O noua zi in Scotia, un nou castel de vizitat (Yeeey! cel putin inca 2998 de vizitat :) ). Ne-am dorit sa iesim un pic din oras, astfel ca am ascultat recomandarea prietenilor nostri si am "cuplat" croaziera de la South Queens Fery cu o vizita la Hopetoun House.
Asadar dimineata, imediat dupa micul dejun ne-am indreptat spre Gara Waverly, aflata chiar pe Princess Street (deci in mijlocul orasului). Waverly este singura gara din lume al carei nume provine de la la un roman. Vorbim despre primul roman istoric al tuturor timpurilor - numit si el tot Waverly, scris de Walter Scott si publicat în 1814. Insa gara este cat se poate de moderna si ancorata in timpurile contemporane. Ne-a fost usor sa identificam un tren al Scottish Rails care sa ne duca la Dalmeny si peste 20 min eram in tren si peste alte 20 eram la destinatei. De aici a inceput aventura noastra per-pedes spre castel.
Cu toate ca ulterior am descoperit si alte rute, pentru a ajunge la Hopetoun mai rapid si mai odihniti, plimbarea noastra de aproximativ 5 km din Dalmeny spre Hopetoun House a fost ocazia minunata sa luam contactul cu viata de zi cu zi a scotienilor, departe de turisti si de agitatia orasului si evident sa ne bucuram de un peisaj salbatic pe malul marii, respirand aerul sarat imbibat de miros de alge (nu asa de deranjant pe cat ar parea...probabil pentru ca nu la ei nu e asa de cald). Dupa un timp vederea indicatorului mentionand numele castelului spre care ne intreptam a fost o adevarata bucurie, dar si confirmarea ca (inca) suntem pe drumul cel bun.
Odata ajunsi la poarta domeniului, desi in afara de porti si casuta portarului (o mica viluta dupa standardele noastre) nu se vedea nimic din ceea ce avea sa urmeze, stiam ca ne asteapta ceva maret. De la grandioasa poarta de intrare si pana la castel, am mers mai bine de 15 min, cand in fata noastra s-a deschis panorama care te lasa cu gura cascata - Hopetoun House este ditamai palatoiul, construit in stil Georgian si datand din secolul al XVII-lea. A fost proiectat de William Bruce si apoi modificat si extins de William Adam.
Castelul a fost casa familia Hope inca de la inceput, adica pe la sfarsitul anilor 1600, iar actualul lord Hopetoun si familia sa inca locuiesc in Hopetoun House (intr-una dintre salile palatului, cu tablouri ale membrilor familiei din diferite epoci si mobiler vechi si extrem de valoros, in mijlocul careia trona o masa de biliard si ea frumos sculptata, ghida noastra ne-a povestit ca, din cand in cand cei 2 baieti ai familiei, in varsta de 17-18 ani, incing cate-o partida de biliard).
Prima incapere pe care am vizitat-o este aripa utilizata astazi ca salon pentru nunti si in al carei hol de primire sunt trofeele de vanatoare - tigrii, probabil de la campaniile de vanatoare din Africa. Impresionant si un pic fioros! Apoi am urcat scarile impozante si ne-a aflam in holul principal, unde am fost intampinati de July, ghida noastra - o batranica tare simpatica si cu chef de vorba, voluntara la castel.
Interiorul este magnific si a ramas neschimbat timp de trei secole si probaibl ca va ramane astfel ani buni de acum incolo. Inca de la intrare "il cunoastem" pe primul marchiz (rang mai mare decat cel de duce) al familie Hope, cel care a fost numit de regina Victoria guvernator al Indiei, dar si pe cel care i-a urmat in ierarhia familiei si care a fost numit guvernator al Australiei. Cu alte cuvinde discutam despre o familie nobiliara extrem de bine ancorata in diplomatia britanica, iar statutul lor se reflecta in eleganta mobilierului, a picturilor, tapiseriilor si ceasurilor, cu finisaje alese si decoratiuni deosebite, unele dintre ele de inspiratie orientala, asa cum era masuta cu mozaic din marmura de diferite culori, pe care se afla un frumos cea olandez.
Turul casei se incheie cu incaperile slujitorilor, aflate la subsolul locuintei. Acestea comunicau cu camerele din palat printr-un sistem de clopotei, fiecare cu un sunet propriu. Am mai vazut asa ceva in Downton Abbey (serialul britanic despre aristocratia britanica de la inceputul sec XX) si de atunci il caut cu privirea in fiecare castel in care am intrat. E uimitor cate dintre ele s-au pastrat si sunt puse in valoare.
In camerele personalului aflam detalii despre cum era slujba in serviciul unei familii din aristocratia britanica si ce preocupari aveau acestia, ce instrumente foloseau astfel incat tinuta stapanilor sa fie mereu impecabila, chiar si pe vremea capricioasa si mai mereu ploioasa caracteristica Scotiei.
