Despre Harman auzisem prea putine si probabil ca, la fel ca mine sunt si altii. Tocmai de aceea, odata ce am "descoperit-o" si indragit-o, chiar de la prima vizita, am decis sa ii dedic un articol intreg, cu speranta ca numarul pasionatilor de calatorii, escapade de weekend in locuri cu istorie ce viziteaza Biserica evangelica fortificata din Harman va creste considerabil. In fapt, biserica de la Harman este una dintre cele mai mari si mai bine pastrate biserici fortificate din Tara Barsei.
Harman-ul se afla la aprox. 8 km de Brasov, pe drumul spre Tg. Secuiesc. E relativ usor de ajuns, astfel ca, in nici 10 min de cand am parasit orasul de sub Tampa (a.k.a. Brasov) ne aflam in fata zidurilor groase din piatra ce apara biserica, de mai bine de 800 de ani. Am parcat si pentru cateva momente am admirat exteriorul fortificatiei: ziduri din piatra, masive, santul de aparare (probabil odata umplut cu apa) si turlele bisericii ce se inaltau semete deasupra intregii asezari.
Intrarea in fortificatie se se face printr-un coridor boltit. Am trecut pe langa usa "Ingrijitorului cetatii", frumos decorata cu o coronita din brad si physalis (sau romanescul papalau) si apoi ne-am indreptat spre curtea interioara. Chiar la intrare ne-a intampinat insusi ingrijitorul cetatii, un domn tinerel si amabil care ne-a inmanat biletele (iar noi contravaloarea lor - 10 lei), precum si harta si un mini ghid cu cele ce pot fi vizitate in cadrul fortificatiei. Apoi am pornit sa "exploram" 
Am inceput turul cu biserica, ce poarta hramul Sf. Nicolae si a fost construita in a doua jumatate a sec. XIII, fiind deja amintita in documente de la 1290, aflata chiar in centrul curtii interioare. Intrarea se face printr-o usa laterala, iar in micul hol de la intrare sunt asezate cateva lespezi de morminte si ele de o vechime considerabila (1600-1700). Interiorul, o combinatie intre stilul evanghelic auster, cel gotic si cateva accente baroce, in care banci de lemn, aceleasi de la 1753, a caror aspect de duce cu gandul la miile de credinciosi care, de-a lungul vremii si-au pus toata increderea in rugile inaltate catre cer. Un aspect interesant cu privire la aceste banci de lemn este lipsa spatarelor pentru cele amplasate central. Acestea erau rezervate femeilor casatorite, iar portul popular traditional necesita lipsa acestora, datorita fustelor foarte infoiate. Altarul in stil baroc dateaza din 1787, cristelnita din ghips este de la 1899 si provine dintr-o fabrica de pietre artistice din Berlin, iar orga (ce functioneaza si astazi) a fost construita de 2 mesteri din Brasov. Stranele
din secolul XVIII-lea prezinta in laturi si in
baldachin decoratii în forma de siluete, iar interiorul este pictat cu ornamente florale.
Un alt aspect inedit sau care ar putea ridica semne de intrebare este prezenta covoarelor
orientale asezate pe o parte din banci, pe balustrada tribunei sau pe peretii corului. Ei bine, ele au ajuns in Tara Barsei pe calea comertului.
Din biserica, pe una din scarile aflate in spatele orgii se poate urca pana la nivelul al treilea din Turnul Clopotnita, chiar sub clopotul ce bate din sfert in sfert de ora. Inaltimea totala a turnului este de 56 metrii, ceea ce il face cel mai inalt din Tara Barsei. Un detaliu, in ceea ce priveste turnul, pe care astazi ati putea sa il ignorati sunt cele 4 turnulete din colturile acoperisului acestui turn - ele simbolizau faptul ca localitatea dispunea de dreptul de a pronunta si executa pedeapsa cu moarta. Urcarea in turn se face la inceput pe trepte de piatra, in spirala, iar apoi pe barne din lemn (intrucat turnul este in plin proces de reconsolidare), ceea ce va poate da ceva emotii, insa experienta merita intrucat de l ferestrele inguste ale clopotnitei se deschide o panorama incantatoare asupra localitatii Harman si a imprejurimilor. Dupa cateva poze, un "clinchet" asurzitor si o gura de aer proaspat dupa urcusul un pic cam abrupt din ultima parte a scarilor, a venit momentul coborarii. Odata reveniti cu picioarele pe pamant, am parasit biserica si am urmat indicatiile din ghidul primit, pentru a descoperii celelalte surprize pastrate intre zidurile cetatii.
