Romania (30) - Povesti in Delta Dunarii: Manastirea Stipoc (Schitul Sf. Atanasie)

O plimbare cu barca pe bratele Dunarii este un adevarat tresure-hunt; niciodata nu sti ce miunatii te asteapta dincolo de lastarisi - poate un stol de lebede sau de pelicani, poate o intindere nesfarsita de nuferi albi sau galbeni, poate cai in galop prin colb sau vacute plictisite la adapat. E un peisaj natural atat de pur si de surprinzator, incat obiectivul aparatului foto (smartphone-ului mai nou :) ) nu are cum sa faca fata. Imaginile iti raman impregnate pe retina si iti doresti sa le pastrezi asa pentru cat mai mult timp, chiar si dupa reintoarcerea la rutina zilnica.

Dar in Delta minunatiile nu sunt doar naturale, caci si omul a pus umarul la treaba si si-a colorat viata solitara in nuante de albastru si a invatat sa foloseasca ceea ce delta i-a oferit pentru a-si construi un trai in acord cu regulile stabilite de intinderea de apa ce-l inconjoara. Aici, pe unul dintre grindurile deltei am descoperit un coltisor de rai, cu flori multicolore si verdeata si parfum diafan de simplitate - Manastirea Stipoc.

Manastirea este de rit vechi ortodox, adica se ghideaza dupa calendarul iulian,  la fel ca biserica rusa, diferenta fiind ca nu o fac in limba slava, ci in limba romana. Aceasta biserică aparține de o mitropolie autonoma, cu sediul la Slatioara, judetul Suceava (Mitropolia bisericilor pe stil vechi din Romania). Si uite am mai aflat un detaliu nou.


Micuta manastire din Delta poarta hramul Sf. Atanasie si este singura manastire din Delta Dunarii. A fost construita relativ recent, prin anul 1999 -2000, iar la ridicarea sa au contribuit comunitatile din jur, fiecare cum si cu ce a putut, asa cum ne-a povestit gazda noastra.

Lacasul este compus din bisericuta din lemn, construita in stil moldovenesc, a carei turla aurie o vezi inca de pe apa, cateva chilii, trapeza (locul unde calugarii servesc masa), o fantana cu un foisor din lemn si acoperis in bulb de ceapa,iar in spate o gradina de legume, tarcurile animalelor (gaini, cateva vaci si (parca) si capre si cele cateva sere de legume.

Locuitorii manastirii sunt cei aproximativ 9 calugari, tot veniti din zona Moldovei si staretul manastirii. 

Am dat un tur al locului, am intrat in biserica frumos pictata, am vazut chiliile, serele, apoi ne-am asezat sa ne odihnim la umbra unui cordodusi, alaturi de un grup voios de turisti. Unul dintre calugari ne-a adus o sticla din vinul manastiresc si apa rece din fantana - o binecuvantare! Apoi ne-am incins la povesti si impresii din Delta, despre locurile pe care le-am vazut, despre portul si cantecele lipovenesti si cate si mai cate. Sa mai zica cineva ca vinul nu dezleaga limbile si leaga oamenii.

Cand ne pregateam de plecare, am observat ca atat gazda noastra, dar si ghidul celuilalt grup facusera cumparturi serioase: rosii proaspete, ardei, castraveti, branza si vin, toate din productia proprie a manastirii.  Aici cu siguranta nu veti gasi etichete de preturi si nimic scos la vanzare, totul ramane la alegerea celor care le trec pragul, insa va spun ca, in zilele ce au urmat am degustat din toate si au fost delicioase. 

Manastirea Stipoc este un excelent popas un strop de relaxare si liniste spirituala, departe de agitatia urbana. E genul de loc in care as fugi de rutina si betoane - in mijlocul naturii, inconjurata de flori si apa.

Accesul se face exclusiv pe apa, asa ca ai nevoie de o barca si de un ghid bun, care se te aduca aici, iar din fericire, gaza noastra le-a avut pe amandoua.