Bucuresti (28) - Vila cu clopotei (Muzeul Dr. Nicole Minovici): intre folcor si expozitia de tatuaje

Vedere spre Vila cu clopotei, din curtea muzeului

Aproape de iesirea din Bucuresti, spre DN1, chiar langa gara Baneasa peisajul este marcat de o constructie in cel mai pur stil romanesc, un mix armonios de eleganta, traditional, ospitalitate si maiestozitate - e cunoscuta sub titulatura de Vila cu Clopotei si gazdieste, de mai bine de 110 ani Muzeul Dr. Nicolae Minovici, primul muzeu bucurestean de arta populara. Arhitectura vilei, ce o face sa se distinga printre toate cladirile ce o inconjoara i se datoreaza lui Cristofi Cerkez. Initial muzeul a apartinut initiativei private a Dr. Minovici, dar in 1937 acesta doneaza colectia sa de arta populara, precum si proprietatea aferenta Comunei Bucurestilor. In mai 2016, muzeul a fost redeschis publicului, dupa o ampla consolidare si renovare. 

Soba

E sfarsit de iarna (data vizitei 11 Februarie) iar gradina, extrem de spatioasa a vilei este acoperita cu un strat de zapada alba, neatinsa, ce te duce cu gandul la derdelus. Ici colo, scluptorul Wilhelm August von Becker si-a pus amprenta, impodobind gradinta cu dantelarii minutioase scluptate in piatra. Din materialele informative primite odata cu biletele de intrare, aflam ca, dupa finalizarea constructiei, doctorul Nicolae Minovici a amenajat aici o ferma dotata cu tot ceea ce ar fi putut visa un adevarat gospodar (iar fie vorba intre noi, chiar si astazi, aceste standarde raman pentru altii doar un vis): retea de irigare  dirijabila, pomi fructiferi, rasaduri de legume, crescatorie de pasari si stupi de albine. Ferma avea scop social bine determinat: toate produsele plecau catre „Biroul pentru asistenta in muncă a cersetorilor din Bucuresci” infiintat de Nicolae Minovici inca din anul 1906.

Dar cine a fost Nicolae Minovici? Nicolae Minovici era cel de-al 7-lea copil (din 13), al familiei Minovici. Alaturi de fratii sai mai mari, Mina Minovici (fondatorul Institutului de Medicina Legala din Bucuresti, sau Morga orasului, asa cum era cunoscuta in epoca) si Stefan Minovici (fondatorul Facultatii de Farmacie) a avut o contributie uimitoare si revolutionara asurpa medicinei si a sistemului sanitar in Romania. Fratele sau Mina este cel care l-a convins pe Nicolae sa urmeze cursurile Facultatii de Medicina, pe care le finalizeaza cu teza Tatuajele in Romania, publicata in 1898 (o premiera la acea data si o premiera si astazi). Tot lui Nicolae Minovici ii datoram si primul Spital de urgente din Romania, infiintat in 1934.

*

Dar sa revenim la ceea ce am descoperit in interiorul muzeu - venisem pregatiti pentru o singura colectie (cea de arta populara), dar am gasit doua colectii, pe cat de diferite, pe atat de interesante, care, fara o legatura aparenta au mers mana in mana. Va povestesc in continuare despre ce este vorba:

Desi, asa cum ati citi mai sus Nicolae Minovici a activat preponderent in domentiul medical si sanitar, a ramas toata viata sa un pasionat de arta si un colectionar de art romaneasca. Colectia permanenta a muzeului este compusa din achizitiile facute de Dr. Minovici timp de mai bine de 40 de ani si concentrate pe arta etnografica romaneasca. De la costumele populare, indeosebi din zona Sucevei, Ilfov-Vlaşca, Argesului, la covoarele oltenesti, la icoane pe sticla si oua incondeiate, la ceramica atat din zonele recunoscute si astazi pentru olarit (ex. Horezu), la cele disparute intre timp: Birsa (Arad) sau Sf.Troita (Bucuresti-strada Popa Savu). Toate au fost adunate si spun astazi povestea maiestriei meserilor populari de la sf sec XX (sau chiar mai inainte de atat). 

Ceea ce ne-a surprins este maniera ingenioasa folosita de doctorul Nicolae Minovici de a-si etala obiectele colectionate - mai exact pe tavanul muzeului, sub forma de corpuri de iluminat. Dupa restaurare, obiectele au fost asezate in acelasi loc, dand spatiului o nota de originalitate. 

In interiorul vilei gasi si capela (asa cum aveau toate vilele din acea perioada). Intrarea se face prin doua porti imparatesti, datand de la inceputul secolului al XIX-lea, ce au apartinut unei biserici dezafectata din zona Orsovei, si ele parte din colectia dr. Minovici.

