Romania (29) - Domeniul Clos des Colombes

Clos des Colombes

Cred in intamplari si in coincidente fericite, cred ca locurile frumoase si mai putin stiute se dezvaluie incet celor care nu inceteaza sa viseze ca ele exista.

Era trecut de ora pranzului, iar noi ne intoarceam la hotel dintr-o mini excursie la Adamclisi, ce se dorea a include si o vizita la crama si podgoria Murfatlar. Daca la Adamclisi am avut parte de o surpriza placuta (cititi aici), la Murfatlar am zis merci ca nu ne-am ales cu un sut in fund (dezamagitor!).

Asadar, pe o temperatura de 35 de grade, rupti de caldura si de foame, am decis sa oprim la unul dintre localurile ce strajuiesc soseaua ce duce spre Olimp, aflate in apropierea lacului Tatalgeac.

Interiorul

Sa fi fost via care ne-a atras, sau intinderea de verde crud? Capacele de butoaie pictate agatate pe poarta sau numele cu rezonanta frantuzeasca? Sa fi fost casuta supraetajata a porumbeilor ce pareau sa supravegheze intreaga proprietate sau poarta larg deschisa si primitoare? Poate un pic din fiecare. Acolo, pe partea dreapta a drumului, ne astepta tacut si rabator un coltisor de rai. O vie, o oaza de verdeata, un umbris chic si o poveste cu aroma de vin ce ni s-a dezvaluit incet, incet si ni s-a cuibarit in suflet - Clos des Colombes. Cert este ca ne-am oprit aici si nu am regretat o secunda.

Am aflat ulterior ca rezonanta frantuzeasca a numelui nu e catusi de putin intamplatoare si nici un exercitiu de marketing cu staif; nu, Clos des Colombes este visul devenit realitate a unei frantuzoaice autentice, din regiunea Champagne (da, cea in care este produsa sampania), cu ceva origini romanesti pierdute, care, la inceputul anilor 2000 a achizitionat o fosta ferma lasata in paragina (ca mai toate de pe la noi, in acea perioada) a fostului IAS Mangalia. De aici a inceput munca, efortul, investitia, pentru ca mai apoi natura sa ii multumeasca si sa o rasplateasca cu un sol fertil si recolte bogate.

O reinterpretare delicioasa a burger-ului

Chiar si numele domeniului are, pe laga o rezonanta interesanta, si o poveste pe masura: in franceza, dar mai cu seama in  regiunea Burgundiei, "clos" inseamna o podgorie inchisa, imprejmuita de un zid de piatra. La origini, clos-urile apartineau calugarilor cistercieni (va povesteam despre ei aici). Denumirea "colombes" este legatura cu ceea ce a gasit aici Anne Marie Rosemberg cand a ajuns pe aces domeniu - o veche casa de porumbei, pe care a renovat-o, astfel ca aceasta s-a transformat intr-un frumos hotel cu 2 niveluri pentru porumbeii ce si-au facut din domeniul viticol - casa. Imi pare rau ca nu i-am facut o poza, ca sa-l vedeti si voi cat e de frumos; dar poate asta e un motiv in plus sa treceti pe aici (daca povestea, vinul si mancarea nu-s de ajuns).

Drumul spre vie

Si, daca tot a venit vorba despre mancare, ei bine meniul (scris in limba romana si in franceza) este restrans, dar aparte, pe ici pe colo cu note frantuzesti si retete reinterpretate pentru a fi in perfecta rezonanta cu vinul si ambientul. Preturile sunt piperate (poate acesta sa fie singurul neajuns de la Clos des Colombes), insa gustul compenseaza inzecit. Am fost in doua randuri la Clos des Colombes, odata pentru pranz si a doua oara pentru rasfatul personal - adica pentru un desert racoritor si un apus de soare privit din vie.

Cu prima ocazie ne-am rasfatat cu un burger de porc reinventat, in care chifla a fost inlocuita cu o gofra pufoasa, iar carnea tocata cu suvite de carne frageda si suculenta, acompaniata de o salata de cruditati si boabe de fasole si o portie de chapo-chapo, adica 3 palariute cu umplutura (un fel de buseuri). Delicios! Cat despre desert, vedeti si voi in poza cat e de colorat si de imbietor, iar in plus voi adauga ca a fost si foarte aromat, cu gust autentic de fructe, iar combinatiile de gusturi absolut divine: cheese cake cu lime, caise cu lavanda, nuca de cocos, zmeura, cafea, lapte, bezea de ciocolat si nougat glase.

Un vis de inghetata

Din rationamente "tehnice" (unul sofer, altul obosit), vinul l-am luat la pachet si l-am primit frumo ambalat, astfel incat sa ajunga intact la destinatie. Va promit ca va povestim cum a fost! :)


Dupa vizita la Clos, am dorit sa aflam mai multe si am inceput cu site-ul domeniului viticol (http://www.closdescolombes.eu/), iar ceea ce mi-a placut cel mai mult este modul in care Anne Marie vorbeste (scrie) despre echipa sa: personal, cu suflet si incurajator, fara a ocolii dificultatile intampinate de-a lungul timpului, dar cu incredere in oamenii alaturi de care a construit aceasta poveste. E o abordare pe care o vedem din ce in ce mai rar si pe care n-ar strica sa o imbratiseze si alti antreprenori la inceput (sau nu) de drum.

Intrarea spre restaurant si terasa

La Clos des Colombes sunt imbuteliate cam 10.000 de sticle pe an, din diferite soiuri, iar o lista completa veti regasi pe site-ul lor, pe care va sugerez sa il vizitati. Veti afla mai multe detalii interesante, dar si povestea vinului spusa pe blogul lor, chiar de boabe de struguri.

Asadar, daca va doriti o relaxare mai altfel pe malul marii, faceti un ocol la Clos des Colombes. O sa va placa!