Bucuresti (33) - Calatorie culinara in lumea samurailor

Sursa

Din când în când cochetez cu ideea de a aprofunda și hrăni curiozitatea și fascinația mea legată de Japonia. E o lume care îmi este deopotrivă dragă, misterioasă, uneori pare intangibilă, iar alteori atât de aproape. Cel mai tare mă atrage eleganța și simbolismul pe care japonezii îl adaugă în fiecare gest, oricât de comun sau de banal ar fi, dupa ce le-ai descoperit sensul, nimic nu îți mai pare întamplator - servirii ceaiului i-au dedicat o ceremonie, orele de lucru manual le-au transformat cu minuțiozitate în artă, împaturirea hârtiei a devenit origami, aranjarea florilor a devenit ikebana, iar lucrul cu florile presate (pe care noi în copilarie le păstram în ierbar) a devenit oshibana, transformându-le în adevarate tablouri. Incerc să descopar Japonia încet, tihnit, în ritmul meu, așa încat sa ma bucur de fiecare nou pas făcut. 

Daca într-un articol anterior v-am povestit despre Takumi, coltișorul japonez din librariile Humanitas care a adus mai aproape lumea kimonourilor, a evantaielor și bineînteles a literaturii nipone, de data aceasta am ales sa marchez ultima seara de iarnă, alături de Alexandra, de la Experiente Japoneze și alți pasionați de cultura niponă, printr-o călătorie a gusturilor spre lumea îndepărtată a samurailor.

Experiente Japoneze

Când te gândești la gastronomia japoneză, inevitabil gândul îți zboara la sushi, poate și la supa miso, însă știam cu siguranță trebuie să fie mai mult de atât. Astfel că m-am bucurat când facebook-ul mi-a scos în cale pagina coordonată de Alexandra Stere - Experiențe Japoneze - pentru că asta îți oferă de fapt Japonia - experiențe - și am ales să mă alătur atelierului dedicat supei Naba, găzduit de Restaurantul Yuki - Japanese Home Dining. Recunosc, a fost prima oara când am auzit de ea și, dupa ce a trecut entuziasmul înscrierii, au început indoielile - dacă n-o să îmi placă, dacă e vreo combinație asiatică condimentată care nu îmi va pica bine, dacă și cu parcă...

Dar a venit și ziua evenimentului și, ca să marchez momentul cum se cuvine, am decis să mă îmbrac cu kimono-ul (de fapt mai bine zis cu halatul happi - îmbrăcăminte informală japoneză, cu mâneci largi, comod și pe care japonezi îl poartă la festivaluri și pentru activități ce necesită libertate de mișcare) achizitionat de la Takumi în urmă cu vreo 2 ani și pentru care am asteptat o ocazie de-al scoate în lume. Așadar, gătita și (oarecum) pregătită moral am ajuns pe la 7 in fața restaurantului - o casuță din lemn, cu un singur nivel pe o straduța din Dorobanți. In vânt flutura banner-ul cu logo-ul Yuki(cu siguranță are și o denumire niponă), și iată-mă intrata și întampunată de o domișoară zâmbitoare în kimono și apoi de gazda evenimentului - Alexandra.

Salatele Kimpira & Hijiki No Itame-Ni

Masa rezervată nouă era asezată în mijlocul încaperii, asemeni unor oasepeți de seamă. Din prima mi-a atras atenția aranjarea mesei, cu bețioarele sprijinite pe o alună, cu plitele asezate îin mijlocul mesei și farfuriile în culori și imprimeuri diferite și colorate - o imagine de sărbatoare. In scurt timp au ajuns și ceilalți musafiri, iar, la o cana de ceai verde cald, dar revigorant, Alexandra ne-a povestit câte putin despre activitatea ei și întalnirea cu cultura japoneza. I-am sorbit din priviri povestea, iar o mica parte din ea o puteți citi aici. Apoi a început cina:

Supa Nabe - inainte

Pentru inceput 2 salate - aperitiv:

Kimpira, preparată din legume rădăcinoase sotate într-un sos dulce-picant cu soia, ardei iute, mirin și un pic de miere. Numele salatei vine de la numele unui erou legendar japonez, sugerând proprietățile sale energizante. Foarte gustoasă, aduce cumva cu salata noastră de cruditați, dar fără maioneză.

