 |
| Calatorscop la FotoCabinet |
Incepe perioada aceea a anului cu inimioare roz-rosii, ciocolata, (pseudo) cine romantice, mi-mi-mi-urii si priviri galese, incat te intrebi unde naiba a zacut ascunsa atata dragoste si cum de taman acum, cand afara ploua si iarna parca nu mai vrea sa plece ne-a apucat
Chiar ma intrebam cum de mi-a zburat mintea la asta si de unde am plecat..Hmm? A! da :) ma gandeam la cat de "altfel" trebuie sa fi fost dragostea in Bucurestiul Belle Epoque, cand pana si dezvelitul gleznelor reprezenta o granita foarte fina intre intimitate si vulgaritate, cand o adiere din gene frangea inevitabil inima tanarului student neinitiat in ale dragostei, si cand, prinsa in valtoarea sentimentelor si stransa in corsetul dupa moda vremii, dominisoara lesina, asemeni unei trestii aplecata de vant (si isi revenea la fel de rapid, daca nu intorcea privirea potrivita).
Unerori ma gandesc ca mi-as dori sa fi inventat masina timpului, sa ma plimb prin epoci si vremuri, "la Sosea" sau oriunde prin Bucurestiul cosmopolit de la sfarsitul secolului XX. Vremurile astea pitoresti sunt cam de mult apuse, dar iata ca Bucurestiul de astazi iti da aceasta posibilitate, ce-i drept redusa la o scara mult mai mica - sa te intorci in timp.
Da! Bucurestiul Belle Epoque invie intr-un colt de Centru Vechi bucurestean, mai exact pe str. Lipscani, nr 41, la Muzeul Micului Paris si Foto Cabinet, pe o straduta ingust, intr-o cladire veche, boema, deasupra unui magazin de pantofi. Ce poate fi mai frumos :) decat o vizita la fotograf, asa cum se intampla odinioara.
Traversezi culoarul intunecat de la intrare, urmarit parca de privirile dramatice celebre din pozele alb-negru sau colorate manual atarnate pe pereti si urci la etaj, iar dincolo de usa de lemn, se deschide o alta lume. Parca pastesti printr-o fereastra in timp.
Am deschis usa cu clopotel si ne-a intampinat Ana, o cockerita spaniel-regal, un pic cam plictisita, asemeni unei babute cochete refugiata in micul ei colt de lume boem, departe de agitatia orasului. Ne-a primit, apoi s-a retras elegant pe o canapea si a adormit. Noi ne-am continuat "explorarea", asemeni lui Belle cand a pasit intaiasi data in castelul Bestiei, doar ca, in cazul nostru sentimentul predominant era uimirea si placerea.
In dreapta intrarii se gasesc cele doua Saloane Principale - Salonul Francez, cu mobilier Ludovic XVI si Chippendale, cu o scena pe fundalul careia ai senzatia ca te afunzi in labirintul grandinii de la Versailles si mini colectii de diferite obiecte (aparate foto, evantaie, cescute, etc) si Salonul Oriental cu scene parca rupte din 1001 de Nopti si romanele lui Eliade, cu dantelarie sculptata in lemn de esenta pretioasa, mobilier oriental, lampi colorate, tapiserie chinezeasca si kimonouri japoneze. Iar ca povestea sa fie completa, cele doua salonuri constituie decorul principal minunatele povesti realizate aici.
Povestea de la Foto Cabinet s-a tesut in jurul in jurul pasiunii si a studioului foto, aflat initial pe Calea Victoriei, ce isi propunea sa readuca intr-o lume a vitezei si a tehnologiei arta fotografica de odinioara, tihnita, cu parfumul si emotia pozelor studiate, cu pregatiri amanuntite si fara bagheta magica a Photoshop-ului.
Chiar si vizita noastra a avut parte de o astfel de experienta completa, asa ca inaintea vizitei ne-am programat si o sedinta foto, cu tot ce presupune ea (tinute, machiaj si bineinteles experienta). O rochie Maria Antoinette si un costum de ofiter cazac au intregit decorul de gradina frantuzeasca asemeni unei calatorii de la un capat al altuia al unei Europe Imperiale.
In jurul decorurilor, a garderobei si a recuzitei menita sa completeze aceasta lume s-a nascut si Muzeul Micului Paris - un coltisor de Bucuresti ce spune povestea perioadei de aur a urbei - adica a inceputului de secol XX.
Printre obiectele expuse se numar o serie de tinute elegante, de promenada, uniforme de parada, accesorii (bijuterii, manusi, umbrelute si evantaie) obiecte de mobilier, ziare și fotografii, aranjate creativ, incat pare ca oricand te poti astepta ca ele sa prinda viata, iar tu sa constati ca te-ai intors in urma cu 100 de ani.
