Dupa titlu articolul poate parea off-topic pentru Calatorscop si totusi experienta ultimului circuit (despre care va invit sa cititi in curand mai multe urmarind articolole cu label Adriatica) a demonstrat ca n-ar fi rau ca anumite lucruri sa fie spuse. Poate (nu se stie) mai dau si "bizonii" peste ele, intamplator si usor usor reusim sa ne (auto) educam.
Pornim de la un fapt stiut si promovat destul de intens in ultimii ani si anume ca mic dejunul este un obicei sanatos, important, normal si extrem de benefic pentru organism. Este un demers care va ajuta corpul sa aiba un start energic si sa isi dozeze resursele pe parcursul zilei.
Conform unui studiu recent (2017)* doar 56% din romani mananca in fiecare dimineata. Dintre acestia, mai putin de 50% aloca mai mult de 10 minute pentru a sta la masa dimineata.
Prezenta micului dejun in ofertele de cazare disponibile atat in Romania, cat si in afara a inceput sa devina un beneficiu aproape permanent, iar de cele mai mult ori acesta este de tip bufet suedez. Ca o paranteza, daca v-ati intrebat vreodata de ce se numeste "bufet suedez", ei bine ea nu vine de la un preparat nordic servit la micul dejun, asa cum poate v-ati astepta si de la modul de prezentare a mancarii. Termenul initial era complicatul Smörgåsbord si desemna modalitatea de etalare a produselor gastronomice – aperitive (calde si reci), mancaruri si deserturi, in portii mini expuse si unde comesenii se servesc singuri din ce doresc si cat doresc, fara ca pentru asta sa fie nevoie de chelneri.
Asa cum spuneam, numarul unitatilor hoteliere care ofera un astfel de mic dejun este in crestere, iar de-a lungul timpului l-am regasit in variantele lui mai simple sau mai diversificate, cu preparate comune sau inspirate din specificul local. Tentatia de a gusta din toate este mare, mai ales cand ai un traseu lung de parcurs si te asteapta o zi plina. Dar manierele nu trebuie lasate acasa, iar ceea ce am vazut in ultimele zile n-a facut decat sa imi confirme ca inca mai avem multe de recuperat la acest capitol.
Citeam intr-un articol zilele trecute ca romani iau în farfurie, in medie, 2,5 portii de mancare din fiecare fel, atunci cand se vad in fata unui astfel de bufet. Cele aproape 3 portii sunt acompaniate de o ceasca de cafea, pahar de suc de fructe, unul de apa si probabil si de un iaurt. Pe langa faptul ca este o cantitate enorma de mancare, o mare parte din muntele din farfurii ramane fie neconsumata, fie sfarseste in servetele si indesata in gentile aferente, apoi plimbata zeci de kilometri si imbucata la primul popas.
Timp de 7 dimineti consecutive am urmarit comportamentul "colegilor de autocar", dar, fara a-i incrimina pe acestia in mod specific, comportamentul este tipic pentru majoritatea turistilor romani (din pacate). L-am regasit si in alte grupuri (excursii, team building-uri, calatori independent), indiferent de varsta sau de mediul de provenienta.
Indiferent de ora anuntata de ghida pentru micul dejun, cu cel putin 15 min inainte, in fata salii se facea o coada romaneasca regulamentara (galagie, dezorganizare, priviri ciufute aruncate la ceas si batait din picioare), in timp ce personalul hotelului inca facea ultimele retusuri pentru "intampinarea bizonilor". Cand se dadea startul, toti cei 60 de compatrioti, uitau ca sunt "cetateni europeni (si au drepturi...ca sa parafrazam un pic celebra reclama)" si deveneau un fel de Taz - diavolul tasmanian din Loony Tunes (poza de mai sus e mai mult decat relevanta). Farfuriile deveneau adevarate roabe pentru carat muntii de mancare, aparatele de cafea aproape ca isi dadeau obstescul sfarsit sub avalansa de degete care apasau in disperare pe toate butoanele ignorand mesajele afisate pe ecran (cred ca mesajul "Wait..." a fost tradus in rom-engleza ca "Apasa, apasa, apasa pana cand vezi un nor de fum iesind din priza in care sunt infipt"). Odata ajunsi la masa, cu 2-3 farfurii in brate, ochii se faceau roata spre farfuriile comesenilor si a meselor din jur, cantarind si comparand alegerile fiecaruia - "De unde ati luat kiwi?" "Ati mai prins cereale?" "Va plac ouale astea?" acompaniate de cele mai multe ori de un deget ce se apropie amenintator spre farfuria ta. Daca se impunea sau vreun chelnar facea imprudenta de a mai aduce un platou cu "noutati" traseul se relua si se reintorceau triumfatori la masa cu o noua farfurie. Apoi incepeau sa manance, strecurand mai subtil sau mai fatis in geanta o chifla, o cutiuta de gem, fructe sau sandwichuri. Pentru cei mai infomentati reprizele de masa erau condimentate cu un pic de miscare :) pana la bufet, pentru realimentare. Spre final incepeau comentariile privind disponibilul de servetele. Spectacolul grotesc, se sfarsea rapid, cam in 20 de min, urma apoi coborarea bagajelor si urcarea in autocar, lasand in urma o incapere lovita aspru de taifun.
Inca incerc sa ma dumiresc daca acest comportament vine dintr-o foamete nationala, curiozitatea de a le degusta pe toate sau pur si simplu dintr-o lipsa de elementar bun simt. Sau poate toate la un loc? N-o sa fac nici pe sfanta si sa spun ca niciodata am plecat de la micul dejun cu un sandwich sau un fruct, pe care apoi l-am consumat pe parcursul zilei, insa comportamentul la limita neanderthalului e cel care ma frapeaza. Acestia sunt aceeasi oameni care in restul anului fie nu mananca de dimineata, fie clenfaie un covrig gumat imbalsamat cu miros de noxe in statia de autobuz alaturi de o cafea de tonomat, fie felia de pizza ramasa de cu seara? Tot ei sunt? Sau si acasa frigiderele lor sunt doldora de portocale proaspete asteptand sa fie stoarse si transforate in juice, ousoarele de la gainiele musai crescute la sol stau aliniate in cosuri de nuiele, asteptand sa se transforme in omlete pufoase si aburinde.... in fine, ati prins ideea - cosul abundentei...
Voi ati avut experiente similare? Ati gasit si vreo explicatie "stiintifica"?
*Micul dejun - Atitudini şi comportamente, realizat in 2017 de Herbalife Romania
No comments:
Post a Comment