Romania (32) - Palatul brancovenesc de la Potlogi

Inceputul de februarie a dat startul sirul calatoriilor din 2018; si cum vremea tinea cu noi, iar ultima luna de iarna s-a aratat mai blanda decat in alti ani, am pornit usor, nu departe de Bucuresti pentru a descoperi inca un coltisor de Romanie frumoasa, dar mai putin cunoscuta.  I-am avut ca parteneri de calatorie pe prietenii nostri de la Terra Incognita, iar prima oprire dintr-o zi plina de surprize a fost la Potlogi, unde am viziatat Ansamblul Brancovenesc, renovat recent si redat publicului, dar inca prea putin cunoscut, chiar si pentru cei care tranziteaza des zona.

Detaliile interesante despre ceea ce urma sa vedem au inceput inca de la numele localitatii aleasa de Costantin Brancoveanu pentru constructia Palatului - Potlogi - care vine de la „potlog”, un petec de piele folosit de cizmarul carpaci (adica potlogarul) pentru a repara incaltamintea. Cat de buni erau satenii din acea zona la petecitul incaltamintei nu ne spune istoria, insa numele s-a pastrat si are o rezonanta aparte.

Revenind la palat, unde dis de dimineata am fost intampinati de muzeograful Nicu Radu, cel care se ocupa de Palatul de la Potlogi si care a fost ghidul nostru pe parcursul vizitei. Un domn extrem de pasionat de istoria familiei Brancoveanu si de locul pe care il ingrijeste, volubil si care ne-a dezvaluit o sumedenie de detalii mai putin cunoscute despre aceasta bucatica de istorie. A fost o ocazie in plus sa confirmam ca istoria predata in scoala nu trebuie sa fie doar o insiruire de ani si evenimente, ci povestita cu pasiune poate fi o lectie despre caracter, strategie militara, dedicare, familie, etc - din care fiecare dintre noi ramane cu ceva.

Asa am aflat ca Palatul de la Potlogi a fost construit intr-un singur an (1698) din porunca lui Constantin Brancoveanu, pentru cel mai mare dintre fii sai, Constantin, asa cum Palatul de la Mogosoaia urma sa ii revina fiului sau Stefan (cel de-al doilea dintre baieti).  Forma si aspectul exterior seamana mult cu fratele sau mai apropiat de Bucuresti, doar ca cel de la Mogosoaia imi pare mai mare, iar aici exteriorul este alb (impodobit cu decoratiuni florale de inspiratie otomana si persana: lalele, garoafe,etc), pe cand celalalt este acoperit cu caramida rosie. Si daca tot am pomentit decoratiunile, ele se regasesc si in interiorul Palatului de la Potlogi, restaurate, venind astfel in ajutorul vizitatorilor pentru a recrea cel putin mental atmosfera din palatul brancovenesc. Alaturi de ele, mobilierul si costumele recreate dupa moda epocii, completeaza imaginea.


Unul dintre putinele elemente arhitecturale pastrate din edificiul original este o placa de piatra, decorata cu un vultur valah si scrisa cu litere chirilice, al carei text este urmatorul: "Aceste case din temelia lor sunt inaltate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului sau Constantin Brancoveanul, incepandu-le si sfarsindu-le la leat 7206 (1698) si la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul." 
 

Aflam, pe parcursul turului nu doar amanunte despre istoria Brancovenilor, ci si despre viata si obiceiurile acelei perioade, multe dintre ele aduse de la Istanbul si recreate aici: barbatii si femeile de la curte mancau separat, ca masa de exemplu, dura aproape 10 ore si se serveau zeci de feluri de mancare, ca boierii erau mici de statura (in jur de 1,60m - marturie stau lungimea patului si inaltimea sifonierului, dar si dimensiunea usilor de trecere din incaperi), rotofei si deseori bolnavi de guta, de la carnea rosie ingerata in cantitati mult prea mari, ca dupa masa fumau narghilea, si cate si mai cate.

In camera chelarului, un fel de administrator al domeniului atunci cand domnitorul nu se afla in resedinta, ne-a fost prezentata o serie de accesorii vestimentare, un samovar, o oglinda venetiala argintata si o colectie de sabii din diferite perioade.  Tot aici am aflat ca , imediat dupa ce domnitorul a fost decapitat, turcii, au navalit la propriu in palat cautand averea lui Brancoveanu. Norocul a facut ca si din inchisoare, acesta sa fi reusit sa transmita slujitorilor sai un mesaj pentru a ascunde aurul intr-un alt loc. In cautare bogatiilor, turcii au devastat palatul, au daramat peretii crezand ca intre acestia vor gasi lucruri de pret si bani. N-a fost sa fie asa, insa, palatul a fost abandonat si a ramas asa vreme de mai bine de 250 de ani. Renovarile au inceput in perioada comunista, aproximativ 1955, iar mai recent (dupa 2010) acestea au fost finalizate prin accesarea de fonduri europene.

Reintorsi in curtea palatului, impartita dupa obiceiul vremii in trei zone, separate intre ele prin ziduri: curtea de primire care leagă poarta prinicipala de palatul propriu zis, curtea servitorilor si, gradina, aflata in spatele palatului si care avea si un helesteu (recunosc ca de data aceasta nu l-am observat, dar am retinut ca exista asa ceva pe vremea domitorului), am vizitat cuhnia sau bucataria, dotata cu tot felul de vase si ustensile tipice perioadei. Din nou d-nul Nicu Radu ne-a explicat semnificatia acestora si momentele in care fiecare era utilizat. Iar mai apoi am vizitat si dorscaria, un fel de garaj-grad, care acum adapostea un mic muzeu al trasurilor, ce-i drept ceva mai noi decat palatul si epoca lui Brancoveanu.

La finalul vizitei ne-am promis ca vom reveni, nu doar pentru a vizita si Biserica, ctitorita tot de Brancoveanu chiar mai inainte de construirea palatului, dar si gradinile care odata gazduiau portocali si trandafiri (si care acum parea ca la primavara va fi inflorita si inverzita). Ne-am bucura sa petrecem o dupa-amiaza intre aceste ziduri, pe aleile pietruite si linistea rurala pe care imprejurimea ti-o ofera aici.

Informatii practice:

Localizare: in localitatea Potlogi, jud Dambovita, la o distanta de 38 de km de Bucuresti si la 49 km de Targoviste

Pret bilet: 10 lei
Program de viziare: Luni-Duminica 8-16 (iarna) / 9-17 (vara)

Website: http://www.ansamblulbrancovenescpotlogi.ro/ro/