Muzeul Micului Paris este genul de loc in care, in orice coltisor te-ai uita gasesti un obiect care spune o poveste, iar daca sunteti suficient norocosi sa il gasiti acolo si pe Eugen Ciocan, Maître Photographe si o prezenta deosebita pe care nu m-as satura sa il aud povestind, atunci chiar ati avut o vizita completa. Isi cunoaste in cele mai mic amanunte "casa" si e gata sa ii impartaseasca secretele celor pe care ii simte interesati.
Da! Bucurestiul Belle Epoque invie intr-un colt de Centru Vechi bucurestean, mai exact pe str. Lipscani, nr 41, la Muzeul Micului Paris si Foto Cabinet, pe o straduta ingust, intr-o cladire veche, boema, deasupra unui magazin de pantofi. Ce poate fi mai frumos :) decat o vizita la fotograf, asa cum se intampla odinioara.
Traversezi culoarul intunecat de la intrare, urmarit parca de privirile dramatice celebre din pozele alb-negru sau colorate manual atarnate pe pereti si urci la etaj, iar dincolo de usa de lemn, se deschide o alta lume. Parca pastesti printr-o fereastra in timp.
 |
| Cocker-ul Ana |
Povestea vizitei noastre la Foto Cabinet se petrecea anul trecut, cam pe vremea asta, insa se pare ca mi-a luat ceva mai mult timp decat necesar ca sa si scriu despre asta. But...better late than never, right?
 |
| Garderoba Micului Paris |
In dreapta intrarii se gasesc cele doua Saloane Principale - Salonul Francez, cu mobilier Ludovic XVI si Chippendale, cu o scena pe fundalul careia ai senzatia ca te afunzi in labirintul grandinii de la Versailles si mini colectii de diferite obiecte (aparate foto, evantaie, cescute, etc) si Salonul Oriental cu scene parca rupte din 1001 de Nopti si romanele lui Eliade, cu dantelarie sculptata in lemn de esenta pretioasa, mobilier oriental, lampi colorate, tapiserie chinezeasca si kimonouri japoneze. Iar ca povestea sa fie completa, cele doua salonuri constituie decorul principal minunatele povesti realizate aici.
Povestea de la Foto Cabinet s-a tesut in jurul in jurul pasiunii si a studioului foto, aflat initial pe Calea Victoriei, ce isi propunea sa readuca intr-o lume a vitezei si a tehnologiei arta fotografica de odinioara, tihnita, cu parfumul si emotia pozelor studiate, cu pregatiri amanuntite si fara bagheta magica a Photoshop-ului.
Chiar si vizita noastra a avut parte de o astfel de experienta completa, asa ca inaintea vizitei ne-am programat si o sedinta foto, cu tot ce presupune ea (tinute, machiaj si bineinteles experienta). O rochie Maria Antoinette si un costum de ofiter cazac au intregit decorul de gradina frantuzeasca asemeni unei calatorii de la un capat al altuia al unei Europe Imperiale.
 |
| O baie cu aer de poveste |
In jurul decorurilor, a garderobei si a recuzitei menita sa completeze aceasta lume s-a nascut si Muzeul Micului Paris - un coltisor de Bucuresti ce spune povestea perioadei de aur a urbei - adica a inceputului de secol XX.
Printre obiectele expuse se numar o serie de tinute elegante, de promenada, uniforme de parada, accesorii (bijuterii, manusi, umbrelute si evantaie) obiecte de mobilier, ziare și fotografii, aranjate creativ, incat pare ca oricand te poti astepta ca ele sa prinda viata, iar tu sa constati ca te-ai intors in urma cu 100 de ani.
Muzeul Micului Paris este genul de loc in care, in orice coltisor te-ai uita gasesti un obiect care spune o poveste, iar daca sunteti suficient norocosi sa il gasiti acolo si pe Eugen Ciocan, Maître Photographe si o prezenta deosebita pe care nu m-as satura sa il aud povestind, atunci chiar ati avut o vizita completa. Isi cunoaste in cele mai mic amanunte "casa" si e gata sa ii impartaseasca secretele celor pe care ii simte interesati.
Si ca sa va mai spun un mic secret, fara sa va stric bucuria unei vizite personale - La Fotocabinet, chiar si baia are o personalitate desprinsă din alte epoci. Imi vin in minte siluetele rubensiene surprinse in poze senzuale in decorul de faianta cu nuante contrastante de bleumarin si alb. Si, sa nu mai amintesc de garderoba - un imens sifonier din care nu as mai fi vrut sa plec (aparatul foto abia daca a putut surprinde magia) - Va spun merita o vizita!
Pentru vizitarea muzeului nu ezita o taxa, ci doar o recomandare de donatie de 5-10 lei. Dar daca va doriti sa traiti cu adevarat experienta belle-epoque programati-va o sedinta foto sau, mai bine spus o calatorie in timp alaturi de Maître Photographe in lumea de poveste pe care a creat-o in apartamentul de deasupra magazinului de pantofi :) Puteti incepe de cu site-ul: www.fotocabinet.ro
No comments:
Post a Comment