![]() |
| Sursa |
Din când în când cochetez cu ideea de a aprofunda și hrăni curiozitatea și fascinația mea legată de Japonia. E o lume care îmi este deopotrivă dragă, misterioasă, uneori pare intangibilă, iar alteori atât de aproape. Cel mai tare mă atrage eleganța și simbolismul pe care japonezii îl adaugă în fiecare gest, oricât de comun sau de banal ar fi, dupa ce le-ai descoperit sensul, nimic nu îți mai pare întamplator - servirii ceaiului i-au dedicat o ceremonie, orele de lucru manual le-au transformat cu minuțiozitate în artă, împaturirea hârtiei a devenit origami, aranjarea florilor a devenit ikebana, iar lucrul cu florile presate (pe care noi în copilarie le păstram în ierbar) a devenit oshibana, transformându-le în adevarate tablouri. Incerc să descopar Japonia încet, tihnit, în ritmul meu, așa încat sa ma bucur de fiecare nou pas făcut.
Daca într-un articol anterior v-am povestit despre Takumi, coltișorul japonez din librariile Humanitas care a adus mai aproape lumea kimonourilor, a evantaielor și bineînteles a literaturii nipone, de data aceasta am ales sa marchez ultima seara de iarnă, alături de Alexandra, de la Experiente Japoneze și alți pasionați de cultura niponă, printr-o călătorie a gusturilor spre lumea îndepărtată a samurailor.







