Scotia (4): Picnic la Castelul Lauriston

Castelul Lauriston

Duminica insorita, total atipica pentru Scotia lunii iulie, ne-a adus din nou pe domeniul unui castel,  de data aceasta aflat in Edinburgh, nu departe de centrul orasului (insa suficient incat sa va recomand sa luati autobuzul). 

Pentru a ajunge acolo, am luat autobuzul 41 de pe Waverley Bridge, in directia Cramond si am coborat la Davidson's Mains (drumul dureaza cam 30 min), de acolo, prima la dreapta si in doar cateva minute va aflati la intrarea pe domeniul castelului. Ce-i drept fata de alte castele vizitate, aici drumul de la poarta pana la castel a fost ceva mai scurt :)), insa am vazut o groaza de familii cu copii care se jucau sau faceau picnic pe spatiul verde.  O atmosfera relaxata de duminica, fara fumul de gratar neaos, masa intinsa pe board-ul inca fierbinte al masinii din dotare, etc...ei nu, masinile stau cuminti in parcare, iar la iarba verde se sta pe paturica, se mananca din casoleta/ pachetel si se arunca frumos la cos  :) .  Alta lume, alta poveste.

Revenind la povestea castelului Lauriston, aceasta  incepe in secolul al 16 lea,  cu turnul principal, in jurul careia casa s-a extins, ajungand in sec. 19 la forma sa actuala. De pe peluza din spatele castelului veti avea o vedere panoramica splendida spre Firth of Forth, fiordul de pe coasta estica a Scotiei si locul unde raul Forth se varsa in Marea Nordului.

Holul de primire si covoarele oltenesti

Aflam de la ghida noastra, o batranica tare simpatica si dornica sa ne ofere cat mai multe detalii despre castel, ca arhitectura castelului, dupa extindere se datoreaza tot lui William Burn, acelasi pe care l-am regasit si la Oxenfoord, insa de data aceasta stilul ales este cel Iacobin - denumit dupa regele James I si caracterizat printr-un aspect medieval, finisari in culori intunecate si decoratiuni sculptate in stil italian, decorat cu ornamente, embleme si insemne heraldice.

Imediat ce intram in castel ni se dezvaluie prima surpriza. Scara impozanta de marmura ce urca spre holul de primire este marginita de cateva covoare oltenesti de mari dimensiuni. Acestea au fost aduse de ultimul proprietar al castelului din calatoriile sale si sunt intr-adevar de provenienta neaosa :) si nu doar o potrivire de modele si cromatica. Eu una ma bucur de fiecare data cand gasesc o bucatica de Romanie traditionala in plimbarile de peste granita. E ca o confirmare a existentei in istorie.

Cabinetul D-nului Reid

Castelul a devenit proprietatea lui William Robert Reid, proprietar al firmei Morison & Co., o firmă de mobila de birou din Edinburgh, in 1902. D-nul Reid era un mare colectionar de obiecte de mobilier si lucrari de arta, pasiune ce ne-a insotit pe tot parcursul vizitei la Lauriston. Alaturi de D-nul Reid, au locuit aici sotia sa si fratele acesteia - William Barton. Cei trei au facut o intelegere, respectiv ultimul dintre ei care va ramane in viata, va dona casa si obiectele adunate aici catre National Trust (asociatie care se ocupa de pastrarea, conservarea si administrarea patrimoniului istoric si cultural si totodata de introducerea acestora in circuitul turistic). Ultima supravietuitoare de la Lauriston a fost D-na Reid, cea care a si donat castelul in 1926, ajutand-ul sa devina muzeul de astazi. 

Dincolo de engleza perfecta, accentul britanic si reala pasiune cu care povestea, am apreciat in mod deosebit respectul ghidei noastre fata de cei 3 rezidenti ai casei, utilizand de fiecare titulaturile de Domnul si Doamna (Mr and Ms), subliniind parca si mai mult clasa sociala din care acestia proveneau si statutul lor social in epoca. 

Dormitorul sotilor Reid

Odata cu achizitia acestui conac a inceput si renovarea si modernizarea acestuia. Daca mobilarea si decoratiunile interioare au revenit indiscutabil sarcina domnului si doamnei Reid, William Barton, a fost cel responsabil de aducerea tehnologiei la Lauriston. Fratele doamenei Reid conducea o afacere cu obiecte sanitare, fiind chiar inventatorul unui sistem de sterilizare cu aburi, pentru spitale. La Lauriston el a fost cel responsabil cu iluminatul electric, incalzarea centrala si cu amenajarea bailor, extrem de moderne pentru inceputul sec. XVIII. Pe multe dintre ele le veti vedea in incaperile castelului si nu m-ar mira daca si astazi ele ar fi functionale (ghida n-a stiut sa ne spuna :) ).

Dupa ce vizitati interiorul, lasati-va cuprinsi de magia gradinilor de la Lauriston - amenajate in diferite stiluri si deschise publicului, iar accesul este gratuit, fiind nu doar oaze de verdeata, dar si adevarate lectii vii de botanica. Dintre acestea, cea mai noua (deschisa in 2002), dar si cea mai spectaculoasa este gradina japoneza, ce se intinde pe mai bine de un hectar. Gradina poarta numeele de Gradina prieteniei,legand astfel cele doua orase Edinburgh-Kyoto. O plimbare si un moment de respiro in natura care cu siguranta va deschide apetitul pentru noi calatorii.

Informatii practice:

Adresa: 2 Cramond Rd S, Edinburgh EH4 6AD

Program (pentru tururile ghidate): 
         Vara (1 Aprilie - 31 Octombrie): ora 2.00pm, cu exceptia zilelor de Vineri. 
          IarnaWinter (1 Noiembrie - 31 Martie) - ora 2.00pm, doar Sambata si Duminica

Timp de vizitare: 40 min - 1 ora

Bilet: 5 lire pentru adulti