Continuam seria lecturilor calatoare cu o noua carte pe care am "descoperit-o" si savurat-o de curand:
Un an in Provence
Departe de a fi un jurnal, cartea urmareste primul an petrecut de Mayle in Lubernon, Provence. Impreuna cu sotia, alege sa se mute aici, iar cartea ( prima dintr-o serie de 16) si puncteaza momentele savuroase ce tin de adaptarea la un nou stil de viata, la o noua clima, un nou tip de gastronomie, un nou mode de a rezolva lucrurile total diferit de cel britanic sau de cel orasean cu care era obisnuit. Decizia de a renunta la
Marea Britanie si a se stabili aici , impreuna cu sotia sa, a venit dupa multele vacante petrecute in Provence, dar cum cele cateva zile de vacanta nu sunt aproape niciodata echivalente cu 365 de zile pe an petrecute in acelasi loc, problemele si peripetiile nu intarzie sa apara.
Stilul lejer, ironic si subiectiv in care este scrisa cartea, o face cu atat mai savuroasa.
Cele 12 luni cuprinse in acest volum (cartea are un capitol pentru fiecare luna in parte) te poarta cu mult sarm prin "calvarul" achizitionarii unei case, a lucrarilor de renovare, a lunilor de vara cand englezii, germanii, elvetienii, etc ...si in general turistii navalesc la propriu in satele din sudul Frantei, a meselor copioase udate din plin cu vinuri locale.
Buna parte din intamplarile descrise se petrec in sau in drum spre micile bistrouri locale din zona sau se invart in jurul mesei, a mancarurilor specifice, ceea ce mi-a parut cumva similar cu realitatea si ospitalitatea romaneasca si acea teama perpetua de a nu te ridica flamand de la masa :)). Similitudini am gasit si in modul de lucru al zidarilor si instalatorilor angajati sa renoveze casa, insa detasarea cu care autorul vorbeste despre toate acestea (desi in mod evident in lautrul sau se da o "batalie" intre stilul britanic corect si precis si cel delasator pe care l-a gasit aici).
Am apreciat in mod special faptul ca, in franturile de poveste Mayle surprinde acea culoare locala a mediului rural din Provence, a taranilor preocupati de lucrul bucatilor de pamant pe care le detine sau le au in arenda, a vitei de vie sau a micilor afaceri pe care le mostenesc din generatie in generatie.
E o carte care te starneste (asta daca nu iti doreai deja) sa vizitezi zona, sa te lasi pierdut pe drumurile prafuite, prin targuri, sa iei masa in tihna la umbra platanilor, sa vezi apusul sau rasaritul de soare printre dealurile cu vita de vie.
Desi scrisa acum mai bine de 20 de ani, ritmul molcom in care se intampla lucrurile, departe de agitatia orasului, de stresul si freamatul cotidian, imi lasa impresia ca nu prea multe s-au schimbat de atunci. E o lectura usoara, de weekend, insa cu un farmec aparte ce deschide apetitul pentru calatorie si plimbare.
Lectura placuta!
No comments:
Post a Comment