Dupa 2 ani in care nu il mai vazusem, sambata am revizitat Palatul Mogosoaia. Trebuie sa recunosc ca a fost o reala placere si surpriza, in acelasi timp. Zic placere, pentru ca nu ai cum sa nu te bucuri de tot peisajul pe care ti-l ofera domeniul: de la intinderea de verde si padure, laconstructiile din caramida rosie si ornamente ondulate scluptate in piatra, de sclipirire si clipocetul apei lovind incet treptele de piatra ale loggiei si toate acestea intr-o zi senina (semi)racoroasa de vara. Iar surpriza - pentru ca, am vazut schimbari reale (a se intelege in bine), fata de ceea ce exista aici in urma cu doi ani - am vazut cosuri de gunoi, iar bancile au fost schimbate, iarba este udata si tunsa (si are un aspect ingrijit), marginea aleilor a fost inveselita cu flori, la fel si stalpii de iluminat; locurile de picnic sunt semnalate cu pancarte, indicatoare, paza si grupuri de turisti (locali sau straini) care veneau fie cu masina, fie cu transportul in comun sau cu autocarul. Deci se poate! si incepem sa ne apropiem de ceea ce ar trebuie sa fie un o fosta curte domneasca.Palatul, alaturi de intreg ansamblu de la Mogosoaia a avut o istorie tumultoasa: consturit si aflat pentru 120 de ani in poseia familiei Brancoveanu, confiscat de turci, rascumparat si apoi intrat in posesia familiei Bibescu, deteriorat de bombardamente in timpul Primului Razboi Mondial, renovat, nationalizat si devastat de oameni, dar si de cutremure, edificiul a fost transformat in cele din urma in muzeu.
