavanda, lanuri nesfârșite de mov infinit ce se unduiește în bătaia vântului mediteraneean. In ceea ce mă privește (cu toate că încă nu am "bifat" în jurnalul de călătorii călătorscopice aceste meleaguri) am 3 repere, 3 borne (să le spunem literare) care m-au adus mai aproape de experiența și viața provensala, dincolo de șabloane. Îmi place ideea că Provence-ul este o regiune unde (pare) că se îmbătrînește frumos

Primul este un articol al Simone Tache, scris pe blog-ul său personal în 2012 - Am fost în raiul lavandei,  în care, cu umorul și (auto)ironia caracteristică împărtășește experiența de a "vizita" lanurile de lavanda, tocmai dupa ce aceasta fusese recoltată - un lan de paie la poalele abației cisterniciene Notre Dame de Senanque, o imagine a realității care te trezește brusc din visarea mov-lila pentru care ai bătut sute de km. In viziunea mea, deși o relatare scurtă, cel mai bun exemplu pentru scos stereotipurile din capul oricaror vânatori de imagini clișeu ce împânzesc internetul. 

Apoi am descoperit și citit seria de povestiri despre experiența provensala a unui expat literar - Peter Mayle, scriitorul britanic care s-a stabilit în Luberon. inima Provence-ului. Doua dintre cărțile (Un an în Provence și Din nou în Provence sale regăsesc și în galeria călătorscopica, pe Raftul de Călătorie (puteți citi aici și aici), însă vă recomand să le cititi pe toate (cred că sunt vreo 12 cu totul), ordinea e pur aleatoare. Pe mine m-a cucerit cu stilul lejer, amuzant, plin de detalii spumoase, dar și interesante, care reușesc să te transpună rapid (pe tine cititor) chiar în mijlocul actiunii. Devi practic parte din familie și din comunitate, te identifici cu provocările de zi cu zi, savurezi preparatele îmbietoare și vinul care udă orice masă provensală, indiferent de sezon,  traversezi prin traficul haotic satucele cu aer de poveste și te amuzi copios cu fiecare noua conferatie locala descoperită (francezii chiar se iau în serios la acest capitol, dar vă las pe voi să descoperiți mai multe citindu-l....dacă nu ați făcut-o deja).

Cinematograful din Ciotat

Cea de-a treia borna provensală este tocmai cartea despre care vreau să vă povestes astăzi - este vorba despre volumul lui Ioan T. Morar - "Șapte ani în Provence".  Am ezitat ceva întainte să încep să o citesc, îmi era greu să asociez figura ușor anostă, de șoricel de bibliotecă, cu stilul de viață provensal (așa cum mi-l imaginez eu - vulcanic, alert, într-o continuă mișcare și foarte ancorat în tradiții și cutume). M-am înșelat și mi-o asum, mă bucur că am trecut peste pre-concepții și am pornit alături de Ioan T. Morar în aventura ciotadină. De ce ciotatină? Pentru că acolo și-a stabilit reședința,în Ciotat, micul colț de Franța și de Provence, terenul de joacă și de exercițiu al fraților Lumiere, părinții cinematografiei.

Slovenia (2): Toamna in Ljublijana, orasul dragonilor

Ljublijana - capitala dragonilor

Ljubljana ne-a intampinat cu ceata si ni s-a dezvaluit incet, asemeni unui cadou mult asteptat impachetat in graba. Bucuria a fost insa la fel de mare si pot afirma chiar ca, dupa aceasta vizita Ljublijana a intrat in topul personal al celor mai cochete si intime orase pe care le-am vizitat, alaturi de Praga, Paris si Salzburg.

Atat din punct de vedere istoric, cat si estetic capitala slovena este puternici influentata de pozitia sa geografica, la rascrucea dintre lumea germanica, cea latina si evident cea slavica. Cu toate acestea Ljublijana si Slovenia in general este mai mult vestica, decat estica, comparatic cu celelalte tari din fost Iugoslavie.

Centrul orasului si atmosfera de inceput de toamna m-a dus cu gandul la Karlovy Vary, la aerul tihnit care te imbie la plimbare, la cladirile care toate par sa ascunda povesti pe care e musai sa le descoperi, la oamenii zambitori si parca bucurosi de oaspeti...fie si intr-o zi (ca oricare alta) a saptamanii. Iar atmosfera de poveste nu este pur intamplatoare, mai ales ca simbolul orasului este chiar dragonul, personaj mitologic in  jurul caruia se tese legenda Ljublijanei (dar povestim si despre asta).

