De Craciun asez pe Raftul de Calatorie o poveste cat o carte despre acel moment al anului pe care alegem sa il petrecem in familie, despre cea care este, pentru cei mai multi dintre noi, o sarbatoare intima cu accente personale - Craciunul.
Craciunul este special pentru fiecare dintre noi; Craciunul este despre timp petrecut cu cei dragi, despre bunatate, despre a darui, despre a fi copil indiferent de varsta, despre acasa, chiar si atunci cand esti acasa. Asadar Craciunul despre care vreau sa va povestesc astazi pleaca de la toate aceste ganduri speciale, la care mai adaugam un detaliu - famila despre care va povestesc este una regala - Familia Regala a Romaniei. Asadar intram impreuna in mijlocul unei familii speciale, intr-un moment cu totul intim si special, magia sarbatorilor de iarna in familie, asa cum au fost ele celebrate incepand cu primul rege al Romaniei - Carol I si pana astazi, cand, desi nu mai suntem o monarhie, atentia si curiozitatea (fireasca) se indreapta spre modul in care Regele Mihai I si familia regala se pregasesc si petrec de Craciun:
Cartea despre care va povestesc (si pe care va invit sa o cititi) este in fapt o colectie de povesti despre oranduirile Casei Regale a Romanei, in ceea ce priveste sarbatorile de iarna: de la felicitarile trimise, la cadourile pentru membri familiei si ai celor aflati in serviciul lor, la imbodobitul bradului si traditiile asociate lor, presarata cu poze, ilustrate de epoca si repere istorice.
Craciunul Regal nu e o carte ca toate celelalte pentru ca nu e o simpla carte de istorie, cu intamplari insiruite cronologic, cu ani si date, nu e nici o carte de beletristica pura, pentru ca nu se bazeaza pe o simpla poveste, un set de personaje si o sumedenie de intamplari, nu e un manual de buna conduita si de eticheta pentru dineurile regale si cu siguranta nu e o simpla carte cu poze si ilustratii de epoca. Este toate acestea la un loc si inca ceva in plus: Farmec si Magie, in stare pura. Fiecare pagina ne poarta intr-o calatorie fascinanta in intimitatea familiei regale, de la sobrietatea, rigoarea si meticulozitatea Regelui Carol si a Reginei Elisabeta, la caldura, culoarea si candoarea ce roia in jurul sarbatorilor celebrate de Regele Ferdinand si de Regina Maria, la tristetea si rigoarea protocolara a Craciunului celebrat de Regele Carol al II-lea, la afectiunea, increderea, dar si simplitatea data de anii de exil a sarbatorilor alaturi de Regele Mihai I, la (in cele din urma) sarbatorile de iarna de la Savarsin, care capata o insemnatate istorica, simbolica si sentimentala totodata. E lesne de inteles ca modul in care era celebrat finalul de an, cu sarbatorirea Craciunului si apoi a Revelionului, era o incununare a anului care tocmai se termina si nu putea fi in dezacord cu evenimentele majore de peste an.
Din paginile cartii aflam aspecte interesante legate de activitatile familiei regale cu ocazia acestor sarbatori, ca de exemplu faptul ca Regele Carol si Regina Elisabeta incepeau ziua de 25 Decembrie cu slujba religioasa, iar mai apoi, o continuau la patinoar. Pe de alta parte, Regina Maria prefera sa petreaca ziua de Craciun (daca vremea i-o permitea) calarind. Cadourile oferite de primul cuplu regal erau fie simbolice, fie de prima importanta pentru angajati si cetatenii cu venituri modeste. Un exemplu sunt ajutoarele de lemne si sumele de bani oferite acestora din urma dupa caderile abundente de zapada din iarna anului 1888. Acest obicei a ajutoarelor trimise cu ocazia Craciunului, catre cei nevoiasi in toate colturile regatului avea sa se pastreze si de urmasii acestora. Un exemplu este cel din 1938, cand Regele ofera 1000 de carute noi taranilor saraci.
Sarbatorile sunt prezentate cronologic, cu trimiteri la evenimentele istorice si contextul social si politic din anul respectiv. Cu toate acestea, peste tot in carte domina sentimentul de Craciun petrecut in familie. Astfel aflam despre Craciunul anului 1895, ca a fost de asemenea unul special,colorat, vesel petrecut tot in familie. De aceasta data Carol si Elisabeta ii aveau alaturi pe Ferdinand si pe Maria, dar si pe doi dintre copiii acestora (principele Carol, cel care avea sa mosteneasca coroana regala si principesa Elisabeta). Cu ocazia acestui eveniment Carol I mentiona in corespondenta sa, instalarea unui mare brad, care va straluci in lumina, in casa scarii de la Palat.
