Republica Moldova (3) - Gusturi moldave

Salon - Restaurantul "Vatra Neamului" din Chisinau

Daca spui Moldova spui si placinte, si vin, si bomboane Bucuria si cate si mai cate, de-ti lasa gura apa... Asadar ce gust are Chisinaul? E greu sa-i pui o eticheta, mai ales atunci cand vi din Romania  si ai crescut intr-o casa in care intotdeauna s-a gati. Toate-ti par oarecum familiare si totusi parca au ceva care le face sa para altfel. M-am tot gandit si cred ca cel mai "corect" este cel de "mancare de acasa, de traditional si casnic, de exact ceea ce ai nevoie cand vi infrigurat acasa iarna".

In cele doua zile petrecute in Chisinau timpul a fost poate prea scurt sa le degustam pe toate, insa una dintre seri am petrecut-o in restaurantul "Vatra Neamului", unul dintre cele mai cunoscute si recomandate turistilor restaurante din capitala Moldovei. Langa el se afla un alt restaurant la fel de faimos "La Taifas", dar care insa nu avea mese libere la acel moment.

Ambele restaurante au aceeasi conducere si intr-o oarecare masura si meniuri asemanatoare. Aruncand un ochi peste pozele si descrierile colegilor de grup care au fost "La Taifas" si comparand cu experienta noastra, atmosfera  din restaurantul "La Taifas" este mai traditionala, rustica, aduce mai multe elemente din viata satului si din casa bunicilor, pe cand "Vatra Neamului" e usor mai aristocrata, mai fitoasa, boiereasca - de la mobilier, la decor si chiar la ambient. Pe parcursul cinei chiar am avut parte de un mini recital de muzica lautareasca, de mahala cu iz de anii '20 - '30.

Urs de mamaliga - Vatra Neamului, Chisinau

Dar sa revenim la mancare, caci acesta era subiectul articolului nostru. Meniul lung, variant, cu preparate cu denumiri ademenitoare ne-a pus un pic in dificultate, insa in final am ales o portie de "Urs de mamaliga" - ce s-ar traduce ca un bulgare de mamaliga cu branza, in mijlocul caruia se culcosisera cateva bucatele zdravene de jumari. Bun, dar cam greu pentru o cina tarzie. La final, pofta nu ne-a dat pace si am mai strecurat si o portie de papanasi.

Ceea ce imi place la restaurantele cu specific moldovenesc, inclusiv celebrul lant "La Placinte", pe care il gasiti si in Romania, ca in meniu se regasesc si compotul la sectiunea bauturi - rece vara, si caldut iarna, e o alternativa excelenta la suc sau atunci cand vrei altceva decat apa. Asadar, am acompaniat si de aceasta data preparatele cu o carafa generoasa de compot. La final totalul a fost in jurul a 440 de lei moldovenesti, adica in jur de 100 de lei romanesti (comparativ, as spune eu cu o masa de 2 persoane, in Bucuresti, la un restaurant mediu).

Cea de-a doua experienta culinara cu bucate basarabene am avut-o in cramele de la Cricova (despre care am povestit aici), unde degustarea de vinuri a fost acompaniata de celebrele placinte moldovenesti. Dupa cina extrem de satioasa de mai sus, a fost o bucuruie ca placintele au avut doar umplutura pe baza de branza si legume, fara pic de carne: branza cu marar, varza si cartofi, foarte gustoase, au mers de minune atat cu vinul alb, cat si cu cel roze si rosu, incat fermecati de sompusoasele sali, ametiti de aburii bahici si cu burtile pline, mai ca nu ne venea sa mai plecam de acolo.

In Chisinau sunt mult localuri care servesc placinte, iar umpluturile sunt foarte variate, incat ar fi pacat sa faceti o vizita pe aceste meleaguri si sa nu gustati cel putin odata din ele.

Si daca tot ne apropiem de final, orice masa nu e gata fara un desert pe masura, astfel ca, am pastrat pentru acest moment cateva cuvinte despre bomboanele Bucuria, devenite un fel de brand de tara pentru Republica Moldova. 

Paine artizanala intr-o brutarie din Chisianu

Chiar pe bulevardul principal (Stefan cel Mare si Sfant) se afla magazinul fabricii de dulciuri Bucuria. Aici  e un dute-vino continuu, iar cele 10 vanzatoare nu stau jos o clipa. Luand in calcul multimea de oameni care erau in interior mi-a fost greu sa imi imaginez vreodata magazinul gol si vanzatoarele stand degeaba :) Sunt zeci de tipuri de bomboane (poate sute,tinand cont ca fabrica produce peste 450 de tipuri de bomboane si alte gustari dulci), in sertare imense, incat indiferent cu ce gand intrii, iesi cu plasa plina. Preturile sunt totusi similare cu cele de la noi din magazile de desfacere ale brandului, astfel ca vizita voastra in Moldova si la Chisianu ar trebui sa fie mai vasta decat atat, iar tara e generoasa in "comori ascunse".

Iar la capitolul comori culinare ascunse as mentiona ca, in Chisinau, pe langa localurile cu specific moldovenesc si cele cu influente occidentale (de la fast-food, la cele cu specific italian, frantuzesc, etc), mi-au atras atentia cateva reclame de restaurante cu specific rusesc, armean, si chiar gagauz si uzbec. Desi mi-as fi dorit sa va povestesc si despre o asrtfel de experienta,cu parere de rau, timpul a fost prea scurt, insa e un motiv nou de a reveni in Chisinau.