Fortificatiile din jurul bisericii aveau atat loc de aparare a lacasului de cult, dar si de gazduire a comunitatii in cazul navalililor. Prin urmare zidurile de aparare erau dotate cu camere si spatii de depozitare. In sec XVII fortificatiile isi pierd insa scopul militar, insa "dotarile" continua sa fie foliosite de membrii comunitatii pentru adapostirea proviziilor. Schimbarea de destinatie s-a dovedit a fi salvatoare pentru Harman, intrucat astfel fortificatia a fost intretinuta si se pastreaza pana in prezent.
Astazi in cateva dintre fostele incaperi a fost amenajat un muzeu rural, ce dezvaluie vizitatorilor crampeie din viata de zi cu zi a comunitatii din Harman (dar imaginea poate fi extrapolata si pentru alte cetati sasesti sau transilvanene). Astfel, in prima incapere de la intrare (imediat in stanga casei de bilete) sunt expuse piese vestimentare sasesti, specifice zonei, precum sidiferite cusaturi, brauri si goblenuri vechi. Mi-a ramas in minte o serie de trei goblenuri inspirate din basme: Hansel si Grettel, Alba ca Zapada si cei 7 pitici si Scufita Rosie.
Turul continua cu doua sali inspirate din viata de familie. Prima este amenajata sub forma unei camere
traditionale multifunctionala, cu o masa in centru si 4 scaune, cu un pat cu sertar (probabil stramosul paturilor supraetajate de astazi), cu piese de mobilier din lemn masiv, cu lazi de zestre pictate si o masina de cusut. Urmatoarea camera este inspirata tot din intimitatea caminului - de data aceasta un dormitor.
Am parasit capela si am decis sa mai facem inca un tur prin curtea interioara. Cu aceasta ocazie am descoperit, in exteriorul bisericii, deasupra intrarii vestice o pictură infatisand un pelican ce isi hraneste puii. Mai tarziu am aflat ca aceasta imagine simbolizeaza sacrificiul, intrucat (ceea ce nu se vedea in imagine, datorita deteriorarii in timp) este ca pelicanul isi hranea puii cu propria carn.
Din biserica, pe una din scarile aflate in spatele orgii se poate urca pana la nivelul al treilea din Turnul Clopotnita, chiar sub clopotul ce bate din sfert in sfert de ora. Inaltimea totala a turnului este de 56 metrii, ceea ce il face cel mai inalt din Tara Barsei. Un detaliu, in ceea ce priveste turnul, pe care astazi ati putea sa il ignorati sunt cele 4 turnulete din colturile acoperisului acestui turn - ele simbolizau faptul ca localitatea dispunea de dreptul de a pronunta si executa pedeapsa cu moarta. Urcarea in turn se face la inceput pe trepte de piatra, in spirala, iar apoi pe barne din lemn (intrucat turnul este in plin proces de reconsolidare), ceea ce va poate da ceva emotii, insa experienta merita intrucat de l ferestrele inguste ale clopotnitei se deschide o panorama incantatoare asupra localitatii Harman si a imprejurimilor. Dupa cateva poze, un "clinchet" asurzitor si o gura de aer proaspat dupa urcusul un pic cam abrupt din ultima parte a scarilor, a venit momentul coborarii. Odata reveniti cu picioarele pe pamant, am parasit biserica si am urmat indicatiile din ghidul primit, pentru a descoperii celelalte surprize pastrate intre zidurile cetatii.
Fortificatiile din jurul bisericii aveau atat loc de aparare a lacasului de cult, dar si de gazduire a comunitatii in cazul navalililor. Prin urmare zidurile de aparare erau dotate cu camere si spatii de depozitare. In sec XVII fortificatiile isi pierd insa scopul militar, insa "dotarile" continua sa fie foliosite de membrii comunitatii pentru adapostirea proviziilor. Schimbarea de destinatie s-a dovedit a fi salvatoare pentru Harman, intrucat astfel fortificatia a fost intretinuta si se pastreaza pana in prezent.Astazi in cateva dintre fostele incaperi a fost amenajat un muzeu rural, ce dezvaluie vizitatorilor crampeie din viata de zi cu zi a comunitatii din Harman (dar imaginea poate fi extrapolata si pentru alte cetati sasesti sau transilvanene). Astfel, in prima incapere de la intrare (imediat in stanga casei de bilete) sunt expuse piese vestimentare sasesti, specifice zonei, precum sidiferite cusaturi, brauri si goblenuri vechi. Mi-a ramas in minte o serie de trei goblenuri inspirate din basme: Hansel si Grettel, Alba ca Zapada si cei 7 pitici si Scufita Rosie.
