Romania (26) - Cisnadie si Cisnadioara, fortificatii si aer medieval

Vitraliu - Cisnadie

Dupa ce am vizitat Carta si a sa biserica medievala fortificata, ne-am indreptat spre alte cetati bisericesti construite de sasii asezati in Transilvania. Asa ca iata-ne ajunsi la Cisnadie.  Candva recunoscuta pentru frumusetea si calitatea covoarelor tesute aici, astazi Cisnadie te intampina cu un aer provincial, cu ritmul sau monoton si tacut, dar te surprinde prin robustetea zidurilor de aparare ce imprejmuiesc biserica evanghelica, una dintre cele mai impresionante din Transilvania si foarte bine conservata pana astazi. Dincolo de ele, incepe o poveste:

Lacasul de cult a fost construit de sasi, undeva inainte de 1323 si a purtat (si poarta si astazi) hramul Sfintei Walpurga, una dintre sfintele bisericii catolice mai putin cunoscuta de catre ortodicsi. Walpurga a fost fiica unei familii aristocratice anglo-saxone, care alaturi de fratii ei (de asemenea sfinti ai calendarului catolic) Willibald (Wildbald) si Wunibald (Wynbald), a fost chemata de Sfantul Bonifaciu, in Germania. Willibald este considerat fondatorul episcopiei de Eichstädt (aproximativ 741), iar Wunibald, intemeietorul manastirii benedictine mixte (Doppelkloster) din Heidenheim. După moartea fratelui sau Wunibald, Walburga a devenit abatesa a manastirii intemeiata de fratele sau. Inedit este ca, pe teritoriul Romaniei de astazi, biserica din Cisnadie este singura ce poarta hramul Sfintei Walpurga, fapt ce dovedeste o slaba receptare a acestui cult in zona.

Biserica Fortificata din Cisnadie - vedere din Piata Centrala

Dar revenind la Biserica din Cisnadie, asa cum se infatiseaza ea astazi, caci o parte din turnurile cetatii s-a pastrat pana in zilele noastre. Este fascinant cum fiecare turn aflat astazi inca in picioare are povestea lui plina de farmec si (daca timpul ne-ar fi permis) este unul dintre detaliile pe care mi-as fi dorit sa le aprofundez.Asadar, avem inca semet un  Turn al Paznicului, un turn al Turnul Primariei, un Turn al Scolii, in care, pe timp de asediu, copiii continuau sa invete. In lumea sasilor, educatia era obligatorie, si nu se concepea a fi intrerupta sub niciun motiv. (poate fura ideea si edilii nostrii contemporani. Nu ma refer la o scoala centralizata, caci tehnologia a evoluat mult, iar studiile se pot continua si de acasa, cand zapada sau intemperiile fac inposibila deplasarea care scoala). Mai existau (si se pastreaza si astazi) Turnul Slaninii, in care erau agatate carnurile si la care aveau acces doar duminica. Atunci se taia o bucata suficienta pentru toata saptamana urmatoare, iar evidenta era tinuta cu o serie de stampile; dar si Turnul Seceri, amintind de monopolul detinut de mesterii sasi din Cisnadie asupra fauririi acestor unelte.

Cisnadie - curtea interioada

Trebuie sa recunosc ca plimbarea pe aleea ce inconjoara biserica, admirand zidurile inalte si incercand sa surprind (cu privirea sau cu aparatul foto) cat mai multe detalii m-a incarcat de enegie si, chiar daca zidurile reci si vremea de afara nu era cele mai ospitaliere, farmcul medieval si linistea din alte timpuri ce domina incinta au compensat pe depin. Iar daca tot spuneam de detalii, ei bine, Biserica din Cisnadie se madreste cu primul ceas de turn din Transilvania. montat aici in turnul clopotnitei in 1425, dar si primul paratrasnet, o inovatie a acelei perioade (vorbim totusi de anul 1795), confectionat din cupru si adus de la Viena, dupa ce turnul fusese de mai multe ori lovit de trasnet. Chiar daca la inceput localnicii nu au agreat ideea, incendiile dese si costurile foarte mari ale reparatiilor produse in urma fulgerelor ce loveau turnul, i-au induplecat sa se "impotriveasca" un pic sortii si voii Domnului.

