 |
| Sursa: Pinterest |
Zeii Tangoului a fost tema pentru a 2a intalnire a clubului de lectura Damen Tango si recunosc ca am primit-o cu entuziasm amestecat cu o doza de scepticism: o carte despre muzica, tango, saracie, dragoste neimplinita si note de erotism (asa cum anunta synopsis-ul de pe coperta) si foarte putin despre calatorie - cel putin asa parea la prima vedere! Am acceptat totusi sa depasesc un pic tematica Raftului de Calatorie manata mai mult de curiozitate - prima carte (a mea) despre America de Sud, cultura argentiniana si Lumea Noua, in plina ascensiune, sufocata de valuri de imigranti veniti de dincolo de ocean la inceputul secolului 20. Pana la urma, o buna ocazie sa aflu lucruri noi despre un al coltisor de lume, mi-am zis.
Acum, la finalul lecturii, pot spune ca intreaga poveste m-a surprins si tinut cu sufletul la gura pana la ultima fila: o calatorie ce porneste din Italia rurala si ajunge fix pe strazile Buenos Aires-ului si in lumea tangoului aflat si el la inceput, pornind din cartierele marginase unde povestea dansului se impleteste cu cea imigrantii veniti aici din Europa in cautarea unui trai mai bun, inghesuiti in conventillos-urile insalubre si lipsite de intimitate, cu povestea femeilor devenite prostituate in lupta pentru supravietuire pe un taram necunoscut, dar si a cabareului de lux si castigurilor fabuloase, pentru ca in final povestea sa ne poarte in Montevideo, Uruguay intr-o atmosfera ceva mai calma si asezata decat a Buenos Aires-ului, dar la fel de pitoreasca.
Cartea insasi este o calatorie in pasi de dans alaturi de Leda, transformata apoi de Dante prin hatisurile maturizarii si luptei intre a raspunde chemarii launtrice a muzicii si nevoia fireasca pentru lucrurile cele mai simple ale unui trai decent: casa, masa si siguranta, dar si in istoria unuia dintre cele mai cunoscute si totusi misterioase dansuri din lume - tango-ul argentinian.
Nu putem vorbi despre tango fara a aminti despre locul in care acesta a luat nastere - adica despre conventillo. Numele lor inseamna "mica manastire", fara a avea nimic religios sau sfant si numai datorita formei constructiilor: o curte inconjurata de camere mici care amintesc de chiliile maicutelor. Printre aceste conventillo ne poarta si Carolina De Robertis in paginile romanului sau, acolo unde imigranti, din toate colturile lumii, muncitorii si in fine, clasa inferioara a societatii aducea o mica parte din limba, cultura si identitatea sa, pe care vrand-nevrand o punea la comun cu celelalte transformand-o intr-un mix urban unic, pe care eu indraznesc sa o compar cu mahalalele noastre de la marginea Bucurestiului. Aici, in acest ambinent al curtilor interioare a conventillos-urilor, in dupa-amiezele de duminica, dupa slujba din biserica si masa de pranz, servita alaturi de toti locatarii si udata din belsug cu grappa, s-a nascut si transformat tango-ul.
In Zeii Tangoului sunt surprinse cateva astfel de dupa-amieze duminicale, iar modalitatea in care Carolina De Robertis descrie atmosfera, personajele si muzicalitatea, fac scenele extrem de vizuale, incat aveam uneori senzatia ca ma aflu si eu in mijlocul lor, ca pot auzi muzica, simti mirosurile, surprinde privirile personajelor si auzi pasilor in ritm de tango pe pardoseala de piatra.
Povestea Ledei penduleaza perpetuu intre realitate si ganduri, intre temeri si dorinte, intre mustrari si amintiri, iar in drumul sau nu este niciodata singura; se intersecteaza cu personaje la fel de bine construite si conturate, iar faptul ca autoarea a acordat fiecaruia dintre ei "fila lor de celebritate" e unul dintre motivele pentru care lectura a fost cu atat mai placuta. Fiecare poveste e spusa pe indelete, fara a te lasa insa sa pierzi firul central, dar iti dezvaluie inca o felie din cultura argentiniana si tot ceea ce a imprumutat ea de la cei pe care i-a adoptat.
Insasi transformarea Ledei in Dante, trecerea de la parasirea familiei, la negarea feminitatii si sexualitatii, fara a-si descoperi senzualitatea si transformarea in barbat, imprumutand hainele sotului pe care nu a avut sansa sa il descopere cu adevarat si apoi construirea unei noi identitati si teama permanenta de a nu fi descoperita, pana la redescoperirea si descatusarea pornirilor instinctuale, cautarea excitatiei si a tandretii, foamea permanenta de a se destainui si frica de a o face catre persoana gresita, toate se inlantuiesc armonios si furtunos, fara a cadea in derizoriu sau de a depasi linia (destul de fina) intre dragoste, sex si pornografie - exact ca si tango-ul argentinian, pana la urma cel mai senzual dintre toate dansurile de cuplu.
