Bucuresti (30) - Delta Vacaresti, impresi si pareri calatorscopice si neavizate

Delta Vacaresti - the classic view

Sambata e zi de plimbareli calatorscopice, iar, daca nu parasim Bucurestiul, descoperim si aici mereu ceva nou. V-am spus ca Bucurestiul e un oras surprinztor! Intr-una dintre sambetele trecute am decis sa ne transformam in mici exploratori si sa ne avantam prin salbaticia care a crescut taman in mijlocul orasului. "Descoperita" si apoi popularizata cu surle si trambite,  promovata prin zeci de documentare mai mult sau mai putin cosmetizate, Delta Vacaresti (caci aceasta a fost destinatia noastra de weekend) promitea o evadare in natura. Si asta era exact ce ne doream!

Bucuresti (29) - Zona Gradina Icoanei si Schitul Darvari - o plimbare care-ti incarca bateriile

Str. Schitu Darvari

Intr-o perioada in care timpul meu s-a impartit (tot mai des inegal) intre viata de la birou si  incercarea de a compensa si comprima in timpul liber iesiri in oras, timp petrecut cu ai mei, descoperit locuri noi, revizitat locuri dragi, o plimbare de una singura e nu numai un capriciu, dar chiar un act de curaj si indrazneala. Cred ca imaginea pare cunoscuta pentru multi dintre voi, insa iata ca vineri a veni momentul sa inot un pic contra curentului si sa pornesc, singurica, doar cu gandurile mele, intr-o plimbare tihnita, in pas domol pe stradutele din zona Icoanei. 

Aveam in gand si o destinatie precisa, dar pana acolo, m-am bucurat de linistea ce te cuprinde incet, odata ce depasesti zona pietei Romane, spre Lahovari si intri pe str. Eremia Grigorescu. Imediat pe partea stanga, ma intampina Tandarica, teatrul copilariei mele. Zambec, iar murmurul salii si zarva de pe scena (sau o fi fost invers) din piesa "O fetita mai cu mot, pune-un capcaun la colt" imi raspuna in urechi (sa fi trecut vreo 25 de ani de-atunci. Oare se mai joaca?). Eh, incep sa ma deconectez... incet-incet. 

Romania (18) - Baile Herculane

Continuam povestea "aventurii" noastre prin Baile Herculane, cea mai veche statiune turistica din Romania. Prima parte a povestii, o regasiti aici

Daca in perioada "austriaca" a statiunii accesul era, cu precadere, destinat aristocratiei, luxul si opunentul fiind prezente la orice pas, iar in perioada comunista sa prinzi un loc "la tratament" la Baile Herculane era ceva de vis, acum totul pare ca a fost dat uitarii. Cativa turisti rataciti (printre care si noi), o groaza de pensionari veniti pentru bai si tratament, cladiri (mai bine de 80% din cladirile istorice ale statiunii) in santier, acoperite de schele si cam atat...pe cat de frumoasa, pe atat de trista am regasit-o. Dar dincolo de valul gri si trist care o invaluie, Baile Herculane iti dezvaluie crampeie din frumusetea sa de alta data, la fiecare pas.