Cisnadie - lazi de zestre

Se spune ca, de la montarea paratrasnetului, turnul a fost ocolit de intemperii, iar daca e sa ne gandim, poate datorita lui putem admira astazi falnicul turn ce domina localitatea.

In interior, am putut vedea doua machete ale bisericii, o expozitie de lazi de zestre pictate, iar si o serei de panouri informative, extrem de detaliate cu informatii despre, poate cea mai vestit legenda ce invaluie cetatea - Tezaurul de la Cisnadie. Un fel de comoara a piratilor (dar fara mare, corabie, infractori), al carui loc de pastrare era tinut secret, protejat de un sistem ingenios de usi false si incuietori complicate. Secretul locului de pastrare era tinut secret de cei cativa oameni ai locului care il cunosteau si transmis din tata in fiu. Rolul comorii era acela de a fi adus la lumina doar in caz de maxima calamitate, cand comunitatea nu avea alta resursa. Locuitorii din Cisnadie au apelat la aceasta comora tocmai pentru a reface cetatea, puternici si repetat lovita de transnet, cand focul a mistuit o suprafata considerabila in cetate.  O  parte din aceasta  comoara se afla incepand cu 1915 la Muzeul Brukenthal si poate fi admirata.

Cisnadioara - Biserica Sf Mihail

Cisnadioara

Dupa nume ai zice ca e sora mai mica a Bisericii din Cisnadie, insa i-am face o mare nedreptate sa o tratam asa, caci Cisnadioara e la fel de falnica, as zice total diferinta, dar la fel de magnifica si surprinzatoare. Cu toate acestea nici ea nu a scapat de invazia turcilor si a tatarilor, dar din fericire a putut fi adapost pentru toti locuitorii sai. Astfel, chiar daca in 1657 cotropitorii au incendiat satul, nu s-a reusit cucerirea cetatii. In forma in care o gasim astazi, cetatea dateaza din 1764.

Cisnadioara - Monumentul erorilor din Primul Razboi Mondial

Ca sa ajungi sus la cetate e nevoie sa urci dealul, prin padure, dar pe un drum pietruit (asfaltat/cimentat). Nu e nici greu, nici usor, aproximativ 10-15 min, dar e placut a vezi gradual, cum te ridici deasupra localitatii si cuprinzi cu vederea satul si imprejurimile.

Taxa de intrare (7 lei) se achita la inceputul pantei, iar apoi pornesti usor spre cetate. Cred sincer, ca vara e o placere sa urci pe aici, sa simiti racoarea padurii cum domoleste arsita de afara, stiind ca sus, te asteapta povesti medievale si un peisaj de poveste.

Cisnadioara

Fortificatia este construita in stil romanic, dupa modelul bisericilor cistercienzilor din Franta, iar materialul predominant folosit este piatra. Privind din curtea interioara, intreg ansamblul pare rupt dintr-un peisaj irlandez sau scotian: verde crud si multa piatra bruta, asezata randuri, randuri in chip de gard, zid sau turn.

Biserica din interiorul fortificatiei poarta hramul Sfantului Mihail, insa aici nu se mai tin slujbe. In fapt, interiorul este aproape gol, cu exceptia unui locas memorial amenajat in 1940 pentru soldatii cazuti in primul razboi mondial, lasand impresia unui turist mai putin interesat ca e doar un hol de trecere spre curtea din spatele bisericii. In zona altarului exsita multe placi comemorative cu numele acestor soldati. Picturile originale abia se vad, insa, datorita acusticii extraordinare, incinta este preferata pentru evenimentele muzicale ce sunt organizate aici cu regularitate.

Cisnadioara de poveste

Asadar, daca va aflati in drum spre Sibiu, sau prin apropiere, o vizita la cele doua fortificatii bisericesti medievale, vor fi o calatorie in timp si o amintire ce va imbogati cu siguranta calatoria voastra.