Olanda (3) - Zaanse Schans: mori de vant si nori pufosi de cacao

Prima mora de vant pe drumul dinspre gara

Sunt multe elemente pe care le asociem, voluntar sau nu cu Olanda - de la lalele, la biciclete, canale, saboti de lemn la branza si mori de vant. Iar daca va doriti sa experimentati, fie si doar pentru o zi, indeletnicirile traditionale olandeze, sa vedeti ce inseamna "la tara" in Olanda, sa petreceti o zi in aer liber departe de urban-ul Amsterdam-ului atunci raspunsul este unul singur: O zi (sau macar jumatate, daca timpul nu va permite) in Zaanse Schans - un satuc tipic olandez de secol XVII-XVIII, complet restaurat si transformat in atractie turistica.

Zaanse Schans este situat pe malul raului Zaan, langa localitatea Zaandijk, la doar 20 km nord de Amsterdam. In perioada sa de apogeu, acest satuc numara peste 700 de mori de vant, a caror energie era folosita in diferite activitati, de la macinatul cerealelor, la gater pentru taiat lemne, la presa pentru uleiul de in sau de arahide, producita de mustar sau cacao, macinarea mineralelor pentru obtinerea colorantilor pentru vopseluri, prepararea cimentului, a hartiei, etc. si formau un centru de productie industriala al zonei. Astazi mai sunt in picioare si functionale doar 6 dinte ele, insa partea pozitiva este ca le puteti vizita si intelege mai bine utilitatea si modul lor de functionare.

Satul Zaanse Schans nu numai ca este una dintre atractiile majore din Olanda, ci si din reteaua turistica European Route of Industrial Heritage (ERIH).



Si, pentru ca, asa cum deja stiti sunt adepta calatoriilor pe cont propriu, sa vedem cum ajungem din Amsterdam in Zaanse Schans. Cel mai simplu este cu trenul, din Amsterdam si va opriti in gara Koog Zaandijk. Calatoria dureaza cam 15 minute, iar biletul costa aproximativ 7 euro.

Gara este micuta, similara cu haltele de la noi. Odata ajunsi in gara va intampina o aroma dulce si imbietoare de cacao. La o privire mai atenta in zare, veti sesiza ca va aflati in imediata apropiere a fabricii de cacao De Zaan, iar aroma pe care o imprastie in aer va va urma pentru tot restul zile, iar daca va veti afla la cativa km de fabrica.

Pentru a ajunge la morile de vant este suficient sa urmati sagetile care pornesc din dreptul garii, imediat ce traversati soseaua (pe la trecere, ca asa este civilizat) si tineti drumul drept pe alee, pe langa gardul fabricii decorat cu panouri informative despre boabele de cacao, procesul de fabricatie, vechea fabrica, prepararea ciocolatei si alte asemenea. Apoi cotiti stanga si va intampina prima moara de vant (gazduieste un studio foto) - 2-3 poze ale exteriorului si continuam drumul. Apoi va intampina un pod modern atat pentru pietoni, cat si pentru masini, iar de pe pod veti vedea satucul (ca in poza de mai jos).
Sincera sa fiu, imaginea iti cam taie rasuflarea. E o imagine de coperta de revista si pare greu de crezut ca e chiar in fata ochilor tai. Cele 6 mori de vant colorate in verde si rosu stau frumos aliniate pe malul apei si misca alene din imensele palete.

Coboram de pe pod si prima cladire care va intampina este un mic chiosc vopsit in alb, in fata caruia suna din tropeta un ingeras aurium. Chiosculetul de santinela (cel putin mie asta mi-a inspirat) este un magazin de suveniruri al unui cuplu de varstnici, iar domnul confectioneaza bijuterii si mici obiecte din argint pe care apoi le vand. Il puteti vedea la lucru, chiar in interiorul micului magazin. Continuand pe alee, ne intalnim cu primul magazin alimentar Albert Heijn, brand devenit astazi lantul nr. 1 de supermarket-uri din Olanda. Dar totul a inceput aici in Zaanse Schans, in 1887, in cei 12 mp, transformati in muzeu.

Pasiti in interior si veti avea senzatia ca v-ati teleportat acum mai bine de 100 de ani, intr-o bacanie (mie mi-a amintit de cea din Dr. Queen) - toate produsele sunt stocate in borcanase, cutii de lemn, ladite, iar deasupra tejghelei sunt agatate sacose de hartie. Din pliantele informative aflam ca acestea erau confectionate de detinutii din inchisoarea locala, iar apoi erau stantate cu insemnele magazinului. Tot de aici aflam ca Albert Heijn avea putin peste 20 de ani cand a pornit afacerea, ca a transformat spalatoria din spatele magazinului pentru macinarea cafelei pe care apoi o vindea in magazin. Acum spalatoria gazduieste un mic muzeu dedicat cafelei.

Interiorul primului magazin Albert Heijin

Demonstratie de preparare a ciocolatei

Forme pentru biscuiti

Am parasit micuta bacanie si ne-am continuat plimbarea sub razele soarelui invaluiti in aroma, inca prezenta, de cacao si ce sa vezi? ne-a iesit in cale o mica fabricuta de macinat cacao si fabricat ciocolata. Aici peretii erau tapetati cu forme de metal pentru praline, iar la o masa, o doamna facea o demonstratie de prepararea a ciocolatei pornind de la boabele de cacao, iar o ceata de pusti, nu mai mari de 5-6 ani o mancau din priviri.