Cea de-a doua salata a avut un aer ceva mai exotic, fiind pe bază de alge marine hijiki fierte. Hijiki este o algă sub formă de fire tubulare, ce creste sub rocile de la marginea oceanului.Se spune că acest tip de alge sunt secretul longevității, datorită proprietaților sale nutritive și a aportului mare de minerale. Salata noastra se numea Hijiki No Itame-Ni și se prepara din algele prajite la tigaie, cu morcovi, ciuperci, supa dashi, sos de soia, miere și un pic de susan. 

Supa Nabe - dupa

Cât am savurat noi salatele, plitele au fost pornite, iar peste ele au fost aduse supiere din ceramică, în care erau deja puse ingredientele pentru supa Nabe. Mi s-a părut fascinant și totodată greu de crezut că supa se va prepara în fața noastra, făra nici un pic de ajutor, dar am avut răbdare până la final (și bine am făcut). Așadar, bolurile conțineau: ciuperci shiitake tăiate suvițe, ceapă, spanac,brânză tofu, morcovi, varză și bucăți mari somon (a existat la masă și varianta cu pui) și supa dashi (care, din câte am înteles este un fel de bază de supa). 

Apoi au fost puse capacele, iar gazda noastră ne-a povestit câte ceva despre supa Nabe - așa am aflat că este o supă de iarnă, consistentă și care se serveste fierbinte. Samuraii și luptătorii de sumo obisnuiau să mănânce Nabe pentru a-și recapăta puterile și energia, iar pentru că se gătește rapid si în cantitați relativ mari, poate sătura în timp scurt un grup mare de persoane. De altfel, Nabe este genul de supă pe care gospodinele japoneze îl prepară frecvent acasă, in diferite combinații

Supei noastre nu i-a luat decât 20 de minute să se transforme dintr-o adunatură de ingrediente, într-un preparat delicios - toate ingredientele și gusturile se contopiseră, tofu (care mie personal mi se pare cam cauciucat) se topise, iar din bolurile aburinde se revărsa o aromă ce îți gâdila nările. Genul de miros pe care îți dorești să îl simți când intri iarna în casă, după o zi geroasă. O porție zdravănă de orez cu hrișca a acompaniat supa, făcând-o și mai consistentă. Gustul este asemănător cu cel al ciorbei de salată, însă mai sățios. Am ramas plăcut impresionată și cu siguranță o voi degusta cu prima ocazie.

Dupa supă, ne-am delectat cu o "dușcă" de sake, un fel de țuică din orez fermentat, iar cireșa de pe tort, care a încununat festinul nostru nipon a fost înghețata de matcha, extrem de fină, aromată și delicată.

In final am avut parte și de un mic atelier de origami și oshibana despre care vă voi povesti într-un articol viitor. 

Per total experiența alături de Experiente Japoneze și Yuki a fost deopotrivă inedită, educativă și obligatoriu de repetat. Profit de ocazie să îi mulțumesc Alexandrei pentru organizare, atenție și ghidaj în aceasta călătorie inițiatică în gastronomia niponă.

Informatii practice:

Localizare: Putul lui Zamfir Nr.5, sector 1, Bucuresti (zona Dorobanti) 

Program: marți - vineri (12:00-15:00 meniu de prânz, 18:00-23:00 meniu de cină), sâmbătă (13:00-23:30)

Website: http://yukihomedining.ro/contact/
Facebook Experiente Japoneze (pentru a fi la curent cu viitoarele evenimente) https://www.facebook.com/ExperienteJaponeze/