Scotia (4): Picnic la Castelul Lauriston

Castelul Lauriston

Duminica insorita, total atipica pentru Scotia lunii iulie, ne-a adus din nou pe domeniul unui castel,  de data aceasta aflat in Edinburgh, nu departe de centrul orasului (insa suficient incat sa va recomand sa luati autobuzul). 

Pentru a ajunge acolo, am luat autobuzul 41 de pe Waverley Bridge, in directia Cramond si am coborat la Davidson's Mains (drumul dureaza cam 30 min), de acolo, prima la dreapta si in doar cateva minute va aflati la intrarea pe domeniul castelului. Ce-i drept fata de alte castele vizitate, aici drumul de la poarta pana la castel a fost ceva mai scurt :)), insa am vazut o groaza de familii cu copii care se jucau sau faceau picnic pe spatiul verde.  O atmosfera relaxata de duminica, fara fumul de gratar neaos, masa intinsa pe board-ul inca fierbinte al masinii din dotare, etc...ei nu, masinile stau cuminti in parcare, iar la iarba verde se sta pe paturica, se mananca din casoleta/ pachetel si se arunca frumos la cos  :) .  Alta lume, alta poveste.

Revenind la povestea castelului Lauriston, aceasta  incepe in secolul al 16 lea,  cu turnul principal, in jurul careia casa s-a extins, ajungand in sec. 19 la forma sa actuala. De pe peluza din spatele castelului veti avea o vedere panoramica splendida spre Firth of Forth, fiordul de pe coasta estica a Scotiei si locul unde raul Forth se varsa in Marea Nordului.

Scotia (3): Hopetoun House

O noua zi in Scotia, un nou castel de vizitat (Yeeey! cel putin inca 2998 de vizitat :) ).  Ne-am dorit sa iesim un pic din oras, astfel ca am ascultat recomandarea prietenilor nostri si am "cuplat" croaziera de la  South Queens Fery cu o vizita la Hopetoun House.

Asadar dimineata, imediat dupa micul dejun ne-am indreptat spre Gara Waverly, aflata chiar pe Princess Street (deci in mijlocul orasului). Waverly este singura gara din lume al carei nume provine de la la un roman. Vorbim despre primul roman istoric al tuturor timpurilor  - numit si el tot Waverly, scris de Walter Scott si publicat în 1814. Insa gara este cat se poate de moderna si ancorata in timpurile contemporane. Ne-a fost usor sa identificam un tren al Scottish Rails care sa ne duca la Dalmeny si peste 20 min eram in tren si peste alte 20 eram la destinatei. De aici a inceput aventura noastra per-pedes spre castel.

Scotia (1) - Castelul Oxenfoord

Scotia este fara doar si poate Tara Castelelor, si oriunde te-ai afla poti fi convins ca un castel nu e niciodata prea departe - trebuie doar sa il gasesti. Pana la urma nici nu e de mirare, caci numarul lor este estimat la 3000 pe intreg teritoriul tarii. Fie ca ne referim la ruinele unui vechi castel medieval, fie la o resedinta privata locuita si astazi de aristocratia britanica, descendentii vechilor familii nobiliare, la castelele detinute de Regina Marii Britanii sau la marile palate incluse in circuitul turistic, fiecare dintre ele vine cu o poveste, o farama de mister ce ii invaluie incaperile,  cu o structura impozanta (chiar si in cazul celor aflate in ruina) care vorbeste despre un trecut glorios.

Castelul Oxenfoord

Anul acesta am avut ocazia (multumita prietenilor nostri, carora le uram inca o data Casa de piatra!) de a participa la o nunta tipic scotiana, cu castel, kilt-uri, muzica suflata din cimpoi si bineinteles cu mult buna dispozitie. Dar nu despre nunta va voi povesti in acest articol, ci despre locatia pe care am avut ocazia sa o vedem cu prilejul acesteia - Castelul Oxenfoord; o ocazie unica as spune, mai ales ca el nu este inclus in circuitul turistic si este accesibil si deschis publicului spre inchiriere doar pentru organizarea de evenimente private.

Castelul se afla la aproximativ 20 de km sud-est de Edinburgh, in mijlocul unui parc imens cu pajiste verde si padure (68 acrii, adica aprox 300000 metrii patrati), ce te deconecteaza aproape instant de toata agitatia orasului si te introduce intr-o lume de poveste, cu o biserica la fel de veche ca si castelul, rupta parca din episoadele serialului britanic Crimele din Midsomer.  