O descriere extrem de detaliata a pregatirilor casei regale pentru Craciun, asa cum au fost ele in 1895 (dar care se repetau si in alti ani) ne-o ofera Eugeniu Arthur Buhmna, functionar al Curtii Regale timp de 42 de ani. De la el aflam ca bradul de Craciun care impodobea palatul provenea de pe domeniul de la Peles si era intotdeana decorat de principesa Maria si domnisoarele din suita sa, vanatul care urma sa fie servit la masa regala, provenea de pe domeniul de vanatoare al Principelui, vascul care impodobea camerele, conform traditiei britanice adusa de Maria era de pe domeniul din Poieni, situat langa Iasi. Podoabele pentru bradul de Craciun proveneau din Germania, din Nurnberg, iar cadourile aflate sub brad, erau achizitionate chiar de cuplul princiar (Maria si Ferdinand) din magazinele de pe Calea Victoriei. Interesant este ca toate persoanele aflate in serviciul casei regale, indiferent de activitatea pe care o desfasurau primeau un cadou, ales special pentru ei, cu eticheta cu numele fiecaruia, scrisa frumos de mana, de insasi Maria.
Despre Carol al II-lea, un pasionat al sporturilor de iarna, aflam ca primea colindatori la Palatul Regal, dar si ca obisnuia sa calatoreasca cu trenul, in zilele de Craciun vizitand garnizoanele si miliarii din diferite orase. Tot el este cel care aduce o noua traditie in ritualul regal al sarbatori Craciunului, respectiv mesajul radio transmis natiunii, obicei preluat si pastrat pana astazi si de Regele Mihai.
Dar nu toate sarbatorile de Craciun au fost momente de fericire in sanul familiei regale, iar acest momente sunt atent punctate in carte, cu cuvinte mestesugite, care surprind o farama din atmosfera trista care marca iarna acelor ani. De la sarbatorile petrecute de Regele Carol I in solitudine, la masa de lucru, scriind scrisori, la cele petrecute de Carol al II-lea in afara tarii, la anii de razboi si perioada comunista carora le-au fost martori si participanti activi.
Afla detalii despre anii si sarbatorile de iarna petrecute de Familia Regala in exil, de greutatile, dar si de bucuriile marunte care le inseninau sarbatorile. Acesti ani sunt caracterizati in special de simplitate (poate ca nu simplitatea unei familii comune, dar simplitate contrastand cu fastul si grandoarea serbarilor din anii precedenti). Textul, in acest capitol al cartii este frecvent punctat cu insemnarile Reginei Elena, preluate din jurnalul acestei, in care dominia credinta in Dumnezeu si increderea ca ziua de maine va aduce speranta si un viitor mai bun.
Volumul se incheie cu o colectie a mesajelor transmise de Regele Mihai odata cu intoarcea sa in tara (2001-2012). Un melanj de optimism si resemnare, de incredere ca anul ce va sa vina va aduce stabilitate si lumina, un mesaj parintesc care se adreseaza tuturor si fiecaruia dintre noi in parte.
Craciunul este special pentru fiecare dintre noi; Craciunul este despre timp petrecut cu cei dragi, despre bunatate, despre a darui, despre a fi copil indiferent de varsta, despre acasa, chiar si atunci cand esti acasa. Asadar Craciunul despre care vreau sa va povestesc astazi pleaca de la toate aceste ganduri speciale, la care mai adaugam un detaliu - famila despre care va povestesc este una regala - Familia Regala a Romaniei. Asadar intram impreuna in mijlocul unei familii speciale, intr-un moment cu totul intim si special, magia sarbatorilor de iarna in familie, asa cum au fost ele celebrate incepand cu primul rege al Romaniei - Carol I si pana astazi, cand, desi nu mai suntem o monarhie, atentia si curiozitatea (fireasca) se indreapta spre modul in care Regele Mihai I si familia regala se pregasesc si petrec de Craciun:
Craciunul Regal
Povestea incepe in anul 1866, cand tanarul Principe Suveran Carol a gazduit in Palat Domnesc de pe Calea Victoriei, primul Craciun sarbatorit de familia regala a Romaniei. Vorbim, asadar, despre aproape 150 de Craciunuri celebrate de familia regala. Chiar daca locatia a variat, de la Bucuresti (in Palatul Regal, la Cotroceni sau in Palatul Elisabeta), la Sinaia (in Peles, Pelisor sau Foisor), fie in resedintele din exil (Bramshill si Ayot St Lawrence din Anglia, Villa Fantasia si Villa Serena de la Versoix, Elvetia si Villa Sparta din Florenta) sau, in zilele noastre, la Savarsin, Craciunul sarbatorit de familia regala a ramas si este in continuare un reper.