De tavanul capelei stau atarnate policandre din lemn, asemeni unor paianjeni imensi ce par ca au pus stapanire pe intreaga incapere. 

Aici se opreste colectia de arta populara. Dincolo de iesirea din capela (aceasa este aplasata pe unul dintre colturile casei si are 2 usi de acces), am intrat in cea de-a doua zona muzeala ce gazduia (si inca mai gazduiestei - pana la finalul lunii iunie 2017) expozitia - „Frații Minovici – pionierat medical si univers spiritual”, organizata in parteneriat cu Institutul National de Medicina Legala „dr. Mina Minovici” si Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Romane.

Expozitia este construita in jurul pionieratului medical al fratilor Minovici, insa nu ca fenomen de sine statator, ci integrata in istoria medicinei bucurestene, ce include si alte nume cu rezonanta precum Victor Babes, Francisc Rainer si Gheorghe Marinescu. De pe panourile informative ce fac parte din aceasta expozitie aflam ca, a fost initiativa dr. Nicolae Minovici sa infinteze camera de garda, cu serviciu medical complet, in sistem permanent. Pana atunci medicii paraseau spitalul dupa pranz, iar pana a doua zi ramaneau numai asistenti si rezidenti.

Teza de doctor in medicina a lui N. Minovici

Alaturi de instrumentele medicale (trusa medicol legata a lui Nicolae Minoovici, microscopul de practica medicol legala, tratate si cursuri scrise de fratii Minovici, etc) si poze de epoca, efectul wow al acestei expozitii a fost colectia de tatuaje umane realizată de fratii Minovici, ce apartine astazi Muzeuli didactic de anatomie patologica al INML.  Bucati de piele umana, tatuata inramate, alaturi de insemnatatea si povestea desenelor iti deschid o noua lume si vorbesc despre o simbolistica pe care, pana acum (recunosc) nu am tratat-o cu interes. Recunosc ca, am petrecut minute in sir intrebandu-ne daca, ceea ce vedeam in tablourile cu passepartout colorat agatate pe pereti, este tesut uman, sau doar o reproducere. Detaliul care ne-a convins - unele mai au inca parul corporal pe el. Oricat de dezgustator ar suna, este o experienta, pe cat de inedita, pe atat de interesanta, iar informatiile si studiile de caz prezentate le-am citit din scoarta-n scoarta.

 

Asa am aflat ca multi isi faceau tatuajele singuri, cu o combinatie de petro ars, amestecat cu urina. Dar cum ajuneau aceste tatuaje material de studiu? In perioada interbelica, tatuajele era preferate de delicventi, puscariasi, recidivisti si tot felul de infractori. Cadavrele acestora ajungeau la IML, iar de acolo, material de studiu pentru cei de la medicina legala. Minovici facea fotografii tatuajelor, pe care le prezenta studentilor de la medicina legala, ca material de studiu. Sa aveti in vedere ca, fotografia in sine era o raritate, dar era foarte mult utilizata in criminalistica. Se faceau poze antropometrice (fata si profil), si se pozau elemente specifice, ar tatuajul era un semn distinctiv pentru infractori, care se trecea mereu in fisele lor. 

Pasionati de tatuaje sau nu, expozitia in sine arata o alta fata a perioadei interbelice, a lumii mai putin stralucitioare a acelei vremi. Expozitia prezint viata paturii de jos a Bucurestiului interbelic, acea zona pe care istoria incearca de multe ori sa o ascunda sub pres, cu cercesotori, infractori, delicventi de tot felul, care insa au contribuit (majoritatea, cu singuranta fara voia lor) la progresul medicinei, a dezvoltarii criminalitatii ca disciplina a medicinei legale. Va recomand aceasta expozitie, iar, daca expunerea tablourilor cu piele va da fiori, privitile ca pe orice alte opere de arta (in definitiv, nici in compozitia culorilor unui tablou nu stiti e se ascunde :) )

Un minus are muzeul, pe care as vrea sa il punctez: lipsa unui ghid care sa te conduca si sa iti spuna povestea din spatele obiectelor ce imbraca peretii sau te privesc de dincolo de sticla vitrinelor, ceea ce duce la o atmosfera usor anosta. Noroc cu panourile informative si faptul ca, la ora vizitei noastre eram aproape singurii vizitatori, asa ca am putut citi pe indelete fiecare detaliu.

Daca reusiti sa vizitati expozitia, va astept cu impresii, in comentarii la acest articol

Informatii practice:

Localizare:Strada Doctor Minovici Nicolae nr. 1, Bucuresti 
Program: miercuri – duminica: 10:00 – 18:00. 
Pretul biletului: 5 lei (pentru adulti) / 
Timp estimativ de vizitare: 1 h