Asadar dimineata, imediat dupa micul dejun ne-am indreptat spre Gara Waverly, aflata chiar pe Princess Street (deci in mijlocul orasului). Waverly este singura gara din lume al carei nume provine de la la un roman. Vorbim despre primul roman istoric al tuturor timpurilor - numit si el tot Waverly, scris de Walter Scott si publicat în 1814. Insa gara este cat se poate de moderna si ancorata in timpurile contemporane. Ne-a fost usor sa identificam un tren al Scottish Rails care sa ne duca la Dalmeny si peste 20 min eram in tren si peste alte 20 eram la destinatei. De aici a inceput aventura noastra per-pedes spre castel.
Cu toate ca ulterior am descoperit si alte rute, pentru a ajunge la Hopetoun mai rapid si mai odihniti, plimbarea noastra de aproximativ 5 km din Dalmeny spre Hopetoun House a fost ocazia minunata sa luam contactul cu viata de zi cu zi a scotienilor, departe de turisti si de agitatia orasului si evident sa ne bucuram de un peisaj salbatic pe malul marii, respirand aerul sarat imbibat de miros de alge (nu asa de deranjant pe cat ar parea...probabil pentru ca nu la ei nu e asa de cald). Dupa un timp vederea indicatorului mentionand numele castelului spre care ne intreptam a fost o adevarata bucurie, dar si confirmarea ca (inca) suntem pe drumul cel bun.
Odata ajunsi la poarta domeniului, desi in afara de porti si casuta portarului (o mica viluta dupa standardele noastre) nu se vedea nimic din ceea ce avea sa urmeze, stiam ca ne asteapta ceva maret. De la grandioasa poarta de intrare si pana la castel, am mers mai bine de 15 min, cand in fata noastra s-a deschis panorama care te lasa cu gura cascata - Hopetoun House este ditamai palatoiul, construit in stil Georgian si datand din secolul al XVII-lea. A fost proiectat de William Bruce si apoi modificat si extins de William Adam.
Castelul a fost casa familia Hope inca de la inceput, adica pe la sfarsitul anilor 1600, iar actualul lord Hopetoun si familia sa inca locuiesc in Hopetoun House (intr-una dintre salile palatului, cu tablouri ale membrilor familiei din diferite epoci si mobiler vechi si extrem de valoros, in mijlocul careia trona o masa de biliard si ea frumos sculptata, ghida noastra ne-a povestit ca, din cand in cand cei 2 baieti ai familiei, in varsta de 17-18 ani, incing cate-o partida de biliard).
Prima incapere pe care am vizitat-o este aripa utilizata astazi ca salon pentru nunti si in al carei hol de primire sunt trofeele de vanatoare - tigrii, probabil de la campaniile de vanatoare din Africa. Impresionant si un pic fioros! Apoi am urcat scarile impozante si ne-a aflam in holul principal, unde am fost intampinati de July, ghida noastra - o batranica tare simpatica si cu chef de vorba, voluntara la castel.
Interiorul este magnific si a ramas neschimbat timp de trei secole si probaibl ca va ramane astfel ani buni de acum incolo. Inca de la intrare "il cunoastem" pe primul marchiz (rang mai mare decat cel de duce) al familie Hope, cel care a fost numit de regina Victoria guvernator al Indiei, dar si pe cel care i-a urmat in ierarhia familiei si care a fost numit guvernator al Australiei. Cu alte cuvinde discutam despre o familie nobiliara extrem de bine ancorata in diplomatia britanica, iar statutul lor se reflecta in eleganta mobilierului, a picturilor, tapiseriilor si ceasurilor, cu finisaje alese si decoratiuni deosebite, unele dintre ele de inspiratie orientala, asa cum era masuta cu mozaic din marmura de diferite culori, pe care se afla un frumos cea olandez.
Turul casei se incheie cu incaperile slujitorilor, aflate la subsolul locuintei. Acestea comunicau cu camerele din palat printr-un sistem de clopotei, fiecare cu un sunet propriu. Am mai vazut asa ceva in Downton Abbey (serialul britanic despre aristocratia britanica de la inceputul sec XX) si de atunci il caut cu privirea in fiecare castel in care am intrat. E uimitor cate dintre ele s-au pastrat si sunt puse in valoare.In camerele personalului aflam detalii despre cum era slujba in serviciul unei familii din aristocratia britanica si ce preocupari aveau acestia, ce instrumente foloseau astfel incat tinuta stapanilor sa fie mereu impecabila, chiar si pe vremea capricioasa si mai mereu ploioasa caracteristica Scotiei.
Informatii practice:
Localizare: South Queensferry, Edinburgh
Pret bilet: 10.5 lirePret bilet tren Edinburgh - Dalmeny si retur: 8.4 lire
Program de viziare: 10.30 - 17:00
Website: www.hopetoun.co.uk
No comments:
Post a Comment