Cartea despre care va povestesc (si pe care va invit sa o cititi) este in fapt o colectie de povesti despre oranduirile Casei Regale a Romanei, in ceea ce priveste sarbatorile de iarna: de la felicitarile trimise, la cadourile pentru membri familiei si ai celor aflati in serviciul lor, la imbodobitul bradului si traditiile asociate lor, presarata cu poze, ilustrate de epoca si repere istorice.
Craciunul Regal nu e o carte ca toate celelalte pentru ca nu e o simpla carte de istorie, cu intamplari insiruite cronologic, cu ani si date, nu e nici o carte de beletristica pura, pentru ca nu se bazeaza pe o simpla poveste, un set de personaje si o sumedenie de intamplari, nu e un manual de buna conduita si de eticheta pentru dineurile regale si cu siguranta nu e o simpla carte cu poze si ilustratii de epoca. Este toate acestea la un loc si inca ceva in plus: Farmec si Magie, in stare pura. Fiecare pagina ne poarta intr-o calatorie fascinanta in intimitatea familiei regale, de la sobrietatea, rigoarea si meticulozitatea Regelui Carol si a Reginei Elisabeta, la caldura, culoarea si candoarea ce roia in jurul sarbatorilor celebrate de Regele Ferdinand si de Regina Maria, la tristetea si rigoarea protocolara a Craciunului celebrat de Regele Carol al II-lea, la afectiunea, increderea, dar si simplitatea data de anii de exil a sarbatorilor alaturi de Regele Mihai I, la (in cele din urma) sarbatorile de iarna de la Savarsin, care capata o insemnatate istorica, simbolica si sentimentala totodata. E lesne de inteles ca modul in care era celebrat finalul de an, cu sarbatorirea Craciunului si apoi a Revelionului, era o incununare a anului care tocmai se termina si nu putea fi in dezacord cu evenimentele majore de peste an.
 |
| Sursa: aici |
Sarbatorile sunt prezentate cronologic, cu trimiteri la evenimentele istorice si contextul social si politic din anul respectiv. Cu toate acestea, peste tot in carte domina sentimentul de Craciun petrecut in familie. Astfel aflam despre Craciunul anului 1895, ca a fost de asemenea unul special,colorat, vesel petrecut tot in familie. De aceasta data Carol si Elisabeta ii aveau alaturi pe Ferdinand si pe Maria, dar si pe doi dintre copiii acestora (principele Carol, cel care avea sa mosteneasca coroana regala si principesa Elisabeta). Cu ocazia acestui eveniment Carol I mentiona in corespondenta sa, instalarea unui mare brad, care va straluci in lumina, in casa scarii de la Palat.
 | ||||
| O parte din cadourile oferite de casa regala proveneau de bijutierul Resch |
 | |
| Afisul primului concurs de skin din Romania |
Dar nu toate sarbatorile de Craciun au fost momente de fericire in sanul familiei regale, iar acest momente sunt atent punctate in carte, cu cuvinte mestesugite, care surprind o farama din atmosfera trista care marca iarna acelor ani. De la sarbatorile petrecute de Regele Carol I in solitudine, la masa de lucru, scriind scrisori, la cele petrecute de Carol al II-lea in afara tarii, la anii de razboi si perioada comunista carora le-au fost martori si participanti activi.
 |
| Plum Pudding, unul dintre deserturile regale preferate |
Afla detalii despre anii si sarbatorile de iarna petrecute de Familia Regala in exil, de greutatile, dar si de bucuriile marunte care le inseninau sarbatorile. Acesti ani sunt caracterizati in special de simplitate (poate ca nu simplitatea unei familii comune, dar simplitate contrastand cu fastul si grandoarea serbarilor din anii precedenti). Textul, in acest capitol al cartii este frecvent punctat cu insemnarile Reginei Elena, preluate din jurnalul acestei, in care dominia credinta in Dumnezeu si increderea ca ziua de maine va aduce speranta si un viitor mai bun.
Volumul se incheie cu o colectie a mesajelor transmise de Regele Mihai odata cu intoarcea sa in tara (2001-2012). Un melanj de optimism si resemnare, de incredere ca anul ce va sa vina va aduce stabilitate si lumina, un mesaj parintesc care se adreseaza tuturor si fiecaruia dintre noi in parte.
Iar aceasta carte asezata pe Raftul de Calatorie este cadoul meu, pentru voi, de Craciun. Va doresc sa o cititi cu placere si sa va bucurati de farmecul si magia Craciunurilor de alta data.
Craciun fericit tuturor!
No comments:
Post a Comment