Romania (31) - Castelul de lut din Valea Zanelor

Foarte aproape de Avrig, mai exact la 13 km, acolo unde am vizitat Resedinta de vara a lui Samuel von Brukenthal, se afla una dintre cele mai populare atractii turistice ale anului 2017 si despre care, cu siguranta vom auzi si in urmatoarea perioada - Castelul de Lut din Valea Zanelor. 

Aflat la poalele Muntilor Fagaras, chiar sub varful Negoiu, micutul castel din chirpici, cu forme ondulate, pare rupt din cartile cu povesti ale copilariei. Si intr-un fel chiar asa este, pentru ca sursa de inspiratie a proprietarilor (Razvan si Gabriela Vasile), dar si a arhitectului (Ileana Mavrodin) au fost chiar povestile fratilor Grimm (cu care multi dintre noi am copilarit si care l-au inspirat si pe Disney in nemuritoarele sale filme de animatie). Ansamblul se incadreaza perfect cu dealuri si munti pudrati cu zapada, fara nicio alta asezare in jur, unde, daca n-ar fi fost afluenta asa mare de turisti te-ai simti un pic rupt de lume si teleportat in fata casutei celor 7 pitici.

Romania (30) - Palatul Brukenthal de la Avrig

Palatul Brukenthal - Avrig

In ultima zi a lui noiembrie, in drum spre Alba Iulia am facut o scurta, dar mult asteptata si visata oprire la Avrig. De ce mult asteptata? Pentru ca, in urma cu cativa ani, cautand cazare pentru vacanta, am descoperit acest palat, a carui oranjerie a fost amenajata ca hotel. De atunci gandul de a sta in mijlocul unui domeniu atat de extins, in stil baroc, de a ne plimba prin gradina olandeza sau cea englezeasca, de a savura o cafea aburinda pe terasa oranjeriei, sau de a ne bucura de pranzul cu preparate de inspiratie  transilvaneano-saseasca asemeni baronului Brukenthal a devenit o dorinta care si-a "facut culcus caldut" in lista noastra de experiente care merita traite.  Asadar cu prima ocazie am raspuns prezent, iar mai jos va povestim despre scurta noastra vizita la Avrig.

Romania (26) - Cisnadie si Cisnadioara, fortificatii si aer medieval

Vitraliu - Cisnadie

Dupa ce am vizitat Carta si a sa biserica medievala fortificata, ne-am indreptat spre alte cetati bisericesti construite de sasii asezati in Transilvania. Asa ca iata-ne ajunsi la Cisnadie.  Candva recunoscuta pentru frumusetea si calitatea covoarelor tesute aici, astazi Cisnadie te intampina cu un aer provincial, cu ritmul sau monoton si tacut, dar te surprinde prin robustetea zidurilor de aparare ce imprejmuiesc biserica evanghelica, una dintre cele mai impresionante din Transilvania si foarte bine conservata pana astazi. Dincolo de ele, incepe o poveste:

Lacasul de cult a fost construit de sasi, undeva inainte de 1323 si a purtat (si poarta si astazi) hramul Sfintei Walpurga, una dintre sfintele bisericii catolice mai putin cunoscuta de catre ortodicsi. Walpurga a fost fiica unei familii aristocratice anglo-saxone, care alaturi de fratii ei (de asemenea sfinti ai calendarului catolic) Willibald (Wildbald) si Wunibald (Wynbald), a fost chemata de Sfantul Bonifaciu, in Germania. Willibald este considerat fondatorul episcopiei de Eichstädt (aproximativ 741), iar Wunibald, intemeietorul manastirii benedictine mixte (Doppelkloster) din Heidenheim. După moartea fratelui sau Wunibald, Walburga a devenit abatesa a manastirii intemeiata de fratele sau. Inedit este ca, pe teritoriul Romaniei de astazi, biserica din Cisnadie este singura ce poarta hramul Sfintei Walpurga, fapt ce dovedeste o slaba receptare a acestui cult in zona.

Romania (23) - Castelul Sükösd-Bethlen din Racos

Intrarea in curtea castelului

Dupa ce am coborat de pe platoul vulcanic, unde ne-am bucurat de minunatiile facute de mana Mamei Naturi, a venit momentul sa descoperim un alt loc deosebit, de data aceasta construit de mana omului - Castelul Sükösd-Bethlen, mai puin cunoscut si vizitat, dar fascinant daca ajungi sa pasesti dincolo de ziduri.

