In ultimele zile ale lui februarie am profitat de vremea frumoasa de afara si de o zi libera in cursul saptamanii, ca sa imbin treburile administrative cu placutul. Astfel ca, intre doua cozi si multa birocratie am ales sa ma relaxez si in acelasi timp rasfat cu o plimbare, pe jos, pe stradutele pitoresti si linistite cu case de la 1900 din zona Piata Victoriei - Piata Romana. Asa am ajuns sa revizitez Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck.
Casa ce gazduieste muzeul se face remarcata imediat, nu doar prin arhitectura sa stil Tudor (asemeni Muzeului de Arta Veche Apuseana), dar si prin culoarea zidurilor sale un rosu grena, pe care unii il numesc rosu-pompei; iar intre zidurile sale vei descoperi, odata ce ii treci pragul povestea unei familii de artisti, cu parfum de epoca, de bun gust si pitoresc.
Am petrecut cateva minute admirand de pe trotuar exteriorul casei, apoi am citit cele cateva informatii despre muzeu, aflate pe o placuta, in apropierea portii, cand, de undeva din curte se aude o voce baritonala: "Doriti sa vizitati muzeul?" Pret de cateva clipe in mintea mea a fost un amestec de entuziasm, de wow, de surprindere, de bucurie si inca ceva pe deasupra. Iar la o astfel de invitatie nu aveam cum sa raspund altceva decat DA. Cred ca este prima oara de cand am inceput sa redescopar Bucurestiul, cand am parte de o astfel de primire calda. Sunt convinsa ca multe s-ar schimba in turismul romanesc daca am urma acest exemplu, daca am invata sa fim mai primitori, sa ne "agatam" potentialii vizitatori si sa ii intampinam (cel putin) cu un zambet.
Dar revenind la muzeu:
Domnul muzeograf care m-a intampinat (cu parere de rau recumosc ca nu i-am retinut numele) a fost si cel care m-a insoti pe tot parcursul vizitei, cel care mi-a dezvaluit din tainele muzeului (lucruri pe care, in lipsa unui ghid probabil ca nu le-as fi baga de seama) si a transformat vizita intr-o experienta mai mult decat placuta. Vizita incepe inca de la intrare cu o scurta poveste despre venirea lui Karl Storck (tatal lui Frederic) in Bucuresti, undeva pe la 1849, si care, dupa cativa ani petrecuti aici, ca artist, constata ca exista potential si cerere mare pentru scluptura figurativa, prea putin dezvoltata la acel moment in Bucuresti. Asadar pleca la Munchen pentru specializare si apoi se reintoarce in 1858 pentru a ramane. Tot el avea sa devina primul profesor de sculptură al scolii de Belle-Arte din Romania, fondata de Theodor Aman in 1864.Un alt detaliu interesant pe care l-am aflat de la d-nul muzeograf: Karl Storck este autorul primei statui din Bucuresti infatisand o personalitate istorica, cea a Spatarului Mihail Cantacuzino - 1869 (aflata in curtea Spitalului Coltea).
Apoi mi-a povesti despre Carol si Frederic Storck, cei doi fii (din casatorii diferite) ai lui Karl, ambii sculptori si operele acestora, apoi de casatoria cu Cecilia - pictorita (prima femeie profesor intr-o academie de arte - cea din Bucuresti), despre cum casa a ramas mostenire celor doua fiice Gabriela Storck (arhitecta) si Cecilia Federica Storck-Botez (ceramista), si astazi se afla in proprietatea fiilor Federicai: Alexandru si Alvaro Botez (pictor). Odata cu aceasta poveste intelegi rapid ca muzeul in care te afli, a fost, inainte de toate o casa de familie, in care generatiile de artisti s-au succedat una cate una.
Impresionanta este camera principala, o Gradina a Raiului imaginata si pictata de Ceciliei Cutescu - Stork - cu peretii si tavanul imbodobiti cu picturi murale, inspirate de vegetatila luxurianta a Portugaliei, cu pasari cu aripile deschise, flori si siluete delicate de femei. De aici, in dreapta, coborand cele cateva trepte era atelierul Ceciliei (cadrul unor evenimente artistice ale vremii gazduite de cei doi soti), unde atentia vizitatorilor este atrasa in primul rand de cele doua picturi infatisand Dragostea pamanteasca si Dragostea spirituala, dar si de fantana cu ancadrament din
piatră cioplit de Frederic Storck, identic cu cel al usii de la intrarea in Biserica Coltea, aflata intre cele doua.
In stanga Gradinii Raiului este sufrageria, cu ferestre inalte decorate cu 3 vitralii comandate din Olanda. O alta incapere gazduieste tablourile Ceciliei cu peisaje si crampeie din viata de la Balcic, cu marea, barcile pescarilor, casele traditionale si minaretele. In aceeasi camera sunt si cateva sclupturi ale lui Frederic, inclusiv reductia statuii din parcul Carol - Gigantul. Aceasta alaturi de un alt doilea Gigant (opera lui Dumitru Paciurea) aflata vis-a-vis de cel al lui Storck, pe aleea din parcul Carol si de Orlanda din Parcul Herastrau reprezentau (pe vremea cand au fost plasate impreuna) - Legenda Jepilor din Muntii Bucegi.
Atelierul de sculptura a lui Frederic Stork este mai auster, insa si aici veti regasi exponate inedite, asa cum este macheta Manastirii Curtea de Arges, realizata din lemn de Karl Storck, ce a fost expusa in 1867 la Expozitia Universala de la Paris. Macheta este "flancata" de schita in ghips a statuii Domnitei Balasa si statuia din marmura de Carrara a lui Tudor Economu (fondatorul primei scoli de meserii pentru fete).
Vizita nu va fi insa completa fara o scurta plimbare prin gradina din spatele casei, ce nu este vizibila din strada. O oaza de liniste cu cu basoreliefuri inserate in peretii casei, sculpturile recuperate de
la casa Kalinderu, coloane cu
capiteluri bogat sculptate ale terasa casei familiei Storck de la
Balcic. Personal mi-au placut foarte mult cele 4 statui infatisant cele 4 anotimpuri, opera unui artist anonim. La momentul vizitei mele, gradina, ca de altfel intreg spatiul exterior al curtii era in curs de reamenajare, astfel incat curtea sa poata gazdui, pe timpul verii si atat cat vremea o permite, diferite evenimente culturale sau private.
Asa cum probabil ati dedus, citind aceste randuri, Muzeul de Arta Frederic si Cecilia Cutescu-Storck, desi redus ca dimensiuni este asemeni unei carti de istorie si arta romaneasca. Articolul de fata este menit sa va starneasca curiozitatea si dorinta de-al descoperi personal, caci multe alte detalii si povesti din Bucurestiul belle-epoque sunt ascunse intre zidurile sale.
In final, cu riscul de a ma repeta, raman la parerea mea: Omul sfinteste locul! iar daca vizita mea nu ar fi beneficial de ghidaj facut cu pasiune, cu siguranta nu ar fi fost la fel. Chapeau! mi-as dori sa intalnesc astfel de oameni pasionati in fiecare muzeu din Romania.
Informatii practice:
Localizare: Str. Alecsandri Vasile nr. 16, sector 1, Bucuresti (pe aceeasi strada intrarea in cladirea SNSPA de pe str. Povernei), la 5 min de Piata Victoriei.
Program: miercuri – duminica: 10:00 – 17:00
Pretul biletului: 6 lei (pentru adulti), la care puteti adauga tur ghidat - 6 lei si taxa foto - 10 lei
Timp estimativ de vizitare: 30 - 45 min
No comments:
Post a Comment