Romania (13) - Micul Trianon de la Floresti - o bijuterie pierduta si o poveste trista

"Adevarat paradis terestru, cu atat mai impresionant cu cat nici de pe calea ferata ce traverseaza campia intre Floresti si Baicoi, nici imprejurimile prafuite ale proprietatii, nici drumul desfundat care leaga gara de castel nu lasau sa se intrevada ceva asemanator. Colorit bogat, armonios impartit: straturi inflorite, catifeaua de un verde intens a pajistilor netede, carpeni ramurosi, tunsi impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fantani arteziene dupa moda franceza, linia clasica a aleilor lungi, cu pietrisul fin bine netezit, care aminteau gradinile de la Versailles, inviorate de asfintitul soarelui de mijloc de august; palcuri de vile luminoase si de pavilioane vesele, impodobite cu capucine și muscate". - in aceste cuvinte descria Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino palatul de la Floresti.

La 100 de ani si ceva de la finalizarea constructiei (in 1913), aproape nimic nu mai aminteste de paradisul terestru, insa ruinele intr-o avansata stare de degradare continua seria locurilor frumoase din Romania, in jurul carora s-ar putea tese sute de povesti, ce cad victime ale nepasarii si probabil a intereselor ascunse.Desi Calatorscop este despre calatorii si locuri pe care va recomand sa le vizitati, nu pot trece cu vederea monumentele cu un imens potential turistic care sunt lasate (de cele mai multe ori voit) in paragina.

Micul Trianon de la Floresti, caci despre el este vorba a fost construit de Gheorghe Grigore Cantacuzino si lasat mostenire fiului sau Mihail G. Cantacuzino. Arhitectul Ion Berindey s-a inspirat din arhitectura Micului si Marelui Trianon de la Versailles in proiectarea Palatului Cantacuzino de la Floresti, insa nu a pierdut din vedere noile descoperiri ale tehnicii de constructii a vremii: betonul armat, granitul, sina de cale ferata.Probabil ca, tocmai multumita acestor "descoperiri" palatul se ambitioneaza sa ramana in picioare, indiferent de vicisitudinile la care a fost supus de-a lungul timpului.

Acum cateva saptamani, in drumul spre casa dintr-o plimbare pe Valea Prahovei (detalii aici) am decis sa ne abatem un pic de la drum si sa vedem Micul Trianon de la Floresti. Localitatea de afla la aproximativ 4 km de DN1, asa ca ne-am spus ca "ocolisul" nu e prea mare. Dupa cateva ture pe stradute si intrebari adresate localnicilor ne-am intreptat in directia corecta si l-am gasit, langa sanatoriul TBC (fie vorba intre noi, nu era asa de complicat, daca nimeream din prima directia corecta. Iar sanatoriul se afla de fapt langa Palat, construit chiar pe domeniul acestuia, si nu invers). Din prima ne-au surprins doua lucruri, unul este dimensiunea impresionanta a palatului, care desi puternic degradat domina pajistea pe care este amplasat si doi, faptul ca intreg palatul este inconjurat de garduri, unul (cel de la strada) de piatra, destul de inaltut (cam 1 metru jumatate), si un al doilea de sarma, "pigmentat" pe ici pe colo cu semne de averitzare "pericol de prabusire"... in rest nimic. Nimic despre palat, nimic despre Cantacuzino, nimic despre ce se afla dincolo de gard sau ce isi propune statul/primaria/ministerul turismului/ actualul proprietar sa faca din ruine.

Din pacate, odata cu moartea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a inceput destinul nefericit a acestui edificiu. Intai abandonat de  Mihail, fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, care nesimtindu-se atras de palat a decis sa nu mai finalizeze ultimele lucrari de finisare, apoi Primul Război Mondial, cand nemtii au luat tabla de cupru de pe acoperis si sobele de teracota si cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand rusii au furat tot ceea ce era de valoare. Dupa distrugerile din timpul razboaielor a urmat cutremurul din '77 si demolarile produse de localnici (in cautare de materiale de constructii). Asadar, istoria, oamenii si timpul au transformat palatul de pe Valea Prahovei, ce putea concura oricand cu Pelesul  in grandoare si frumusete, intr-o ruina greoaie si trista, ce aminteste de vremuri de mult apuse. Dincolo de stilul arhitectonic care inca mai transpare dintre ruine, pe fatada sudica a ramas inca in picioare sculptura in basorelief cu blazonul familiei Cantacuzino, sustinut de doi ingeri, ce pare sa vegheze asupra zidurilor.

Privind ruinele m-a urmarit un singur gand si il voi impartasi aici, cu voi. Vara trecuta, atunci cand am vizitat Parisul, de pe lista obiectivelor nu a lipsit Versailles-ul si intinsul sau domeniu. Stiti cati vizitatori atrage palatul Regelui Soare anual? Peste 7 milioane de turisti de pe intreg globul. Iar una dintre edificiile cheie pe de acest domeniu este Micul Trianon, construit de rege Ludovic al XV-lea pentru celebra sa amanta Madame de Pompadour, iar mai apoi oferit de fiul sau, tanarul rege Ludovic al XVI-lea, sotiei sale,  Maria Antoaneta.


Si atunci ma intreb, de ce Trianonul nostru e condamnat la degradare?

Cu toate acestea si ca sa inchei totusi intr-o nota optimista, va recomand sa mergeti sa vedeti ruinele (acum cat mai sunt in picioare).