Turul continua cu doua sali inspirate din viata de familie. Prima este amenajata sub forma unei camere
traditionale multifunctionala, cu o masa in centru si 4 scaune, cu un pat cu sertar (probabil stramosul paturilor supraetajate de astazi), cu piese de mobilier din lemn masiv, cu lazi de zestre pictate si o masina de cusut. Urmatoarea camera este inspirata tot din intimitatea caminului - de data aceasta un dormitor.
In continuare usor in viata comunitatii, caci urmatoarea sala ne aduce in fata scoala; cu bancute din lemn, cu tabla de scris, cu harti vechi si o servieta (a domnului invatator).
Mai sunt incaperi deschise, in care veti putea gasi diferite obiecte, unelte, utilaje folosite pentru activitatile de zi cu zi din gosporariile vremii: ciocane, nicovale, pene metalice, cantare de diferite dimensiuni, juguri
pentru animale, teasc pentru zdrobirea strugurilor, etc.
O scara din lemn faciliteaza accersul in interiorul zidului de apare, spre coridoarele intunecoase in care alta data era un dute-vino continuu. Privit din interior, intelegi cat de gros si masiv este intr-adevar zidul ce inconjoara biserica si cumva iti faci o idee despre pericolele ce amenintau viata comunitatii. Ne-am plimbat pret de cateva minute prin coridoarele lungi si am aruncat cate-o privire afara prin ferestrele inguste.
Reintorsi in interiorul cetalii ne mai ramasese un singur obiectiv: turnul - capela, singura ramasita din timpurile catolice ale asezarii. Datorita schimbarilor prin care fortificatia a trecut de-a lungul vremii, capela a fost integrata in zidul de aparare, insa aceasta este una dintre cele mai vechi ramasite alte ansamblului, fiind construita aproximativ la 1300. Micuta capela adaposteste o pictura murala deosebita, ce dateaza din sec al XV-lea, iar imaginile biblice infatisate descriu calea spre mantuirea vesnica.
Mai sunt incaperi deschise, in care veti putea gasi diferite obiecte, unelte, utilaje folosite pentru activitatile de zi cu zi din gosporariile vremii: ciocane, nicovale, pene metalice, cantare de diferite dimensiuni, juguri
pentru animale, teasc pentru zdrobirea strugurilor, etc. O scara din lemn faciliteaza accersul in interiorul zidului de apare, spre coridoarele intunecoase in care alta data era un dute-vino continuu. Privit din interior, intelegi cat de gros si masiv este intr-adevar zidul ce inconjoara biserica si cumva iti faci o idee despre pericolele ce amenintau viata comunitatii. Ne-am plimbat pret de cateva minute prin coridoarele lungi si am aruncat cate-o privire afara prin ferestrele inguste.
Reintorsi in interiorul cetalii ne mai ramasese un singur obiectiv: turnul - capela, singura ramasita din timpurile catolice ale asezarii. Datorita schimbarilor prin care fortificatia a trecut de-a lungul vremii, capela a fost integrata in zidul de aparare, insa aceasta este una dintre cele mai vechi ramasite alte ansamblului, fiind construita aproximativ la 1300. Micuta capela adaposteste o pictura murala deosebita, ce dateaza din sec al XV-lea, iar imaginile biblice infatisate descriu calea spre mantuirea vesnica.
Am parasit capela si am decis sa mai facem inca un tur prin curtea interioara. Cu aceasta ocazie am descoperit, in exteriorul bisericii, deasupra intrarii vestice o pictură infatisand un pelican ce isi hraneste puii. Mai tarziu am aflat ca aceasta imagine simbolizeaza sacrificiul, intrucat (ceea ce nu se vedea in imagine, datorita deteriorarii in timp) este ca pelicanul isi hranea puii cu propria carn. Am plecat de la Harman placut impresionati de aceasta experienta si de detaliile inedite pastrate intre aceste ziduri.
Informatii practice:
Localizare: in centrul comunei Harman.Program de vizitare:
- intre 1 aprilie si 31 octombrie: de luni pana sambata intre orele 9 - 18, duminica intre orele 10-18
- intre 1 noiembrie si 31 martie: zilnic, intre orele 10-16
Pret bilet: 10 lei
No comments:
Post a Comment