Nici chiar deznodamantul povestii, cu aflarea adevarului, descoperirea jumatatii pe care o cautase atat, care sa-i cunoasca secretul si sa o accepte asa, iar impreuna sa continue sa-si inchine viata ritmurilor de tango, nu mi-au lasat sentimentul unei telenovele sau a unei povesti neterminate.
La finalul cartii, ramai cu ideea ca oportunitatile sunt la tot pasul, trec pe langa tine, important este sa le adulmeci si sa sti sa profiti de ele, sa fi pregatit sa fugi si sa lasi totul in urma, atunci cand viata ta depinde de asta, dar sa sti sa te agati si sa te ti strans, cand aceeasi soarta iti impune sa faci asta.
Acum, la finalul lecturii, pot spune ca intreaga poveste m-a surprins si tinut cu sufletul la gura pana la ultima fila: o calatorie ce porneste din Italia rurala si ajunge fix pe strazile Buenos Aires-ului si in lumea tangoului aflat si el la inceput, pornind din cartierele marginase unde povestea dansului se impleteste cu cea imigrantii veniti aici din Europa in cautarea unui trai mai bun, inghesuiti in conventillos-urile insalubre si lipsite de intimitate, cu povestea femeilor devenite prostituate in lupta pentru supravietuire pe un taram necunoscut, dar si a cabareului de lux si castigurilor fabuloase, pentru ca in final povestea sa ne poarte in Montevideo, Uruguay intr-o atmosfera ceva mai calma si asezata decat a Buenos Aires-ului, dar la fel de pitoreasca.
 | |
| Conventillos si un dormitor in Hotel de Imigrates |
Cartea insasi este o calatorie in pasi de dans alaturi de Leda, transformata apoi de Dante prin hatisurile maturizarii si luptei intre a raspunde chemarii launtrice a muzicii si nevoia fireasca pentru lucrurile cele mai simple ale unui trai decent: casa, masa si siguranta, dar si in istoria unuia dintre cele mai cunoscute si totusi misterioase dansuri din lume - tango-ul argentinian.
Nu putem vorbi despre tango fara a aminti despre locul in care acesta a luat nastere - adica despre conventillo. Numele lor inseamna "mica manastire", fara a avea nimic religios sau sfant si numai datorita formei constructiilor: o curte inconjurata de camere mici care amintesc de chiliile maicutelor. Printre aceste conventillo ne poarta si Carolina De Robertis in paginile romanului sau, acolo unde imigranti, din toate colturile lumii, muncitorii si in fine, clasa inferioara a societatii aducea o mica parte din limba, cultura si identitatea sa, pe care vrand-nevrand o punea la comun cu celelalte transformand-o intr-un mix urban unic, pe care eu indraznesc sa o compar cu mahalalele noastre de la marginea Bucurestiului. Aici, in acest ambinent al curtilor interioare a conventillos-urilor, in dupa-amiezele de duminica, dupa slujba din biserica si masa de pranz, servita alaturi de toti locatarii si udata din belsug cu grappa, s-a nascut si transformat tango-ul.
 |
| Tangoul - o lume a barbatilor |
Povestea Ledei penduleaza perpetuu intre realitate si ganduri, intre temeri si dorinte, intre mustrari si amintiri, iar in drumul sau nu este niciodata singura; se intersecteaza cu personaje la fel de bine construite si conturate, iar faptul ca autoarea a acordat fiecaruia dintre ei "fila lor de celebritate" e unul dintre motivele pentru care lectura a fost cu atat mai placuta. Fiecare poveste e spusa pe indelete, fara a te lasa insa sa pierzi firul central, dar iti dezvaluie inca o felie din cultura argentiniana si tot ceea ce a imprumutat ea de la cei pe care i-a adoptat.
Insasi transformarea Ledei in Dante, trecerea de la parasirea familiei, la negarea feminitatii si sexualitatii, fara a-si descoperi senzualitatea si transformarea in barbat, imprumutand hainele sotului pe care nu a avut sansa sa il descopere cu adevarat si apoi construirea unei noi identitati si teama permanenta de a nu fi descoperita, pana la redescoperirea si descatusarea pornirilor instinctuale, cautarea excitatiei si a tandretii, foamea permanenta de a se destainui si frica de a o face catre persoana gresita, toate se inlantuiesc armonios si furtunos, fara a cadea in derizoriu sau de a depasi linia (destul de fina) intre dragoste, sex si pornografie - exact ca si tango-ul argentinian, pana la urma cel mai senzual dintre toate dansurile de cuplu. Nici chiar deznodamantul povestii, cu aflarea adevarului, descoperirea jumatatii pe care o cautase atat, care sa-i cunoasca secretul si sa o accepte asa, iar impreuna sa continue sa-si inchine viata ritmurilor de tango, nu mi-au lasat sentimentul unei telenovele sau a unei povesti neterminate.
La finalul cartii, ramai cu ideea ca oportunitatile sunt la tot pasul, trec pe langa tine, important este sa le adulmeci si sa sti sa profiti de ele, sa fi pregatit sa fugi si sa lasi totul in urma, atunci cand viata ta depinde de asta, dar sa sti sa te agati si sa te ti strans, cand aceeasi soarta iti impune sa faci asta.
No comments:
Post a Comment