Castelul a fost construit in 1624 (dupa alte surse 1634) de familia grofului Istvan Sükősd, a carui familie avea origini secuiasti, pe domeniul primit de acesta de la principele Gabriel Bethlen. In ciuda aspectului fortificat, Castelul Sükösd-Bethlen a fost, inainte de toate, resedinta nobiliara ce se bucura de luxul si confortul unei locuinte de rangul sau. Zidurile groase ce o inconjoara si bastioanele circulare aveau rolul de apare a locuitorilor resedintei de navalirile turcesti, dar mai ales de rascoalele taranesti, destul de frecvente in acea perioada. 

In 1694, castelul intra in proprietatea celui care a dat cel de-al doilea nume castelului, adica contelui Samuel Bethlen (1663-1708), locotenent al tinutului Küküllő (Tarnava Mica) si capitan general al Scaunului Mures, care s-a ingrijit de renovarea si modernizarea castelului. Acesta nu a fost insa locuinta permanenta a lui Bethlen, ci doar o locuinta temporara. 

Romania (20) - Castelul Bran, o vizita cu multe surprize...placute

Daca Pelesul si Pelisorul au ramas in amintirile copilariei mele prin paupuceii cu care erai incaltat inainte de a pasi in resedinta de iarna a regilor Romaniei, Castelul Bran era acel castel rece, aproape pustiu si cumva neprimitor. A fost nevoie de o pauza de mai bine de 15 ani (pentru mine), de o retrocedare si reparatii, renovari si remobilari capitale, ca Branul sa isi recapete farmecul atat de cetate medievala, cat si de resedinta regala, de alta data. Acum e un mix fericit din ambele si o incantare pentru orice vizitator.

Cel mai cel castel sau Top 15 castele calatorscopice

Perioada sarbatorilor ma duce cu gandul la copilarie, la vacanta de iarna, la o "bataie" sanatoasa cu bulgari, la mini spectacolele pregatite in fata bradului, pentru parinti, in asteptarea mosului si, imi mai place sa cred ca (macar sufleteste) am ramas copil. Si, ca oricarui alt copil, imi plac povestile cu zane, castele, cavaleri, cu tot felul de peripetii din care eroul principal iese intotdeauna invingator, salveaza printesa si se muta fericiti in "cel mai cel" castel din imparatie.

Dar, revenind in zilele noastre, raman cu o dilema: Care e cel mai cel castel pe care l-am vazut?

Romania (14) - Palatul Mogosoaia, de la istorie la picnic

Dupa 2 ani in care nu il mai vazusem, sambata am revizitat Palatul Mogosoaia. Trebuie sa recunosc ca a fost o reala placere si surpriza, in acelasi timp. Zic placere, pentru ca nu ai cum sa nu te bucuri de tot peisajul pe care ti-l ofera domeniul: de la intinderea de verde si padure, laconstructiile din caramida rosie si ornamente ondulate scluptate in piatra, de sclipirire si clipocetul apei lovind incet treptele de piatra ale loggiei si toate acestea intr-o zi senina (semi)racoroasa de vara. Iar surpriza - pentru ca, am vazut schimbari reale (a se intelege in bine), fata de ceea ce exista aici in urma cu doi ani - am vazut cosuri de gunoi, iar bancile au fost schimbate, iarba este udata si tunsa (si are un aspect ingrijit), marginea aleilor a fost inveselita cu flori, la fel si stalpii de iluminat; locurile de picnic sunt semnalate cu pancarte, indicatoare, paza si grupuri de turisti (locali sau straini) care veneau fie cu masina, fie cu transportul in comun sau cu autocarul. Deci se poate! si incepem sa ne apropiem de ceea ce ar trebuie sa fie un o fosta curte domneasca.

Palatul, alaturi de intreg ansamblu de la Mogosoaia a avut o istorie tumultoasa: consturit si aflat pentru 120 de ani in poseia familiei Brancoveanu, confiscat de turci, rascumparat si apoi intrat in posesia familiei Bibescu, deteriorat de bombardamente in timpul Primului Razboi Mondial, renovat, nationalizat si devastat de oameni, dar si de cutremure, edificiul a fost transformat in cele din urma in muzeu.