In apropiere, prima moara ne intampina cu povestea video a acestei asezari si cu informatii interesante despre utilitatea morilor de vant si modul in care acestea functioneaza, dar si cu instrumente si unelte specifice. O parte dintre ele pot fi inca vazute si pe la noi, in zonele rurale (ceea ce sune multe despre unde ne aflam).

Continuam plimbarea si, dupa ce traversam micile canale ce impart complexul in diferite zone si contribuie la crearea unei atmosfere cat mai "olandeze", ajungem la mini fabrica de branza, amenajata intr-un vechi hambar. Aici veti gasi aceleasi sortimente de branza ca si in Amsterdam, impachetate in celofan de diferite culori, in functie de ingredinetele pe care le contin (pesto, piper, chilly, ierburi aromatice, etc), insa la preturi "turistice" (13-15 euro o rotita, comparativ cu 8-9 euro, preturile din Amsterdam).  In apropierea fabricutei este amenajata o mini ferma, cu caprite, magarusi si ceva gaini.

In imediata apropiere se afla brutaria. Aici mirosul de paine proaspata si de patiserie aburinda iti umfla narile (unde mai pui ca exista si mostre gratuite, care dispar...ca painea calda). In incaperea din spate veti gasi o sumedenie de ustensile specifice, de la masini pentru taietei sau intins coca, la forme, sucitoare, cantare si balante de pe la 1800-1900. Tot de aici vei afla cum sunt pregatiti celebrii stroopwafels, celebrele vafe cu caramel, specific olandeze.


Urmatoarea oprire - atelierul de tamplarie si fabrica de saboti din lemn. Aici este cea mai mare aglomeratie, caci atelierul se afla in celalalt capat al complexului (de fapt intrarea principala), acolo unde se afla si parcarea pentru autocare de unde constant vin valuri valuri de turisti.

Intrarea se face prin micul muzeu ce spune povestea sabotinor si unde sunt expuse perechi vechi de saboti. Aflam de aici ca cei colorati si frumos decorati erau sabotii de duminica, iar pentru zilele de lucru se foloseau unii mai robusti si mai austeri. De asemenea, iarna, peste saboti si trageau un fel de jampiere de piele, care ii transformau in cisme, protejand astfel de frig si de umezeala.

Apoi se intra in atelier si totodata magazinul de suveniruri. Aici sunt organizate reprezentatii live de confectionare a sabotilor. Am asistat si noi la o astfel de prezentare si a fost foarte interesant. Pe vremuri sabotii erau ciopliti manual, dar astazi exista masini speciale, care lucreaza dupa model, intr-o parte sabotul gata facut si finisat, in cealalta, busteanu ce urmeaza a se transforma in sabot. Ca sa va faceti o idee, procesul este asemanator cu masinile care confectioneaza dubluri de chei, dar la o scara mult mai mare.

De la bustean la sabot

Peretii sunt tapetati su saboti de diferite masuri, culori, modele. De pe panourile informative aflam ca perechea potrivita de saboti este cu 2 numere mai mare decat cea pe care o porti in mod normal, iar pentru a de simti confortabil, acestia trebuie incaltati peste ciorapi grosi de lana.

Si pentru ca ne doream un astfel de suvenir pentru acasa, sa stiti ca sabotii rezultati in urma reprezentatiilor, ce-i drept nefinisati sau in diferite stadii se vad cu doar 2 euro si se afla intr-o ladita, chiar in dreptul zonei de prezentare. Pretul celor finisati porneste de la 20 de euro, dar poate varia in functie de complexitatea modelului, marime, detalii.

Cam asta ar fi de vizitat prin Zaanse Schans, insa plimbarea vostra nu ar trebui sa se rezume doar la atat. Bucurati-va de vremea de afara (daca aveti noroc de cer senin si fara prea mult vant), parcurgeti aleile, admirati arhitectura caselor traditionale, vopsite in verde (buna parte din ele sunt locuite, asa ca nu puteti vizita si interiorul), dar si a celorlalte mori de vant. In cazul lor, fiecare vizitare costa 3 euro. Noi nu am mai intrat, insa asa ca nu va pot spune ce comori mai ascund.

Primul magazin Albert Heijin

Pretutindeni intalnesti animale care pasc liber pe campurile inverzite din jurul caselor si a atelierelor, completand nota originala a peisajului.

Am uitat sa mentionez ca, intreaga zona de la Zaanse Schans este vizitabila la picior sau pe bicicleta, iar accesul este gratuit. Exista si cateva atractii cu acces contra cost, insa cred ca te poti bucura de experienta Zaanse Schans si fara sa scoti acesti bani din buzunar. Exista de asemenea si un card Zaanse Schans (10 euro), care îți oferă acces la toate muzeele si atelierele, dar asa cum am spus nu cred ca merita sa mai dai banii si pe card. 

Programul de vizitare pentru majoritatea atractiilor este de la 10-17.

La finalul excursiei am revenit in gara Koog Zaandijk si de acolo inapoi in Amsterdam.