3 zile pe domeniul Peles intr-o locatie cu poveste

Weekend-ul trecut ne-am bucurat de premiul castigat la Orkestra Fall-Winter 2014, adica voucher-ul de la Aerotravel. Locatia aleasa: Sinaia - Domeniu Peles - Hotelul Bastion.*

De ce am facut tocmia aceasta alegere? Pentru ca vroiam sa fie relativ aproape de Bucuresti, la munte, intr-o zona in care sa avem ce vizita si pe unde sa ne plimbam, in mijlocul naturii si sa ne deconectam de agitatia urbana. Am vrut sa fie o locatie de weekend, incat sa nu nu para rau ca timpul va fi prea scurt pentru explorare. Cat despre hotel - il remarcasem inca din octombrie. M-a atras design-ul exterior, perfect in ton cu zona de munte, cu arhitectura celorlalte cladiri de pe domeniu de la Peles, cat si recenziile bune de pe site-urile de specialitate.

Cireasa de pe tort a fost insa poveste (frumoasa), care leaga hotelul

Romania (9) - Castelul Cantacuzino

Privit dinspre Gara Busteni, Palatul  Cantacuzino este pe de-o parte robust, si totusi atat pitoresc, cu linii drepte si foisorul in stil brancovenesc, cu elementele specifice stilului neo-romanesc, cu intinsul parc din jur presarat cu flori in culorile toamnei si cele doua bazine cu fantani artenziane. 

Romania (8) - Castelul Iulia Hasdeu

O zi calduta si cu cer senin de noiembrie mi-a parut a fi perfecta pentru a vizita, descoperii si redescoperii locuri frumoase nu departe de Bucuresti. O prima oprire am facut la Campina, la castelul construit de Bogdan-Petriceicu Hasdeu in memoria fiicei sale, Iulia.

Cine a fost Iulia Hasdeu? Fiica lui B.P. Hasdeu, academician, jurist, lingvist, istoric si om politic, ea insasi considerata un geniu la o varsta frageda, primul roman care a absolvit Universitatea Sorbona din Paris, la numai 18 ani. Din pacate, Iulia moare la 19 ani, de tuberculoza.

Franta (2) - Valea Loarei sau Valea Castelelor: Chenonceau, Cheverny si Chambord

Ce stiam despre Valea Loarei inainte sa ajung in Franta? Recunosc ca nu foarte multe amanunte: ca e o zona pitoreasca, intesata de castele, palate si conace, cu arhitecuri si stiluri diverse, unice in felul lor si de o valoare inestimabila. Multe dintre ele le-am vazut prin diferite topuri sau pe cutiile de puzzle. O imagine cam superficiala as zice, insa mi-am dorit sa vad zona, sa le simt farmecul, sa ma plimb prin zecile de camere din postura de calator..iar anul acest am avut ocazia. 

Ce am aflat despre Valea Loarei?  

Romania (4) - Cetatea Fagaras

Sursa: http://muzeufagaras.ro/  

Prima cetatea medievala pe care am vizitat-o in periplul nostru prin Transilvania a fost Cetatea Fagarasului. Inca de la prima vedere castelul - fortareata, inconjurat de santul cu apa si de zidurile groase, te transpune intr-o alta lume. Te astepti sa vezi arcasi urcati pe zid, cu arcurile intinse, domnite cu rochiile lungi si maneci bufante in culori aprinse ce chicotesc infundat si cate-o trasura ce intra in graba pe poarta castelului.

Dar pentru inceput o scurta prezentare: Castelul fortificat ce se inscrie în liniile arhitecturale ale Renasterii transilvanene, a fost construit initial ca edificiu de aparare. Cetatea Fagaras avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colturi
si un turn de avanpost. Ulterior, cetatea militara a fost transformata intr-un castel senioral fortificat, iar zidurile exterioare de pe latura de nord si de sud au fost dublate, prin interior, iar în spatiile create a fost aplicata umplutura de pamant, realizandu-se astfel ziduri de 8 metri grosime.

Romania (1) - Cetatea Poenari

Prima oprire in drumul nostru spre Transfagarasan a fost la Cetatea lui Vlad Tepesi de la Poenari, aflata la aproximativ 25 de km de Curtea de Arges. Situata in varful muntelui Cetatuia, ruinele cetatii ofera o priveliste ampla asupra soselei ce serpuieste pe langa Arges.

Cetatea dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea, fiind refacuta de domnitorul Vlad Tepes la mijlocul secolului al XV-lea si facea parte dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti.

Si cum accesul se face

Salzburg (2) - Schloss Hellbrunn

Obisnuiesc ca inainte de a pleca intr-o calatorie sa planific ce urmeaza sa vizitez, incerc pe cat posibil sa colectez informatii si sa citesc cate ceva inainte de a ajunge efectiv acolo. Hmmm...un calator responsabil :) Se intampla uneori sa ma las surprinsa. Ei bine asa s-a intamplat in cazul Palatul Hellbrunn